15,728 matches
-
în lupta de pe fluviul Frigidus, operă a lui Theodosie (394 d.Hr.), ar fi fost extrem de inoportun. După o generație de la Symachus, în Roma nu se mai aude vorbindu-se de păgâni. Dimpotrivă, clasicii păgâni erau citiți în liniște de creștini, care dovedesc a avea despre ei o cunoaștere deloc inferioară celei a păgânilor. Creștinismul asimilase de acu rul său supraviețuirea 64. Cultura patristică, apărută și dezvoltată la izvoarele culturii antice, nu este o cultură restrictivă, ci este una eminamente selectivă
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
la desăvârșire. Dacă unele din elementele de fond proveneau din izvoare păgâne ori iudaice, regruparea și reorganizarea acestor elemente se făceau pe bază nouă și cu orientare nouă. Noutatea principală în fondul apologiilor era credința, învățătura și viața nouă a creștinilor 74. Preluând tot ceea ce era îmbibat de bine și frumos din lumea antică, căci este bine cunoscut faptul că acest cult al frumosului era prea înrădăcinat în acea lume, au augmentat acestea în mod fericit și așa le-au pus
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
acest lucru. Gândirea acestor luceferi ai științei, instrumentată variat și cuvântul lor ca mijloc de comunicare urmăresc progresul, epectaza, în cunoașterea deplină a puterii divine și a primirii harului 75. Răsărită mai ales din Evanghelie, literatura patristică vrea să modeleze creștinul după chipul și măsura lui Hristos. Ea cultivă un frumos și larg umanism, bazat pe iubirea de oameni a Logosului dar reținând și elemente substanțiale ale umanismului greco-latin, ca: prețuirea rațiunii, armonia ființei umane, valoarea virtuții. Umanismul patristic urmărește dăltuirea
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
după chipul și măsura lui Hristos. Ea cultivă un frumos și larg umanism, bazat pe iubirea de oameni a Logosului dar reținând și elemente substanțiale ale umanismului greco-latin, ca: prețuirea rațiunii, armonia ființei umane, valoarea virtuții. Umanismul patristic urmărește dăltuirea creștinului ca chip al lui Hristos 76. În felul acesta, ei au valorificat pozitiv cultura și știința vremii lor în folosul teologiei, au izbutit să facă o <<sinteză vie>> între credința creștină și cultura vremii lor. Efortul lor de elaborare ne
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Sfinții Părinți, acești oameni divini, cu minți agere și pătrunzătoare, au tratat și probleme morale dintre cele mai variate, despre care vorbesc și Sfintele Evanghelii și care fac referire la viața creștină în general și îndeosebi la: prietenie, relațiile dintre creștini și necreștini, relațiile dintre Biserică și Stat, muncă și bunuri materiale, război și pace, inegalitate socială și economică, sclavie, căsătorie, familie, atitudinea în fața vieții, a morții, a naturii, a educației, a dragostei, a științei etc. Aproape în fiecare pagină, Părinții
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ci rațional, prietenesc și frățesc, folosindu-se de forța argumentelor corecte și de iubire. Aceste valori se impun parcă de la sine, nu numai datorită autorității Părinților, ci a acelei autorități divine care conferă acestor valori tărie și perpetuitate. Întrupate în creștinii dedicați asemănării cu Hristos, aceste valori morale perene ca: dreptatea, adevărul, modestia, jertfirea pentru aproapele, prietenia, curajul, cumpătarea, cinstea, dragostea etc. pe care ni le îmbie orice scriere patristică, nu sunt prezentate ca niște simple noțiuni abstracte, ci ca forțe
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
jertfirea pentru aproapele, prietenia, curajul, cumpătarea, cinstea, dragostea etc. pe care ni le îmbie orice scriere patristică, nu sunt prezentate ca niște simple noțiuni abstracte, ci ca forțe vii ce își au izvorul în Logosul divin și care împodobesc pe creștini cu frumusețe netrecătoare. În acest fel, creștinii dobândesc prin strălucirea faptelor lor slava neveștejită la 97 Ibidem, scrisoarea a LXIII-a, p. 270. 98 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere (II), omilia XXXVI, VI..., p. 38. 99 Sf.
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
dragostea etc. pe care ni le îmbie orice scriere patristică, nu sunt prezentate ca niște simple noțiuni abstracte, ci ca forțe vii ce își au izvorul în Logosul divin și care împodobesc pe creștini cu frumusețe netrecătoare. În acest fel, creștinii dobândesc prin strălucirea faptelor lor slava neveștejită la 97 Ibidem, scrisoarea a LXIII-a, p. 270. 98 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere (II), omilia XXXVI, VI..., p. 38. 99 Sf. Ambrozie, op. cit., scrisoarea a LXIII-a, p.
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
cele mai dificile idei ale metafizicii creștine, îi ajută să exprime exhaustiv sentimentele ce le umplu sufletele. Unii ca Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Ioan Hrisostom, nu sunt doar demni de menționat printre cei mai admirabili creștini pe care i-a cunoscut istoria, ci sunt demni de a figura în fruntea unei liste a marilor scriitori din care omenirea își face o onoare 104. Fiecare dintre marile provincii creștine păstrează totuși fizionomia sa proprie: scriitorii din Roma
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
în cea a mărturiei, textul patristic e cel mai puțin susceptibil de falsitate; el nu vine să alimenteze orgolii sau dorințe ascunse, ci se face oglindă a unor experiențe creștine care, în cele din urmă, sunt compatibile cu traiectoria oricărui creștin 108. Părinții se străduiau mai puțin să placă și mai mult să fie folositori. Ei nu urmăreau fala numelui, nici adulațiile levantine ale celor ce parcurgeau textele lor. Popularitatea și laudele oamenilor le erau total străine. Urmăreau în toate doar
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
În ochii lor, nimic nu prețuia așa de mult ca ascultarea de Hristos, spre Care și-au îndreptat necontenit privirile minții și pe Care L-au iubit fără măsură. În relația cu aproapele, se bucurau cu negrăită bucurie de chipurile creștinilor luminate de raza Dumnezeirii, iar în momentele în care aceștia așteptau unele sfaturi în materie de doctrină sau purtare, Părinții, care și-au întărit puterea sfatului prin autoritatea vieții lor proprii, pentru ca vorbele să nu 110 Preot Prof. Dr. Ioan
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
le întrupa în faptă așa încât să nu mâhnească pe cei care le grăiesc 117. Ei știau că binele lor se află în binele aproapelui 118 și că dacă lipsește lucrarea faptelor, nu ne poate fi de nici un folos numele de creștin 119. Nu cereau nimic în schimb, decât numai un bob de rugăciune de care se bucurau nespus. Și așa, se veseleau de fericita și slăvita viețuire duhovnicească a creștinilor, atenți ca nici cu un gând necurat să nu primejduiască cineva
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
lucrarea faptelor, nu ne poate fi de nici un folos numele de creștin 119. Nu cereau nimic în schimb, decât numai un bob de rugăciune de care se bucurau nespus. Și așa, se veseleau de fericita și slăvita viețuire duhovnicească a creștinilor, atenți ca nici cu un gând necurat să nu primejduiască cineva împărtășirea din viața de veci120. Simpli în nevinovăție și nevinovați în simplitate 121, cu chipuri senine ce radiază de bucurie creștină, respirând pe Dumnezeu și trăind împreună cu Dumnezeu 122
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Diognet, I, 2, în Scrierile Părinților apostolici..., p. 409. 118 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 16, 11 la Matei, P.G. LVII, col. 253. 119 Idem, Despre pocăință, omilia 9, 1, P.G. XLIX, col. 343. 120 Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, cap. XXXII, traducere, introducere, note și indici de Pr.Prof.Dr. T. Bodogae, Pr.Prof.Dr. Olimp Căciulă, Pr.Prof.Dr. D. Fecioru, în Apologeți de limbă greacă, Editura IBMBOR, București, 1997, p. 501. 121 Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, cap. I, în PSB., vol
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
la bucată. O mascaradă în care pedeapsa de apoi e asumată de un politician care visează să facă ordine cu mitraliera la el în țară și care minte fără să clipească atunci cînd i se reamintește acest lucru. Un, chipurile, creștin care alcătuiește liste negre și care face din xenofobie și din antisemitism, în publicațiile pe care le patronează, un amestec pe care mai marii Bisericii ortodoxe îl dezavuează categoric. Poate mai tîrziu decît ar fi trebuit și poate nu suficient
Neliniști milenariste by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16517_a_17842]
-
paradoxului după care toate teoriile în favoarea spiritualității românești, bineînțeles, ortodoxe, sfîrșesc în nevoia statului național puternic, condus de români verzi și curățat de alogeni. Va să zică "revoluția creștină care încearcă să creeze o Românie nouă, creînd întîi un om nou, un creștin perfect" are drept scop să "restaureze raporturi de omenie și de creștinătate în sînul aceleeași comunități de sînge". Atenție, "viața civilă" care urmează să ia locul "vieții politice" se petrece în sînul comunității de sînge! Statul național (acela din Constituția
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
de fiecare dată interior nouă în unire și de fiecare dată exterior, transcendent prin ființa Sa”26. De aceea, sufletul intră în sine și iese din sine „nesfârșind niciodată să iasă și neîncetând să intre”27. E o depășire continuă. Creștinul este într-o devenire infinită, într-un univers de har. Fiecare început din progresul său devine un punct de plecare spre alte începuturi și mai înalte. Sufletul trăiește sentimentul unui veșnic început al devenirii sale: „Ci marginea a ceea ce s-
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Filip. 3, 12-14). Țelul devine atunci „chemarea ascendentă a lui Dumnezeu”, iar pentru arhipăstorul nyssean, aceasta înseamnă că progresul miresei nu se oprește niciodată. În unele locuri, scriitorul bisericesc Origen descrie mireasa Cântării ca „desăvârșită”, considerând că ea ar reprezenta creștinul matur, dar dumnezeiescul Grigorie, având cuvintele Apostolului Pavel în minte, refuză invariabil acest epitet și o caracterizează pe mireasă ca fiind „mai desăvârșită”; pentru că, într-un anume sens, după concepția sa, creștinul adevărat este întotdeauna imatur, pentru că țelul este chiar
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Cântării ca „desăvârșită”, considerând că ea ar reprezenta creștinul matur, dar dumnezeiescul Grigorie, având cuvintele Apostolului Pavel în minte, refuză invariabil acest epitet și o caracterizează pe mireasă ca fiind „mai desăvârșită”; pentru că, într-un anume sens, după concepția sa, creștinul adevărat este întotdeauna imatur, pentru că țelul este chiar această „neajungere”, dar cu răspunsul etern la chemarea ascendentă a lui Dumnezeu. Sfântul Părinte își explică poziția în expunerea primelor cuvinte ale miresei: „Sărută-mă cu sărutările gurii tale”. În aceste cuvinte
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
și de smerenie din punct de vedere religios (căci există în producția în chestiune semnele unei religiozități criptate), întrucît în această lume inanimată pare a se fi retras grația divină ofensată de imperfecțiunea umană. Marginea, periferia, secundarul, ne încredințează gînditorii creștini, poartă holografic duhul întregului, nu o dată cu o prospețime, cu o intensitate ce nu se mai regăsesc în ostenitele reprezentări centrale. Iar un fenomenolog precum Henri Maldiney e de părere că "prin marginal lucrul comunică nu cu alte lucruri, ci cu
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
un eșec, încît CVTudor s-a isterizat în România mare că filialele nu fac abonamente la acest ziar. Tribunul a încasat însă o lovitură și mai grea, cu prilejul dezvăluirii rolului său în afacera "Fetițe pentru Eugen Barbu". Cenzorul moravurilor, creștinul pios îi servea în tinerețe fete patronului său de la Săptămîna. Ceea ce în limbaj popular se chemea codoșlîc, iar în limbaj penal, proxenetism. Dacă s-ar fi dovedit că CVT a fost informatorul Securității ori ofițer sub acoperire, masa peremiștilor ar
Onorificul CVT by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11920_a_13245]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > PELERINAJ Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului PELERINAJ E Postul Mare în ortodoxie Cum a mai fost și-o să mai fie. Creștinii se reîntorc la rugă, Participă cu toți la slujbă, Smeriți, evlavioși, cuminți Urmează pilda celor sfinți. În pelerinaje iar pornesc, Se roagă și se pocăiesc. Se-nchină la icoane și la sfinți. Pentru copii, pentru părinți De sănătate, de iertare
PELERINAJ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382708_a_384037]
-
care reglementează postul au fost pre¬zentate pe larg, vom înfățișa postul din punctul de vedere al Sfântului Casian Romanul și al Sfântului Vasile cel Mare, primul înfățișând postul într-o viziune cu totul nouă și cu totul străină multor creștini în zilele noastre, iar cel de-al doilea fiind unul din cei mai mari Sfinți Părinți care a putut să-i dea Răsăritul. Majoritatea creștinilor în zilele noastre știu tradiționala definiție a postului, înțelegând prin post o simplă abținere de la
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
Mare, primul înfățișând postul într-o viziune cu totul nouă și cu totul străină multor creștini în zilele noastre, iar cel de-al doilea fiind unul din cei mai mari Sfinți Părinți care a putut să-i dea Răsăritul. Majoritatea creștinilor în zilele noastre știu tradiționala definiție a postului, înțelegând prin post o simplă abținere de la anumite mâncăruri și băuturi, neștiind controversele acestei teme ce s-au purtat între Răsărit și Apus mai ales în epoca creștinismului primar, neștiind că Sfinții
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
aduc “întunecare gândurilor și tulburare cugetelor”. El este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, un act de cult, este un act de pocăință pentru păcatele săvârșite și un exercițiu care pune început virtuților de tot felul. Pentru creștinul ortodox, postul este con¬diție pentru dobândirea sfințeniei. În concepția ortodoxă între post și sfințenie există o corelație strânsă. Ea este exprimată și în felul în care re¬prezentăm pe sfinți în iconografie unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]