5,338 matches
-
roman - care se duce la culcare la ore fixe și se străduiește să-și mențină o bună condiție fizică, deși suferă, poate, de constipație; un om care iubește pisicile sau cîinii și care are anumite opinii politice. Monstruos e doar criminalul bun la suflet. Arthur Rowe era un astfel de monstru. Copilăria lui se desfășurase Înainte de Primul Război Mondial, iar copilăria e o vîrstă care lasă urme de neșters În sufletul oricăruia dintre noi. Convingerea că nu se cuvine să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu glas ațîțat: — Intră o dată, omule! Nu te mai osteni să bați la ușă! Neprimind, Însă, nici un răspuns, adăugă cu furie: Se Înșală amarnic! Își Închipuie că pot obține totul prin intimidare. Dar știi și dumneata cine sînt eu: un criminal, nu-i așa? Nu mi-e teamă să ucid. Dă-mi, te rog, ceva cu care să pot lovi... Măcar o cărămidă... Se uită la valiză. — Ai dreptate, zise domnișoara Hilfe. Trebuie să facem ceva, chiar dacă s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
putea țîșni o lumină. Reacționase violent pentru că se speriase, iar acum se temea că pe fișa lui va apare o notă proastă... De ce oare trebuia să-i fie frică să-și amintească de trecut? La urma urmelor, nu sînt un criminal! Își spuse el, În șoaptă. 6 La intrare Îl Întîmpină o infirmieră. — Domnule Digby, vă așteaptă cineva. — Unde? Întrebă el, cu inima bătîndu-i să se spargă. — În salon. Anna răsfoia un număr din Tatler. Făptura ei mărunțică, Încordată și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Digby Întoarse foaia ziarului și citi, sub o fotografie „Arthur Rowe, căutat de poliție pentru a fi interogat În legătură cu...“ Crimele nu-l prea interesau pe Digby. fotografia Înfățișa un bărbat slab și cam șleampăt, dar bine bărbierit. Toate fotografiile de criminali semănau, poate din pricina tehnicii „pointiliste“ a fotografiei de ziar. Digby avea atîtea lucruri de Învățat despre trecut, Încît nu-și putea pierde timpul citind despre criminali și, oricum, crimele „domestice“ nu-l interesau. Auzind scîrțîitul unei scînduri, se Întoarse: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fotografia Înfățișa un bărbat slab și cam șleampăt, dar bine bărbierit. Toate fotografiile de criminali semănau, poate din pricina tehnicii „pointiliste“ a fotografiei de ziar. Digby avea atîtea lucruri de Învățat despre trecut, Încît nu-și putea pierde timpul citind despre criminali și, oricum, crimele „domestice“ nu-l interesau. Auzind scîrțîitul unei scînduri, se Întoarse: În pragul ușii, stătea șovăitor, Johns. — Bună seara, Johns, Îl Întîmpină Digby. — Ce faci aci? — Citesc ziarele. — Bine, dar ai auzit ce-a spus doctorul... — Știu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a ferestrei Încadra un cer rece și cenușiu. Ultimele stele păliseră. Rowe se așeză pe un scaun, cu mîinile Între genunchi; era obosit și cam plictisit. „Prin urmare - Își spunea - nu sînt un om de seamă, un explorator, ci un criminal de rînd“. Efortul depus pentru a ajunge În locul acesta Îl epuizase; nu-și mai amintea limpede nici măcar cum procedase. Ținea minte doar un drum nesfîrșit spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
făcut În casă, nu cred să-l fi cumpărat... — A, nu, nu l-am cumpărat, ci l-am cîștigat, răspunse Rowe fără să stea pe gînduri. Dar e absurd... Vorbesc În neștire!... Văd că nu-i tratați prea prost pe criminali! adăugă el, simțind că ceaiul Îi dă puteri. Continuă cu amintirile, Îl Îndemnă detectivul. — Îmi amintesc de o mulțime de oameni strînși roată În jurul unei mese, Într-o cameră cu luminile stinse. Mi-era teamă că cineva ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
repezi detectivul. Omul acela n-a fost ucis, e la fel de viu ca și dumneata. 2 — E viu? — Firește că-i viu! Nu pricep ce ți-a venit să-l alegi tocmai pe el! — Dar În cazul acesta, nu sînt un criminal! exclamă Rowe, simțind că-i piere toată oboseala și observînd chiar că afară era frumos. A fost rănit grav?... — Vorbești serios? Îl Întrebă detectivul, perplex, și adăugă: Nu pricep nimic din ce-mi spui. Unde s-a Întîmplat povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
goluri! — Unde anume a venit să te vadă? — Nu-mi amintesc. De mulți ani din viața mea nu-mi pot Încă aduce aminte. — Uităm foarte ușor ceea ce ne-a făcut să suferim. — Aproape c-aș dori să fi fost un criminal, ca să mă puteți găsi printre fișele dumneavoastră. — Dar ne descurcăm bine, foarte bine, spuse domnul Prentice cu blîndețe. Hai să revenim la asasinarea lui... Cost. Se prea poate, desigur, să fi fost doar o Înscenare menită să te facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bombe... Dovadă, cicatricea... — Erai singur? — Nu! răspunse el fără să se gîndească. — Cine mai era cu dumneata? — O fată. Acum, era prea tîrziu ca să mai dea Înapoi. Trebuia să vorbească despre ea! Și la urma urmei, dacă nu era un criminal, pentru ce n-ar mărturisi că evadase cu ajutorul fratelui ei? — Anna Hilfe! rosti Rowe, simțind ca un fel de dulceață pe limbă. — Pentru ce te aflai Împreună cu ea? — Cred că ne iubeam. — Crezi? — Nu-mi amintesc precis. Dar ea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fel de curiozitate. Adolescenții nu cunosc acest sentiment. E o pasiune de om matur. Cred că am dus o viață monotonă și sobră, de aceea toate Întîmplările astea mă tulbură atîta, răspunse Rowe. Acum, cînd știu că nu sînt un criminal, mă pot bucura... Zărind casa aceea parcă familiară, Rowe se opri buimăcit, ca În fața unei priveliști de vis. Recunoștea vag grădinița neîngrijită, cu statuia coclită căzută de pe soclu și cu portița de fier care scîrțîia. Toate storurile erau trase, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îi cunoști personal pe oamenii aceștia? — Pe aceștia nu, dar cunosc bine Anglia, și-i destul ca să mi-i pot Închipui pe toți... Așadar, În orășelul acesta pașnic - unde e pace chiar și-n timp de război - apare, deodată, un criminal inteligent, instruit, ambițios, viclean și lipsit de scrupule. De fapt, nici nu-i criminal În sensul obișnuit, pe care-l dă poliția locală cuvîntului crimă. Nu fură, nu se Îmbată, iar cînd ucide nu știe ce-i aia. Ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i destul ca să mi-i pot Închipui pe toți... Așadar, În orășelul acesta pașnic - unde e pace chiar și-n timp de război - apare, deodată, un criminal inteligent, instruit, ambițios, viclean și lipsit de scrupule. De fapt, nici nu-i criminal În sensul obișnuit, pe care-l dă poliția locală cuvîntului crimă. Nu fură, nu se Îmbată, iar cînd ucide nu știe ce-i aia. Ce vă așteptați să găsiți? Întrebă Rowe. — Totul, În afară de ceea ce căutăm: un mic film. — Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Hyde Park, sub razele Încă reci ale soarelui. Privind peste umăr, se Încredință că nu era urmărit: pe aleile lungi ale parcului nu se vedea nimeni. Se trezi fluierînd singura melodie pe care-o cunoștea. GÎndul că nu-i un criminal Îl umplea de bucurie și-i dădea un fel de liniște sufletească. Trecutul uitat nu-l mai tulbura acum - cum nu-l tulburase nici În primele săptămîni petrecute În sanatoriul doctorului Forester. „Ce bine e să fii din nou adult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
student care se ducea devreme la biblioteca British Museum... Într-un cuvînt, niște Încăperi nevinovate. Rowe era bucuros că telefonul suna În gol. El, unul, Își făcuse datoria. Lasă-l să sune... Ori poate că telefonul suna În camera unui criminal? A aceluia care, În cîteva ceasuri, nimicise atîtea vieți omenești? Cum ar putea să arate odaia unui astfel de om? Odăile capătă, ca și cîinii, ceva din caracterul stăpînilor lor. Ele pot fi mobilate În așa fel Încît să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
atîtea vieți omenești? Cum ar putea să arate odaia unui astfel de om? Odăile capătă, ca și cîinii, ceva din caracterul stăpînilor lor. Ele pot fi mobilate În așa fel Încît să fie confortabile, plăcute sau numai utile. Odaia unui criminal e desigur, o Încăpere neutră, care n-ar dezvălui nimic din personalitatea locatarului ei la o eventuală descindere a poliției. Nu s-ar găsi În ea nici un exemplar din Tolstoi cu sublinieri pe jumătate șterse, nu s-ar găsi nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și urcă În odaia lui. După cîteva ore de căutări asidue, dădu peste numărul căutat: avea ochii atît de Împăienjeniți, Încît cu greu descifră adresa: Prince Consort Mansions, 16, Battersea - adresă cu totul necunoscută. „Firește, Își spuse el amețit, un criminal Își Închiriază o cameră mobilată“. Se trînti pe pat și Închise ochii. Abia pe la cinci după-amiaza se hotărî să acționeze, dar acționă mecanic. Nu mai voia să se gîndească la nimic: ce rost avea să facă presupuneri Înainte de a auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cortegiu funerar? Întrebă el. — Da, și a venit multă lume - colegii de la Apărarea Civilă, toată echipa. Au venit și cîțiva polițiști. Da, da... Nu mă puteam duce la bancă să-mi Încasez cecul. Îmi Închipuiam că poliția mă crede un criminal. Dar trebuia neapărat să fac rost de bani, ca să pot fugi. Așa că am venit la tine. Nu știam de moartea soției tale. Mă gîndeam tot timpul la crima aceea. — Te gîndești prea mult, spuse Henry Wilcox. Gata, ce-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ei. Dar nici eu nu voiam să-ți recapeți memoria. Nu voiam să te văd că suferi. Acum Îți amintești tot? adăugă ea cu neliniște În glas. — Îmi amintesc multe, și am aflat multe. Destule ca să știu că nu-s criminal. — Slavă Domnului! murmură ea. — Dar, dumneata știai că-s nevinovat? — Da, desigur. Știam... Și mă bucur că și dumneata știi... Vreau să fii fericit, Îți stă atît de bine! Rowe rosti, cu toată tandrețea de care era În stare: — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
recipientele de reacție. Vaughan își imaginase masive tamponări dintre dușmani pe viață, morți născute din ură oficiate de carburantul arzând în șanțurile de pe marginea drumului, vopseaua fierbând în lumina fadă a după-amiezii din orașele de provincie. Vizualizase ciocnirile specializate ale criminalilor evadați, ale recepționerelor de hotel ieșite din tură, blocate între volanele și poalele amanților lor pe când îi masturbau. Se gândise la accidentele cuplurilor aflate în luna de miere, rămânând împreună după impactul cu unitățile posterioare de suspensie ale autocisternelor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de indivizi cu deficiențe mentale înecându-se stoic toți laolaltă în canalele industriale de pe marginea drumului. Cu mult înaintea morții lui Vaughan, începusem să mă gândesc la propria-mi moarte. Cu cine voi muri și în ce rol - psihopat, neurastenic, criminal ascuns? Vaughan visa fără încetare la morțile celor faimoși, inventându-le accidente imaginare. În jurul morților lui James Dean și Albert Camus, Jayne Mansfield și John Kennedy el țesuse fantezii elaborate. Imaginația lui era o galerie de tir în care țintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mare să adăpostească un catarg de steag sau, de ce nu, un penis. Probabil că urmele acestea fuseseră făcute în contextul unei drame imaginare puse în practică de diversele companii care foloseau mașina, de actorii care jucau roluri de detectivi și criminali mărunți, de agenți secreți și moștenitoare puse pe fugă. Volanul ros purta în manșonul lui urmele unsuroase a sute de mâini ținute acolo în pozițiile dictate de regizori și cameramani. Înaintând în traficul de seară de pe Western Avenue, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pentru cadranele de bord. Când, pe marginea drumului, trecură pe jos două femei, plasatoare de cinema pe cale să intre în tură îmbrăcate în livrelele lor verzi, Vaughan se îndreptă de spate și le cercetă fețele, cu privirea concentrată ca un criminal la pândă. În timp ce el le fixa în felul acesta, eu am coborât ochii la pantalonii săi pătați de spermă, excitat de automobilul acela însemnat de mucus scurs din toate orificiile corpului omenesc. Gândindu-mă la fotografiile din chestionare, am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
modele pentru cele pe care și le imagina întreținute de actriță în automobil. Cu toate acestea, Vaughan elaborase deja actele sexuale imaginare întreținute în mașină de o sumedenie de personalități celebre - politicieni, câștigători ai premiului Nobel, atleți internaționali, astronauți și criminali -, la fel cum își imaginase deja și moartea fiecăreia în parte. În timp ce ne plimbam împreună prin parcările aeroportului, căutând o mașină pe care s-o luăm cu împrumut, Vaughan mă supunea unui interogatoriu încrucișat cu privire la modurile probabile în care Marilyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
chip rațional. Dar scopul este irațional. Scopul nu este analitic. În scop trebuie să crezi: o societate perfectă, o societate fără clase. [...] Stalin nu era doar o persoană, ci un simbol, încarnarea ideii însăși. [...] Stalin a fost cel mai mare criminal al tuturor timpurilor. În el erau reunite demența criminală a lui Caligula, cu rafinamentul lui Borgia și cu brutalitatea lui Ivan cel Groaznic.» [...] Kolakowski: Suntem departe de timpurile lui Stalin când totul era așa de bine aranjat, codificat, enumerat, astfel încât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]