11,160 matches
-
Bernea, Constantin Flondor, Mihai Horia, Horea Pastina, Mihai Sârbulescu și Vasile Ulian. Indiferent de generația din care fac parte și de stilistica lor individuală, cei șase artiști au în comun un orizont spiritual profund și o conștiință artistică de tip creator, afirmativ sau, altfel spus, o conștiință din care lipsesc deopotrivă scepticismul în fața lumii vizibile și denunțurile revoltate în fața deriziunii cotidiene. Și tocmai aceste dominante au fost valorificate firesc la întîlnirea lor cu peisajul Munților Apuseni și comunicate nemijlocit în spațiul
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
impresie de atemporalitate se realizează prin metaforă când realitatea imediată este aparent respinsă de aceasta. Gândirea poetizantă este dată de metafora întâmplătoare, când nu se constituie într-un sistem metaforic.În poezie metafora este o necesitate, dar și semnul conștiinței creatoare. Un ritm metaforic există la fiecare poet autentic, specific fiecăruia.Și Eminescu își are ritmul său metaforic, însă, diferit de cel al lui Alecsandri, Blaga, Stănescu, Virgil Mazilescu. Universul poeziei este creeat de sistemul metaforic. Prin poezia lui Eminescu, sau
Metafora ca ritm al gândirii poetice. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/85_a_471]
-
sus într-un moment ce se dorea o răscruce, când într-un sfârșit vedeam un nou început. Teatrul a avut răbdare ca oamenii să se întoarcă la el. Întoarcerea a fost răsplătită cu vârf și îndesat. Ani superbi de euforie creatoare. Ani în care spectacole valoroase se chemau unul pe celălalt, ani în care arta era într-adevăr, pentru creatori, mai presus de orice. Dincolo de bine și de rău. Timpul a trecut și a adus cu el disperarea, dezamăgirea, compromisurile, dezorientarea
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
cu consecințe mult mai grave, a ideologiei comuniste, care a înrobit creația românească aproape 45 de ani. Nevoia unei clarificări de natură estetică și morală apărea atunci, după cum apare și acum, ca urmare a întreruperii unei evoluții firești a procesului creator. Cuvintele de început ale Manifestului de acum aproape șase decenii par potrivite auzului nostru: Se dezbate de cîtva timp în periodicele românești, care militează pentru atitudini, o problemă de supremă importanță și gravitate, sub semnul crizei care a mai bîntuit
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
dacă în această perioadă de început era explicabilă confuzia între planurile politice și cele de cultură, dacă aceasta din urmă a fost atunci nevoită să suporte rolul ingrat de slujnică a politicii, - perioada cea nouă de adevărată expresie a calităților creatoare românești se năștea doar în clipa cînd formele culturii s-au liberat din jugul atît de incomod al intereselor exterioare și efemere ale momentului". Între conceptul politic (colectivist) și cel estetic (individual) există o diferență peste care nu se poate
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
furnizeze informații și să-i orienteze în arhiabundenta producție editorială de pe piață. Pentru a fi în spiritul timpului, criticul de azi se vede obligat să renunțe la a mai vorbi despre sine și la ceea ce s-a numit cândva demers creator în critică. Rolul său ar fi în prezent acela de a se rezuma strict la operațiuni de informare și triere. Nu toți participanții la Colocviu, ba la drept vorbind destul de puțini, au împărtășit în totul această poziție, considerată prea limitativă
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
și nu se supune cercetării și cunoașterii cu blajinătatea unui pictor de aparat. Poate că nici un alt artist, de la Leonardo și pînă astăzi, nu și-a pus atîtea probleme, nu a lansat atîtea întrebări, nu s-a adîncit în duhul creator al naturii și în lumea celulară, infinitezimală, a semnului primar care fundamentează cele mai elaborate limbaje, așa cum a făcut-o Paul Klee. Cu forța lui senzorială ieșită din comun și cu o enormă percepție a concretului, care făceau posibile, ca
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
cinefililor bucureșteni li s-a rezervat "partea leului" (adică nouă filme în premieră pe marile noastre ecrane). Organizatorii (Ambasada Franței - Serviciul cultural și Institutul Francez din București) - merită toată lauda pentru selecția prezentată, variată prin tematică, stil, genuri și personalități creatoare, așadar - reprezentativă pentru cinematograful francez al ultimilor ani (trebuie spus, de altfel, că două dintre filmele înscrise în "Sărbătoare" - Comme un aimant și Promenous-nous dans les bois - sunt noutăți chiar și pentru ecranele franceze, ele fiind lansate abia la începutul
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
a fost mereu un mod de a mă menține într-o anumită disponibilitate, o anumită deschidere. De aceea, spun din nou, traducerea, departe de a fi sterilizantă, îmbogățește foarte mult pe cel care o practică și îl face și mai creator decît este deja traducînd. Următoarea întrebare se referă la autorii pe care ați vrea să-i traduceți de acum înainte. De acum înainte opțiunile sînt foarte limitate pentru că acest program Proust (ultimul volum din cele douăsprezece care constituie La Recherche
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
bateți și vi se va deschide”, sună peste veacuri îndemul adresat omului de către Mântuitorul Hristos. În centrul preocupărilor noastre din toate timpurile stă omul cu marea taină a existenței lui. Prin tot ceea ce face ființă umană bun și mai ales creator, se realizează acest proces revelator al misterului existenței, al evoluției noastre către ceva mult mai înalt și mai frumos decât ceea ce suntem aici și acum. Cea mai mare năzuită a omului din toate veacurile este aceea de a cunoaște. Întorcându
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
Opinia publică l-a declarat vinovat: vinovat de a se fi amăgit singur..." etc. Însoțit de două desene "absurde" ale autorului, textul mai este precedat și de o coloană explicativă, care atestă începutul constituirii unui profil public al acestui multiplu creator, considerat pînă nu demult, cum am văzut, o ființă "secretă" în țara sa de adopție: "La 30 septembrie se împlinește un an de la moartea lui Grigore Cugler, muzicianul Orchestrei Simfonice Naționale care a fost compozitor, poet, pictor și, între altele
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
cu toții pe o scară ce merge de la sublim pînă la formatul ultim al modestiei, sub stigmatul celebrei dileme? Virgil Ierunca e cel ce a împrospătat-o în cadrele unei epoci echivalente cu una din cele mai grave încercări ale spiritului creator din cîte a îndurat omenirea: Ea este datată subiectiv și, poate că într-o zi, cînd adevărul își va găsi o rostire senină, nedumeririle vor deveni întrebare". Altfel spus, Virgil Ierunca ne-a învățat, simplu, a ne situa între a
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
a unui profesor interesat mai degrabă de teoretizări decît de cercetarea concretă, încercarea lui Caracostea de a subsuma toate investigațiile spațiului umanist unui principiu unic n-a mai părut nimănui pînă acum drept partea cea mai importantă a unei activități creatoare în care n-au lipsit, totuși, atîtea realizări importante. Este meritul Ioanei Bot de a fi construit teza (și cartea) sa în jurul acestei idei care, dincolo de toate noutățile recunoscute teoreticianului și criticului literar, face din Caracostea una dintre cele mai
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
fi urmate îndeaproape, cu rezultate foarte bune. Ceea ce se petrece și în spectacolul vienez, semnat de Wolfgang Zörner. Deschis unor multiple interpretări, textul wagnerian a fost citit ca dramă socială, ca poveste fantastică sau întrupare a eternului conflict dintre artistul creator și mediu. Așa cum l-am perceput, spectacolul de față propune o altă lectură: oameni oarecari, ce obișnuiau să povestească o legendă, sunt aruncați dintr-odată ca actanți în desfășurarea ei și zdrobiți de tăvălugul unor fapte pe care nu le
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
pe vii și pe morți în ordine alfabetică". La polul opus, Noica înălța atît de mult ștacheta biografiei, încît ea ar fi îndreptățită doar pentru Dante, pentru Goethe, adică pentru cei care "au fost cu adevărat mari făgăduințe umane și creatoare". "Dar ce oare înveți, pentru Dostoievski, se-ntreba filosoful, din biografia lui (nu din "epocă", firește, pe care istoricul literar nu o poate trece cu vederea), din faptul, de exemplu, că-i plăceau teribil jocurile de cărți?" Din punctul său
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
să fie în Hristos și Hristos în viață". Parafrazîndu-l, am putea afirma: noi vrem ca arta să fie în Hristos și Hristos în artă. Fără a avea în vedere o artă tezistă, ci una bucurîndu-se de libertatea deplină a spiritului creator, oglindă a libertății absolute, pe care, după cum ne învață teologii, o reprezintă Dumnezeu. Dan Stanca, Veninul metafizic, Ed. Timpul, Iași, 1998, 96 pag., preț nemenționat.
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
această dificultate rațiunea pentru care Kampits renunță să se implice într-o motivare mai complexă a interesului său? Chiar din punct de vedere grafic, cartea sa se prezintă ca o sumă de medalioane prin care se manifestă câte o predispoziție - creatoare sau de destin - pentru filosofare. Deloc întâmplătoare această concepție: căci ce poate fi mai adecvat în spațiul austriac decât mijlocirea biografică a unor varii probleme teoretice - care pot fi calificate (dintr-un început, sau numai dacă vrem) ca filosofice? Este
Filosofia de vacanță by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16948_a_18273]
-
secundară" (Aurel Martin). Sau: "Influența suprarealistă se manifestă uneori cu o violență surprinzătoare.(...) Fără îndoială, literatura noastră contemporană trebuie să poarte semnul epocii pe care o trăim. Este firesc ca opere ale literaturii universale din vremea noastră să fie asimilate creator de scriitorii tinerei generații. Fiecare epocă își creează însă o artă pe măsura propriilor aspirații. Originalitatea trebuie căutată în tălmăcirea lucidă, și, în același timp, pasionată a gîndurilor și sentimentelor lumii noastre" (Dan Grigorescu). Indiscutabil, a lumii "socialiste". Și cum
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
schijele lui negre" (ibidem). Însă violența d-sale e sublimată în forța de reconvertire a imaginii, care, din elementele dislocate și adunate prin puterea unui limbaj inspirat (aci termenul de inspirat își dobîndește prerogativele sale antice), oferă noi temeiuri libertății creatoare ce se "descarcă" precum o armă, țîșnește după principiul efortului maxim. Împușcătura, explozia sînt evocate drept elemente legitime de poetică: "cunosc oamenii care împușcă străzile albe/ eu îi conduc apoi la granița unui oraș sau unei țări/ ei spun ei
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
mea corupe materia/ mâna mea e șarpele/ acestui paradis" (punct) Puțini poeți români de azi au o imaginație atât de promptă și impetuoasă. Nu este vorba de o simplă gândire asociativă și cu atât mai puțin de o fantezie frivolă, creatoare de jocuri de artificii, ci de o energie artistică ieșită din comun, care obligă realitatea să-și dezvăluie suprarealitatea. Imaginația Norei Iuga este și o armă (pentru deținerea căreia poeta ar trebui să aibă o autorizație). Cu ajutorul ei, ca sub
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
sfinți, despre care am știut și am „auzit”, prin lecturi aparținătoare; sunt localități, cu precădere din România, unde se află schituri, biserici, mănăstiri, episcopii, mitropolii pe care le-am vizitat, ori în spațiul cărora am zăbovit întru împlinirea unor acte creatoare de literatură. Legenda scrisă de Dimitrie Bolintineanu, referitoare la Daniil Sihastru, i-a surclasat numele chiar mai mult decât i-a fost propria-i viață. Întâlnirea lui Ștefan cel Mare cu sihastrul, căruia i s-a confesat, devenindu-i astfel
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
fundamentală este aceea a tensiunii "particular-universal" sau, altfel spus, între varietate și uniformitate. Democrația globalizatoare va trebui neapărat să găsească modalitatea de concordanță și conlucrare între două valori pozitive: identitatea națională și exigențele globale, adică între culturile bazate pe diferențele creatoare, pe specificitatea lor și civilizația bazată pe un model tehnico-economic unitar, coerent, eficace. Desigur, într-o ordine democratică, diferențele (the right to disent) sunt benefice și respectabile, dar nu e mai puțin adevărat că ele au nevoie indispensabilă de o
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
el este permis... Platon dezvoltă conceptele de Bine, Frumos, de Lumină; Aristotel îi continuă ideile într-un mod, să-i spunem, mai științific, adăugând concepte ca energie și intelect - acesta din urmă cu cele două ramificații ale sale: intelectul superior, creator, pe care-l asociază cu "stări ca lumina", și intelectul inferior sau pasiv... - ...da, dar la Aristotel e interesant și faptul că el reabilitează materia; mai exact, complexul formă-materie (materia în sine nu e rea, căci ea constituie suportul formei
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
și transtextualismul, căutarea afilierilor și diferențelor. În ansamblu, descendența literară se reduce la problema paradigmei, privită ca o cauză în sfera generalului, și simetricul ei - realizarea individuală, particularul. Prin aceasta cartea Monicăi Spiridon e un demers de sintetizare și abstractizare creator de concepte și instrumente de lectură, o perspectivă de lectură ea însăși, ce ia în discuție, cu acribie intelectuală aproape inhibantă, texte și noțiuni atinse de morbul generalizării extreme, ce "dau" uneori în relativitate și identitatea contrariilor, dar fac jocul
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
simfonice ale clasicismului. Observat pe această direcționare, Schubert poate fi înțeles ca fiind atașat mai mult liniei clasice și mai puțin drept un precursor al simfonismului romantic. În zonele de graniță dintre epocile de creație, asemenea interpretări devin ele însele creatoare. Fapt admirabil probat de Cristian Mandeal. Inexplicabilă a apărut, în schimb, orientarea pe aceeași direcție, privind realizarea unei simfonii de tinerețe semnate de părintele simfonismului clasic vienez, de Haydn însuși, anume Simfonia a VI-a, "Dimineața"; masivitatea aparatului orchestral, grupul
Între tradiție și originalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17043_a_18368]