5,038 matches
-
ar fi deranjat să mă agăț cumva de cartea lui Heller și de chestionarul care rămăsese În sertarul de sus al biroului meu. La un moment dat, mi-am spus, poate că mi-ar folosi și agrafele de hârtie și creioanele; chiar și calul de lemn al Dorei, stând stoic pe noptieră, avea o anumită valoare sentimentală pentru mine. Și Încă ceva, mi-am dat seama dintr-o dată. M-am repezit la bibliotecă și imediat am vârât În buzunar tabachera de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care se fâțâia În fața oglinzii sale și cea care se juca de-a submarinul englez erau fațete diferite ale aceleiași persoane. Sau că operatorul care monta buletinele de știri la Apollo era doar o altă fațetă a pictorului impresionist cu creionul În mână. Poate că, de fapt, se aștepta să Înțeleg eu mai Întâi. Și să mă comport ca atare? Nu prea eram sigur. Dar dacă lucrurile stăteau așa, asta ar fi explicat de ce Îmi reproșase faptul că nu eram sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ascultă. — Sunteți pe mâini bune, domnule Knisch, mă anunță luând loc. Mi-aș dori să vă pot lăsa să vă faceți somnul de frumusețe. Dar trebuie să acționăm imediat. Suntem pe cale de a face o descoperire. Scoase din buzunar un creion și un caiet cu spirală, apoi Își plimbă limba peste dinți, privindu-mă plin de compasiune. Aș fi putut oare să Înțeleg că, Într-un moment ca acesta, confortul meu personal trebuia să mai aștepte puțin? Am făcut un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca acesta, confortul meu personal trebuia să mai aștepte puțin? Am făcut un gest În reluare, pe punctul de a mă Întoarce iar În vidul plăcut În care-mi petrecusem ultima parte a nopții. — Domnule Knisch? Wickert mă Împunse cu creionul. Strâmbându-mă, m-am străduit să deschid ochii. Pentru a se asigura că-mi captase atenția, Își aranjă geanta cu mai multă zarvă decât era necesar. Simțeam marginea a ceva tare - probabil, Cutia Pandorei. Apoi inspectorul Își consultă caietul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a se asigura că-mi captase atenția, Își aranjă geanta cu mai multă zarvă decât era necesar. Simțeam marginea a ceva tare - probabil, Cutia Pandorei. Apoi inspectorul Își consultă caietul din nou. Brigada de la Năravuri, mă informă, umezind solemn vârful creionului, ținuse Fundația de Cercetări Sexuale sub observație. Evident, era un fapt stabilit că de-a lungul timpului, Froehlich ajutase multe „surori“. Aceste activități - nu era nevoie să mai spună că erau ilegale, nu? - Începuseră cu mult Înainte ca „acest Einstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mutase În oraș din Kolberg, de lângă Marea Baltică. Cu puțin Înainte de Începutul noului secol, Își deschisese o clinică Într-un cartier mai respectabil. Aici a făcut mai mult decât să cerceteze exemplarele cele mai neobișnuite ale umanității. Urmărindu-și adnotările cu creionul, Wickert pronunță prudent: — Hermafrodiți, androgini, travestiți - oameni de genul acesta, domnule Knisch. reprezentați ai „sexului gri“. Ridică privirea, apoi o coborî din nou. Da, eram Încă În viață. Dar Froehlich primea și femei Însărcinate, despre care susținea că-i sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
făcea avorturi ilegale. Numai pentru activitatea din urmă, și cancelarul Sănătății era un ucigaș În ochii legii - „cel puțin atâta timp cât anumite paragrafe nu vor fi rescrise, domnule Knisch. Și, sincer să fiu, mă Îndoiesc că vor fi. “ Bătând gânditor cu creionul În caiet, apoi În propria-i dantură, Wickert accentuă faptul că Manetti preferase să ignore aceste activități eugenetice, probabil pentru că le considera o favoare făcută societății. Oftă, recunoscând că, dacă era cazul, s-ar putea să-i susțină punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
credea că eu colaboram cu Karp? Sau cu Anton? Noi care am fost ca... — „Frații“, așa ați spus, domnule Knisch? Având În vedere situația de față, s-ar putea ca asta să nu fie cea mai potrivită descriere. Suturându-și creionul politicos, inspectorul Își Întoarse privirea. Mă pregăteam să-mi clarific punctul de vedere, când la ușă se auzi brusc o bătaie repetată. Wickert se ridică. Când s-a Întors, ținea În mână un pahar cu apă. Am dat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a pus la loc în bufetul milhiks din cămară - toate astea fluierând întreaga dimineață, veselă ca un canar, un cântecel fără melodie, plin de vigoare și bucurie, de inimă ușoară și mulțumire de sine. În timp ce eu îi desenez ceva cu creionul, ea face un duș - iar acum, în dormitorul scăldat de razele soarelui, se îmbracă să mă scoată în oraș. Stă pe marginea patului în sutienul ei cu pernițe și în jupă, își trage ciorapii lungi și turuie întruna. Cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trompa ai, pentru Dumnezeu! Ăsta nu-i nas, e contrabas! Hai, roiu’, ovreiașule! Cară-te de pe patinoar și lasă fetele în pace!“ Și ăsta-i adevărul gol-goluț. Îmi aplec capul spre tăblia mesei din bucătărie și îmi schițez cu un creion profilul pe o coală tipizată adusă de tata de la birou. Și e înfiorător! Cum de mi s-a întâmplat una ca asta, mamă, mie, care în cărucior eram atât de superb! Vârful a început să țintească spre ceruri, în timp ce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aici), voiam să am parte de ceea ce se cheamă o experiență educativă. Să mă perfecționez, după cum îmi și stă în fire, la urma urmei. Sau îmi stătea, nu-i așa? Nu de-aia citesc și-n ziua de azi cu creionul în mână? Nu ca să învăț? Nu ca să devin mai bun? (Decât cine?) Așa că m-am pus pe studiat hărți în pat, am cumpărat lucrări de istorie și arheologie și le-am citit în timpul meselor, am angajat ghizi, am închiriat mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șpună nimic de-adevăratelea. Or să pozeze și el n-o să mai afle nimic șpecial. Stiloul domnișoarei Warren alerga pe hârtie. Acum, că-l pornise să vorbească, se putea gândi cu repeziciune. Nu mai trebuia să-l preseze cu Întrebări. Creionul ei trasa semne fără sens, care semănau destul de mult cu cele stenografice, ca să-l convingă pe domnul Savory că remarcele sale erau transcrise integral, dar În spatele Înșelătoarei cortine de mâzgăleli și linii, cercuri și pătrate, domnișoara Warren se gândea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
făcu altceva decât să evite replica „Credeți că am mai vinde două milioane de exemplare dacă am spune adevărul?“ — Foarte interesant, spuse ea. Publicul va fi foarte interesat. Acum... cum evaluați contribuția dumneavoastră la literatura engleză? Îi rânji Încurajator și ținu creionul deasupra hârtiei. — Asta trebuie s-o șpună alții, zise domnul Savory. Dar șperi totdeauna, șperi la ceva de genul aceșta, să recâștigi optimismul și nota șănătoasă pentru proza modernă. S-a abuzat atât de mult de introspecție. Prea multă mohorală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Gura Îi era teribil de uscată. Coral Musker rămase pentru câtva timp pe culoar, privindu-l pe Myatt și Întrebându-se dacă ceea ce sugerase Mabel Warren era adevărat. El stătea cu capul aplecat peste un teanc de hârtii, urmărind cu creionul În sus și-n jos o coloană de cifre și Întorcându-se Întotdeauna la aceeași cifră. Brusc, el lăsă creionul și Își prinse capul În mâini. Pentru un moment o cuprinse mila și, În același timp, gratitudinea. Cu ochii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-se dacă ceea ce sugerase Mabel Warren era adevărat. El stătea cu capul aplecat peste un teanc de hârtii, urmărind cu creionul În sus și-n jos o coloană de cifre și Întorcându-se Întotdeauna la aceeași cifră. Brusc, el lăsă creionul și Își prinse capul În mâini. Pentru un moment o cuprinse mila și, În același timp, gratitudinea. Cu ochii aceia știutori și ascunși, semăna cu un școlar concentrat cu disperare asupra unei teme de casă care nu-i ieșea. Putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
moment o cuprinse mila și, În același timp, gratitudinea. Cu ochii aceia știutori și ascunși, semăna cu un școlar concentrat cu disperare asupra unei teme de casă care nu-i ieșea. Putu vedea că-și scosese mănușile ca să poată ține creionul mai bine și degetele Îi erau albastre de frig. Chiar și ostentația hainei lui de blană i se părea Înduioșătoare, pentru că era totalmente inutilă. Nu-i putea pune În ordine sumele și nici nu-i putea Încălzi degetele. Coral deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de brusc și fără să-ți fi mulțumit cum se cuvine. Ai fost bun cu mine noaptea trecută. — Nu mi-a plăcut ideea să stai În compartiment cu bărbatul acela când nu te simțeai bine, spuse el nerăbdător, bătând cu creionul În lemn. Aveai nevoie de un somn adevărat. Dar de ce te-a interesat persoana mea? Ea primi fatalul și inevitabilul răspuns: — Mi s-a părut că te cunosc destul de bine. S-ar fi Întors la calculele lui dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zise el, așa că nu trebuie să simți că mi-ai fi datoare cu ceva. A fost efectul unui vis și, când am cumpărat biletul, m-am gândit că te-ai putea folosi foarte bine de el. Apoi el Își luă creionul și se Întoarse la hârtiile lui. Adăugă formal, fără să se gândească: — A fost o impertinență din partea mea să mă gândesc că, pentru zece lire... La Început aceste cuvinte n-o atinseră. Era prea Încurcată de ușurarea ei, chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În pasul inegal al omului, frumusețea unui coș ridicându-se spre nori și cufundându-se printre celelalte hornuri. Senzația mișcării trebuia transformată În proză și urgența necesității Îl copleși așa de tare, Încât Își dori să fi avut hârtie și creion câtă vreme Îl Încerca inspirația și se căi c-o invitase pe Janet Pardoe să vină la el după cină ca să stea de vorbă. Simțea nevoia să lucreze. Voia ca timp de o oră sau două să fie liber de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
deschis, cu volănașe și cu mici buline albe, marca Tuleh. Pe umeri avea un fel de jachetă minusculă, făcută din doar câțiva centrimetri de blană de maimuță obținută ilegal. Ochii erau conturați de gene false și de linii trasate cu creionul kohl, iar părul Îi cădea În valuri nepieptănate În jurul umerilor. În contrast, eu eram Îmbrăcată cu una dintre cele mai cuminți dintre rochiile lui Thack, din dantelă albă. Voiam să arăt foarte clar că nu eram la vânătoare de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a deschis În forma unui document cu o singură pagină, pe care era scris cu caractere de modă veche, ondulate, următoarele: S.J. Phillips, Bijutieri, New Bond Street nr. 139 Londra, W1 Prin numire regală Dedesubt era o schiță complicată, În creion, al unui pandantiv cu un ametist oval, În jurul căruia șerpuia elegant un S alcătuit din mici diamante. „Colierul va fi gata pentru a fi ridicat după 20 noiembrie“, scria lângă desen. Am oftat adânc. Deci asta pusese la cale Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu Giles“, cum o numea ea, au fost, zice ea, mai laborioase decât cele pe care le făcuse pentru propria-i nuntă. Principala ei obsesie era ca machiorul ei să obțină niște „Ochi de Prostituată“ perfecți, al căror secret era creionul kohl adus par-avion din Egipt. După o gândire atentă, ținuta vestimentară pe care o alese Lauren cuprindea patalonii ei favoriți, mulați, de culoare crem, o jachetă tricotată neagră, ușoară ca un fulg, din păr de nurcă, iar, pe dedesubt, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Oare el știuse tot timpul? Bineînțeles că da! Nu era de mirare că fusese atât de relaxat În ziua aceea când ea nu apăruse la atelier. Apoi m-am uitat la chipul lui Lauren: ochii Îi erau ireproșabil conturați cu creion negru În stilul anilor ’60, iar părul Îi cădea liber În valuri mătăsoase În jurul feței. Părea să poarte În jurul gâtului o bijuterie imensă, deși era greu de văzut ce anume era exact. Într-o mână ținea un buchet de camelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și, când am așezat-o pe cotor, când am lăsat-o să se deschidă singură, sperând că o să-mi arate până unde a îndoit cititorul legătura, filele s-au răsfirat la pagina 27. Și fac pe margine un semn cu creionul. Editorul meu închide un ochi și-și înclină capul spre mine. Ce fel de mâncare, zice, rămăsese pe farfuriile din chiuvetă? Spaghete, zic. Cu sos de la cutie. Dintr-ăla cu multe ciuperci și cu usturoi. Am trecut în revistă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lingură de caviar. Sacoul e croit strâns pe talia zveltă și tăiat pătrat la umeri. Fusta e scurtă și mulată. Nasturii aurii - imenși. E îmbrăcată în haine de păpușă. Nu, zice. Domnul Streator e chiar aici. Ridică sprâncenele conturate cu creionul și se uită la mine. Dacă îi răpesc din timp? Sper că nu. Zice în telefon, cu un zâmbet: — Bun. Uite că dă din cap cum că nu. Sincer, mă întreb ce anume a făcut-o să spună că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]