559 matches
-
Episcopi precum Bretanion, cu ajutoare venite din alte colțuri ale Imperiului roman, din Capadocia (episcopul Eutihie este amintit în scrierile sale de însuși Vasile cel Mare), au organizat activitatea misionară a Scythiei Minor. Misionarii de pe aceste meleaguri nu urmăreau doar creștinarea populațiilor păgâne (episcopul Teotim I a desfășurat activitate misionară printre huni și goți), ci căutau și să combată cu tărie ereziile din ținutul lor (episcopul Bretanio) ori din alte părți ale spațiului creștin (episcopul Ioan de Tomis, Sf. Ioan Cassian
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
activități de cult, instruire și studiu asigurate în mod direct credincioșilor de către biserici, moschei, temple, sinagogi și alte lăcașe de rugăciune și de către reprezentanți ai cultelor, pe cont propriu - activități misionare - activități religioase specializate, cum sunt servicii de botez și creștinare, servicii de confirmare, servicii de cununie, servicii funebre etc. - activități religioase, inclusiv activități de refugiu religios oferite de case ale ordinelor religioase - activități referitoare la religie și servicii religioase neclasificate altfel 9132 Servicii realizate de organizațiile politice 9132.1 Servicii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151323_a_152652]
-
cele două coroane, fie o atenție specială acordată noilor forme statale care optaseră pentru ortodoxie, implicit (sau: posibil și) pentru planul bizantin de guvernare. Efectele activității clericilor se fac resimțite însă mai greu, deși populația avea o istorie proprie în ce privește creștinarea. Acumularea materialelor de prozelitism, a obiectelor de cult, consolidarea ierarhiei clericale, stabilirea raporturilor cu puterea statală, cu populația, răspândirea lăcașurilor de cult au constituit tot atâtea probleme pentru puterea religioasă; ele încep să se rezolve, în mare măsură, abia odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
popular, acela al vieții de toate zilele, vedem că deosebirile religioase nu conduc neapărat la opoziții violente. Populațiile balcanice au știut să găsească la acest nivel formule care au făcut posibilă o viață comună pașnică În cadrul unei aceleiași comunități sociale. Creștinarea sau islamizarea nu s-au desfășurat Întotdeauna pașnic; conversiunea individuală, Întemeiată pe cunoașterea ideilor și practicilor unei noi religii a fost mai curând rară, a constituit cel mai des excepția. Dimpotrivă, se cunosc de-a lungul secolelor conversiuni colective, rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nu este un obiect!, iarba fiarelor nu este o plantă concretă din lumea reală!) și creează o listă redundantă de clase pentru același tip de fenomene (semizei, eroi arhetipali, personaje magice, personificări calendaristico-meteorologice). Ca idee generală, V. Kernbach consideră că „creștinarea În epoca formării poporului a Împiedicat constituirea timpurie a unei mitologii unitare” (1989, p. 82) și că „specificul mitologiei românești ș...ț are o structură definitivă de tip pastoral”, astfel Încât „nu există divinități sau personaje mitice fundamentale care să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu numeroase subclanuri, având la rândul lor teritorii proprii, conduse de către căpetenii ereditare (rajo) avea 557 Ibidem, p. 284. 558 Ibidem, p. 306. 559 Ibidem, p. 312. 560 Ținutul era Împărțit În comunități sătești În frunte cu o căpetenie nobiliară. Creștinarea a Înlocuit religia autohtonă În anii 1930 (ibidem, p.348). 372 o religie politeistă și anemistă, până la islamizare 561. După mai multe campanii, olandezii anexează Sumatra. To Pamona, ansamblu eterogen de populație din provincia Celebes, În jurul lacului Poso (circa 200
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Cât despre războaiele religioase, acestea ilustrează clar faptul că orașul era nu numai cadrul, ci și miza luptelor pentru influență. Stăpânirea sa de către protestanți trebuia să asigure triumful Reformei, dominarea sa de către catolici trebuia să furnizeze bastioanele necesare acțiunii de creștinare. Față de această omniprezență a puterii, experiența politică a orașului este rară; ea corespunde acelor momente excepționale în care oamenii se angajau să decidă laolaltă și în cunoștință de cauză normele ce urmau să le ghideze pentru un timp viața 1
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Aceasta s-a răspândit în secolul I în valea Ronului, apare în secolul al II-lea în Burgundia, pentru a atinge valea râului Loire în secolul al-III-lea, regiunea Champagne și valea râului Mosel în secolul al IV-lea; apoi, după creștinarea Romei, vița de vie s-a extins până la frontierele septentrionale ale imperiului (prima parte). După descoperirea oficială a Americii pe 12 octombrie 1492 de către celebrul navigator de origine italiană Cristofor Columb, civilizația europeană a vinului a pornit la cucerirea lumii
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
catolici. Autorul apăra limbajul jurnalismului catolic tradițional, asociindu-l cu susținerea libertății de expresie și cu o "grijă sfântă", al cărei scop era acela de a păstra credința în inimile creștinilor într-un moment dificil în care se urmărea de-creștinarea Italiei. Jurnalismul catolic era perceput într-un mod foarte concret, în opoziție cu jurnalismul ideologic, atât de răspândit în acea epocă premergătoare Primului Război Mondial. Meseria de jurnalist nu era încă bine definită, deoarece nu le permitea celor ce o practicau o
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
04.1938. Erau date obținute de la Agenția de presă din Varșovia, lucru demonstra o bună documentare a articolelor publicate. În Lumina creștinului s-au scris, pe parcursul a mai multor numere și diverse materiale istorice, precum: "Istoria Bisericii catolice din Moldova", "Creștinarea Daciae Traiane", "Episcopia Bucovinei"614. Ele prezentau, din punct de vedere istoric, evoluția încă de la întemeiere a Bisericii Catolice din Moldova și modul de organizare a episcopiilor. Un alt subiect abordat a fost cel al ceangăilor din Moldova (dacă erau
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
vorbește: a) Jean Carpentier b) Victor Hugo c) Rene Remond d) George Stephenson 5) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Termen folosit de cronicari în legătură cu întemeierea Ț. Românești și Moldovei: a) colonizare b) descălecat c) urbanizare d) creștinare 6) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Potrivit Constituției din 1923 pentru a candida la Senat vârsta minimă era de: a) 30 ani b) 40 ani c) 23 ani d) 25 ani 7) Marcați litera corespunzătoare răspunsului
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
cu atribuții diferite. În mitologia românească, a strămoșilor noștri geto-daci, zeița Bendis personifică luna, este ocrotitoarea femeilor, reprezintă dragostea și magia. Este venerat Zamolxis, zeu traco-get, sclavul lui Pytagora, după unii, rege al dacilor, după alții, daimon getic. Odată cu procesul creștinării, în secolul I, modul mitic de gândire teogonică, cosmogonică și antropogonică este puternic marcat de învățătura iudeo-creștină. Prin urmare, miturile ca realități culturale complexe, indiferent de spațiu geografic de exprimare, de factură spirituală, oferă răspunsuri la întrebări legate de crearea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
În Festschrift Hamp, Van Nuys, pp. 47 sqq. tc "" RELIGIA SLAVILOR ȘI A BALTICILORTC "RELIGIA SLAVILOR șI A BALTICILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. RELIGIA SLAVILORTC "1. RELIGIA SLAVILOR" 1. Izvoaretc "1. Izvoare" La popoarele slave scrierea apare abia după creștinare, astfel Încât, spre deosebire de alte popoare vechi din Europa, din perioada anterioară convertirii, de la slavi ne lipsesc mărturiile indigene, iar cunoștințele noastre despre religia acestor popoare se bazează doar pe informații scurte și Întâmplătoare provenite de la autori bizantini, latini, islamici și germani
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest sfânt, Vitus (adică, svantú Vitú) ar fi supraviețuit În forma unei divinități necreștine: tocmai Svantovitú. Aceasta este o povestioară frumoasă și nu se poate exclude faptul că asonanța dintre Sfântul Vitus și Svantovitú ar fi putut fi folosită În favoarea creștinării. Celxe "Cel" mai important templu al său se ridica În centrul orașului Arcona, În insula Rugia, ultimul punct de rezistență al păgânismului slav. Zeul era reprezentat cu torace dublu și cu patru capete, iar În mâna dreaptă avea un corn
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
existența sacrificiilor umane, după cum reiese, În general, din informațiile lăsate de Ibn Fadl³n legate de puterea preoților, care puteau cere de la rege chiar și victime umane, și de femeile ucise cu ocazia riturilor funerare. În plus, știm că În perioada creștinării regiunilor slave victime umane au fost și prizonierii creștini, cu toate că nu se știe dacă În aceste cazuri a fost vorba despre autentice sacrificii cu motivații religioase sau, mai probabil, de pedepse aplicate celor care practicau evanghelizarea cu forța armelor. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Datorită acestor izvoare, cercetătorii au putut Încerca să reconstituie vechiul panteon; a se vedea, de exemplu, studiul lui Biezais (1972) despre familia zeilor cerești la letoni. În cadrul Europei, regiunea baltică a fost ultima zonă creștinată; În cea mai mare parte, creștinarea oficială, deși târzie (pentru Lituania se merge până În 1387), o precede cu mult pe cea efectivă: este suficient să ne gândim că, la sfârșitul secolului al XVI-lea, țăranii din Samogizia erau, În realitate, Încă păgâni. Episcopul Merkelis Giedraitis, scriindu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se plângea că, În dieceza sa, nimeni nu știa Tatăl nostru, nimeni nu se spovedea sau Împărtășea și că toți practicau În mod deschis vechile culte păgâne, deși „mai degrabă din necunoaștere decât din răutate”. Această Întârziere și reticență continuă În fața creștinării are cauze de ordin geografic și politic. Dacă, Într-adevăr, În ceea ce privește contactul târziu al evanghelizatorilor cu lumea baltică, o mare importanță a avut-o distanța și izolarea acesteia, este clar că, la mult timp după instituirea noii religii, popoarele baltice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
primirea credinței creștine, când obiceiul frecvent de a scrie și transcrie texte de limbă latină În mănăstiri a furnizat impulsul și modelul de face același lucru pentru textele indigene. Însă pentru noi acest lucru se Întâmplă deja prea târziu, deoarece creștinarea Britaniei și a Irlandei dusese la pierderea patrimoniului religios antic de tradiție orală, a cărui salvare de la uitare ar fi apărut ca un sacrilegiu: la dispoziția noastră rămân doar aluzii Întâmplătoare la vechea credință, păstrate În legătură cu bătăliile victorioase purtate de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Melapizii din Argos se lăudau că se trag din iubirea lui Zeusxe "Zeus" cu Ioxe "Io". Credința În originea divină a monarhilor (este vorba evident despre divinități păgâne) nu este atestată explicit În Irlanda, unde toate mărturiile scrise sunt posterioare creștinării. Însă o direcție corectă pentru cercetare este dată de faptul că multe familii princiare irlandeze se lăudau că descind dintr-un suveran mitic și glorios, pe nume Nuaduxe "Nuadu": acest Nuadu irlandez este, de fapt, chiar zeul celt bine atestat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Hesiod -, la fel și În lumea celtă, alături de destinul sinistru bine simbolizat la Tarasque de Noves, se prefigura o ipoteză mai Încurajatoare despre destinul ultim al omului. Informația despre acest lucru ne-a parvenit Într-un mod foarte special. Creștinarea Irlandei a făcut imposibilă orice conservare explicită a elementelor vechii credințe precreștine. De altfel, poeții, considerați pe bună dreptate exponenți ai tradiției profund refractare creștinismului, au fost foarte aproape de a fi alungați de pe insulă și au fost salvați În ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe larg de izvoarele antice („bardis carminibus suis reddunt immortales animas scribendo gesta regum”, Adnotationes super Lucanum, cu referire la I, 449), acest personaj galic devine absolut identic cu omologul său irlandez (druí, fáith, bardd), care Își desfășura activitatea Înainte de creștinarea insulei. 11. REGELE CA PERSONAJ SACRUTC "11. REGELE CA PERSONAJ SACRU" În cultura indo-europeană regele - deși, ca să fim realiști, ar trebui să vorbim despre șeful de trib - nu era doar deținătorul puterii politice și militare, ci și o figură de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ajunge la o negare atât de fermă. 7. RELIGIA GERMANICĂ ÎN EVUL MEDIU NORDICTC "7. RELIGIA GERMANICĂ ÎN EVUL MEDIU NORDIC" Dacă dorim să analizăm religia germanică În perioada medievală găsim informații sigure și abundente În lumea nordică, unde, datorită creștinării sale târzii, s-a reușit conservarea pe termen lung a tuturor trăsăturilor substanțiale ale vechii credințe; ea poate astfel să ne ofere, prin intermediul atestării sale mai recente, un cadru mult mai bogat și mai particularizat decât cel pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ce își avea sediul în Biserica Unită, luminismul transilvănean, spre deosebire de cel francez iconoclast și anti-eclezial -, nu e de mirare că a accentuat dimensiunea religioasă. Samuil Micu, scriind Istoria... din 1805 în calitate de ieromonah al Mănăstirii Sf. Treime din Blaj, fixează momentul creștinării poporului român începând cu secolul I. Iată ce scrie în Tomul al IV-lea al magnum opus-ului său, care tratează Istoriia besericească a episcopiei românești din Ardeal: "Credința creștinească de la propăvăduirea apostolilor în toate țerile, provințiile și cetățile Împărăției
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care, datorită faptului că bisericile românești se aflau sub jurisdicția eclezială a bulgarilor (după ce aceștia s-au creștinat în veacul al IX-lea), au introdus limba slovenească în locul celei românești ca limbă liturgică. Iar mai apoi, ungurii deveniți catolici prin creștinarea regelui Ștefan în anul 1000, "ca schismatici [îi țineau pe români], pentru că țineau legea grecească" (p. 196). Motivul mito-tematic al sacrificiului românesc întru credința creștină capătă primele contururi încă din istoriografia Școlii Ardelene. După cum vom vedea, acesta va fi amplu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rodească și între lăcuitorii Romani. [...] lăcuitorii Romani priimind creștinismul se-făcură creștini, și botezându-se rămaseră credincioși tot d-auna dogmelor și țeremoniilor Bisericii Răsăritului", pp. 24-25) nu își au corespondent în Manual..., redactat într-un registru discursiv mult mai sobru. Creștinarea timpurie a românilor a făcut ca aceștia să devină un focar de creștinare și civilizare în Balcani pentru popoarele barbare cărora le-a transmis sfintele adevăruri ale creștinismului. "Ungurii, cei dein Ardealu, fiendu pucini la númeru sî mestacati cu Romanii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]