1,264 matches
-
mă simt în stare nici s-o explic. Poate și fiindcă impresiile se amestecă. Deși sunt înghețați, nu-mi pot imagina acești vulcani stinși. Nu m-ar mira să zăresc la un moment dat un fir de fum prelingîndu-se din craterele pline, probabil, acum, cu zăpadă. După care din măruntaiele munților ar izbucni valuri de lavă fierbinte cu violența cu care izbucnesc fiestele în singurătatea mexicanilor. Acest ultim gând mă face să văd în cei doi vulcani martori ai multor "lumi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
indieni pregătindu-și obișnuitele tortillas... apa care lipsește mereu... jocul de pelotă, plin de soare și de primejdii... piețele colorate în care comerțul pare să fie un simplu pretext pentru spectacol, pentru plăcerea de a vinde și de a cumpăra... craterele vulcanilor îndreptate spre cer ca ochii orbi ai statuilor... praful ridicat de vânt... Și eu am ascultat cântecul, / Caminante, / Caminante... Da. Și eu. Sau, cel puțin, așa cred. dansul Cântecul s-a terminat. Începe un dans acum. Dans maya sau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mătase, amânam să-i vorbesc despre intențiile mele, nici nu prea aveam cui, ea trecând din baie în cameră și invers, căutând un ruj, o eșarfă, dulapul de haine deschis, peste tot împrăștiate rochii, bluze, și eu prăvălit definitiv în craterul unui vulcan ce sta să erupă, mă roagă s-o însoțesc la Filarmonică, la un concert, nu sunt deloc îmbrăcat pentru concert, mă simt ridicol la dreapta ei în mașină și nu înțeleg de ce m-a luat cu ea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe câmpiile întinse, prin vegetația bogată, se vedeau gurile vechilor vulcani stinși, unele pline de tufișuri, altele distruse în parte de mare și transformate în mici golfuri. La poalele lor se afla un lac rotund, care fusese odinioară un mic crater. Îl despărțea de mare un diafragm subțire de lavă solidificată, în care fusese săpat un canal navigabil. În jur se ridicau cele mai frumoase vile din întregul imperiu. Campi Phlegraei, miticele Câmpii de Foc, se întindeau de acolo până departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ritualurile zeilor săi aflați departe, dincolo de fluviul Rhenus; împărți ordine oamenilor săi cu o anumită sacralitate, iar aceștia se supuseră, cuprinși de aceeași emoție misterioasă. Ma-ne-djet se afla lângă punte, pustie, fără lumini. Luna nu se ridicase încă de după buza craterului, dar lumina cerul. Marea corabie de aur îi capta reflexul pe dale, balustrade, metopele în formă de animale, suprafața netedă a coloanelor, basoreliefuri și statui. Din grădina vilei o puteai vedea ivindu-se puțin câte puțin, ca și cum ar fi apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Bisericii, Gervasius de Tilbury, profesor de drept canonic și călător pasionat, a scris că “în fundul apelor lui otrăvitoare“ se puteau zări porțile de bronz ale infernului. Mai târziu, în urma unei atente cercetări geologice, în jurul lui s-au descoperit șaptezeci de cratere mici, stinse, rotunde ca ochii Ciclopilor. Între timp, încet-încet, bradisismo scufunda în mare lacul Baiae și vilele luxoase. Grandioasa reședință a Pisonilor, aflată în locul numit astăzi Punta Epitaffio, a fost înghițită de mare. În prezent, spectaculosul ei nymphaeum reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
șanțurile și ridicăturile de pe malurile cu urzici și trestie de zahăr sălbatică, urmărind cursul unui canal părăsit. Un al doilea grup de hamali chinezi lucrau În centrul aerodromului, reparînd pista de ciment. Cărau coșuri cu pietre din camioanele parcate printre cratere de bombe. Un cilindru compresor cu aburi se mișca Încolo și Încoace, manevrat de un soldat japonez. Fluieratul ascuțit al mecanismului de supape Îl ținu locului pe Jim. Grupul de hamali Îi amintea că și el lucrase cîndva la acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
streașină deasupra ochilor și urmări avionul pînă dispăru printre nori. Nici unul dintre japonezii de pe aerodromul Lunghua nu aruncase nici măcar o privire spre avion. În hangare, lîngă pagodă, Încă mai ardea focul și din atelierele de reparații ieșeau aburi. Totuși, În cratere apăruseră deja echipele de hamali chinezi, iar negustorii de fier vechi scormoneau carcasele avioanelor distruse. — Tot te mai interesează avioanele, Jim? Întrebă doamna Philips, cînd ea și doamna Gilmour ieșiră din curtea spitalului. O să trebuiască să intri În Forțele Aeriene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de trupe, aplecat pe bancurile de nisip, era bombardat Întruna, pînă cînd Jim putea vedea lumina zilei prin suprastructura lui. Cu toate astea, pista de ciment de la aerodromul Lunghua rămînea intactă. Printr-un efort eroic, inginerii japonezi continuau să astupe craterele după fiecare raid, de parcă s-ar fi așteptat ca o flotilă de salvare să sosească din Insulele de Acasă. Albul pistei Îl emoționa pe Jim, suprafața ei albită de soare amestecată cu oasele calcinate ale chinezilor morți și, poate, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cîteva sute de metri spre dreapta, suprafața lui maronie fiind brăzdată de bărci de patrulare și de jonci cu motor naufragiate care stăteau la mal. Aici, În apropiere de districtul Nantao, pagubele provocate de bombardamentele americane se vedeau peste tot. Cratere ca niște piscine circulare acopereau orezăriile În care pluteau carcase de bivoli. Trecură pe lîngă rămășițele unui convoi care fusese atacat de avioane de luptă Mustang și Lightning. Un șir de camioane militare și mașini de stat major zăceau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Chiang Kai-Shek, În speranța că, eventual, China ar putea fi gazda Jocurilor Olimpice din 1940. Capturat de japonezi după invazia din 1937, stadionul devenise cartierul general militar al zonei de la sud de Shanghai. Coloana de prizonieri traversă parcarea tăcută. Zeci de cratere de bombe distruseseră suprafața pistei, dar liniile albe de marcaj Încă se Întindeau În Întuneric. Vehicule avariate ale armatei erau parcate În șiruri drepte - camioane găurite de șrapnele și cisterne de combustibil, tancuri fără șenile, autoblindate ce trăgeau fiecare cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un ghem de puroi galben care ieși din gura lui. Voia să strige la ei: „Lumea a plecat! Azi-noapte, toți au sărit În mormintele lor și au tras pămîntul peste ei!“ Călătorie sprîncenată... Jim se uită la pămîntul muribund, la craterele de bombe pline cu apă din orezării, la tunurile antiaeriene tăcute de la pagoda Lunghua, la cargourile eșuate la malul rîului. În spatele lui, la nu mai mult de vreo șase kilometri, era orașul tăcut. Clădirile de apartamente din concesiunea franceză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unui canal la vreo șaptezeci de metri mai Încolo. Făcînd un ultim efort, Înainte de a trebui să Întindă pentru ultima oară printre avioanele părăsite, Jim merse prin trestia de zahăr la orezăria inundată. Trecu peste apa puțin adîncă spre un crater de bombă din mijlocul cîmpului, apoi merse de-a lungul marginii spre canal. CÎnd urcă taluzul, ultima parașută căzuse În cîmp, la vest de lagărul Lunghua. Zumzetul motoarelor avionului B-29 se risipise deasupra rîului Yangtze. Jim se apropie de parașuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cîteva zile, adăugă un cartuș de țigări Chesterfield. CÎnd se ridică pe mal, parașuta roșie se umfla ușor În aerul care circula de-a lungul canalului. Ținînd la piept comoara rece, Jim părăsi taluzul și traversă orezăria. Mergea pe marginea craterului de bombă spre perimetrul aeroportului, cînd auzi zumzetul ușor al motoarelor unui avion, gîndindu-se deja cum Îi va putea face față acestei comori căzute din cer. Aproape imediat se auzi o Împușcătură. La o distanță de vreo treizeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pînza parașutei, sărind apoi jos pe panta acoperită cu ierburi și alergă peste cîmpul de orez. Pierdut sub stropii de apă aruncați de călcîiele lui În goană, dispăru printre movilele funerare și trestiile de zahăr. Jim se ghemui lîngă marginea craterului bombei, ascunzîndu-se prin tufele de orez sălbatic. Apăru un al doilea soldat japonez. Era neînarmat, dar mai purta Încă harnașamentele și pungile de muniție. Alerga de-a lungul taluzului canalului și se opri să-și tragă răsuflarea lîngă pînza roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care au alergat după o pradă și au pierdut-o și respiră obosiți în întunecimea desișului și le este încă foame. Când am sosit, afară era o căldură sufocantă. Satul, așezat pe un povârniș, în înălțime, ducea cu gândul la craterul stins al unui vulcan. Casele de un ocru-deschis cățărându-se îngrămădite una într-alta păreau păreau bucăți de sulf cuibărite în stâncă. Femei greoaie în costumele lor tradiționale, cu ciorapi negri de lână, încălțăminte de lucru și șaluri pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de mitralieră și focuri de pușcă. Era omor curat. Nu s-a apropiat nimeni la mai puțin de o sută de metri de liniile germane - erau Împrăștiați peste tot locul, morți, muribunzi sau Încercând să se apere cum puteau În cratere și după copaci. Pe urmă, artileria germană a Început să ne piseze. Postul de prim-ajutor a fost lovit În plin. Zgomotul era Înfiorător. Tremuram de frică, nu mi-e rușine s-o recunosc, și nu eram singurul. Cel de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deosebit de cald al acestuia se modelează osul nazal și maxilarul, buza de jos care atârnă, bărbia teșită. Cute verticale și orizontale marchează fruntea. Liniile pe care le trage plumbul se umflă, se evaporă. Ce se află, umbrit, în spatele ochelarilor. Două cratere: nările din care ies franjuri de păr cărunt. Nesfârșit de multe nuanțe de gri și alb: credo-ul meu. Încă din copilărie am desenat cu creioane. Fragmente de zidărie din cărămidă sumbru închipuită, cojită, văzută de aproape. Guma tot mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de bătut din palme. Uitîndu-se peste umărul Juliei, Helen văzu o pasăre zburînd, apoi dispărînd ca prin miracol. Acoperișul În pantă avea o gaură, pe unde pătrunsese o bombă incendiară. Bomba aterizase pe o saltea din puf, și făcuse un crater acolo: arăta ca un picior ulcerat. Încă se mai simțea mirosul amar de pene arse, jilave. Camera probabil aparținuse unei servitoare sau unei menajere. Pe noptieră era o fotografie Înrămată a unei fetițe, iar pe podea, o singură mănușă subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
copii. Aceleași saltele care au fost retrase de pe piața americană după ce oamenii de știință au dovedit că ar provoca sindromul morții subite a sugarilor. Căcat! Abelhammer zice că ieri, la deschiderea pieței din Tokyo, prețul acțiunilor a scăzut cu 15%. Crater. Simt un gol În stomac la fel de mare. — Acțiunile acelea au fost recomandate călduros de tine, se răstește Abelhammer. Mi-l imaginez, un magnat Încruntat Într-un zgârie-nori din New York. Deci ce ai de gând să faci În legătură cu asta? Domnișoară Reddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
clipocea lîngă nisipul ciocolatiu al plajelor pustii. FÎșia litoralului era o Întindere nedefinită de grădini de zarzavaturi, depouri de tractoare și vile În construcție. Am trecut pe lîngă un Aquapark construit pe jumătate, viitoarele sale lacuri excavate arătînd ca niște cratere selenare, și pe lîngă un club de noapte dezafectat de pe un deal artificial, al cărui acoperiș În formă de cupolă semăna cu un mic observator astronomic. Munții se retrăseseră din fața mării, distanțîndu-se la un kilometru și jumătate În interiorul uscatului. LÎngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Întotdeauna tabu. Amintiri de la Ypres și din alte orașe distruse, Încartiruiri În castele În afara liniilor frontului, viața În Kölnul ocupat - asta da; Însă niciodată miezul lor, pentru cei care nu cunoscuseră războiul: alergatul, mersul, Înaintarea greoaie printre sârmele ghimpate și craterele de obuze, cu moartea pândindu-te la fiecare pas. În ziua aceea, lângă patul lui, m-am gândit la toate răscrucile din viețile noastre unde eu mi-am ucis tatăl - sau cel puțin am ucis lucrurile În care el credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
praf cenușiu, grăunțos pe care ștergătoarele încearcă cu greu să-l îndepărteze. Ca în lumina unui flash fotografic, Marius vede chipul însângerat, cu ochii holbați și gura căscată, al unei femei, apoi dispare. În față, drumul este blocat de un crater uriaș. Se opresc. Nu mai pot înainta. Cu ce naiba aruncă ăștia? Sar toți din mașină, înarmați cu lopeți și cazmale. Peste tot unde privești, doar dezastru. Bocete, tânguiri, strigăte disperate după cei dragi prinși sub dărâmături umplu strada cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să-mi spui unde sunt părinții tăi? Fata continuă să rămână tăcută, străină parcă de tot ce este în jurul ei. Un militar murdar de funingine intră și face semn discret să meargă în spatele casei. În grădina cu răsaduri găsește un crater uriaș. La început nu înțelege nimic. Vede doar niște bocanci, nu și corpul. Parcă și ceva zdrențe de stofă kaki. Este tot ce mai rămăsese din tatăl fetiței. Revine tocmai când un sanitar încearcă să transporte copila la spital, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de un imens val de foc. Prin fumul dens și sufocant se deslușește un peisaj apocaliptic. Țipete, strigăte după ajutor, voci aduse la limita suferinței. Triajul se prefăcuse într-o uriașă încâlcitură de vagoane distruse și fiare contorsionate. Pretutindeni, doar cratere și bălti de sânge. Și cadavre. Multe dintre ele biete mumii carbonizate care mărturisesc modul groaznic în care oamenii muriseră. Femei, copii, bătrâni, tineri, spintecați, zdrobiți, sfâșiați, rupți în bucăți. Deasupra imaginilor halucinante, stăruie copleșitor mirosul unui abator în plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]