577 matches
-
ușoară greață. Are cam zece pagini și are capitole ca „Împărțirea proprietăților în caz de divorț“. — Asigurare împotriva a ce, exact? tonul lui Luke e indescrifrabil. Hai să nu ne prefacem că trăim într-o lume de basm, spune Elinor crispându-se. Știm cu toții ce se poate întâmpla. — Și anume? — Luke, nu te încăpățâna prostește, te rog. Știi foarte bine la ce mă refer. Și, având în vedere... cum să-i spun... trecutul de mare cheltuitoare al Rebeccăi... Se uită cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu mi-a zis că a fixat deja data apariției în ziar. Ia dă-mi să văd un pic. — Luke... Trag aer în piept adânc. Tu nu ești pomenit nicăieri. Și nici firma ta. Mă uit la el scanând pagina, crispată; pe fața lui se citește cel mai sincer șoc. Ziua de azi a fost și așa foarte grea, și până să descopere că propria lui mama l-a tras în piept în așa hal. — Nu ți-a zis măcar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dar el nu are nici o reacție. Dumnezeu știe la ce s-o fi gândind. — Luke... poate există vreo explicație... Hai s-o lăsăm baltă. — Dar... — Am zis s-o lăsăm. Glasul lui are o asprime care mă face să mă crispez. A fost o zi lungă și grea. Hai să mergem acasă. ULTIMUL TESTAMENT LĂSAT DE REBECCA BLOOMWOOD EU, REBECCA BLOOMWOOD, întocmesc, fac public și declar acest document ca fiind Ultimul meu testament legal. UNU: Prin prezentul revoc toate testamentele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
practicantei blonde, în care ea tocmai a fost invitată să dea un șut. Normal că sunt violentă! Mi-a furat bărbatul! Mi-a furat bijuteriile! Ce se așteaptă? Își trage ofuscată o mânecă în sus pe umăr și eu mă crispez, în clipa în care se aude un pârâit. O plătesc, adaugă, fără să se oprească. Ți-a furat bijuteriile? zic. Cum adică? — Cred că ți-am mai povestit. Nu? În perioada în care Bill o tot aducea la noi acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și simplu nu pot. E nunta mea, îmi spun ferm, încercând să-mi regăsesc siguranța de sine a unei new-yorkeze tipice. Pot să-mi fac nunta oriunde am eu chef. Însă toate aceste cuvinte îmi sună extrem de fals și mă crispez. Poate că a fost adevărat inițial. Înainte ca ei să apuce să facă ceva, înainte de a depune orice efort. Dar acum... acum nu mai e numai nunta mea. E și darul pe care mami și tati vor să mi-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să nu intru în panică. Pe bune, milioane de femei nasc copii în fiecare zi, nu? Probabil că e unul din lucrurile alea care par mai groaznice decât sunt de fapt. Cum e și examenul auto. — O, Doamne. Suze se crispează toată. Iar m-apucă. — OK! Stai așa! Extrem de alarmată, încep să scotocesc printr-o pungă de plastic. Poftim! Suze deschide ochii cu greu și rămâne mirată când scot din pungă o cutiuță elegantă în celofan. — Bex... ce faci, mi-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Sună acum. — Acum? Mă holbez la ea. Dacă nu suni acum, n-o să suni niciodată! Te cunosc, Bex! — Suze, nu te prosti! Tocmai naști! Hai să ne punem prioritățile în ordine, da? — Nasc după ce suni! spune Suze încăpățânată. Au! Se crispează brusc. Iar a început. — OK, spune moașa calmă. Respiră... și încearcă să te relaxezi... — Dar nu mă pot relaxa dacă ea nu dă telefonul pe care trebuie să-l dea! Altfel, iar o s-o amâne până la sfântu’ așteaptă! O cunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
afecteze foarte tare chestia cu articolul din New York Times. E de înțeles. — Ei, asta nu-i nimic! Abia dup-aia s-a întâmplat lucrul cel mai grav... Îi povestesc cum a găsit Luke scrisorile de la tatăl lui, iar Michael se crispează vizibil. — OK, spune, amestecând gânditor în cafea. Acum înțeleg totul. Mama lui a fost motorul din spatele a tot ce a realizat el până acum. Avem de ce să-i fim recunoscători, deci. Nu știu, parcă... brusc, nu mai știe de ce face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de-ale tatălui lui. Și acolo a citit totul despre modul în care l-ai respins cu înverșunare cât era copil. Și despre cum n-ai fost interesată să te întâlnești cu el, nici măcar zece minute. Chipul lui Elinor se crispează vag, dar nu spune nimic. — Iar asta a adus după sine amintiri extrem de dureroase pentru el. Cum ar fi amintirea acelei excursii la New York, când a venit să te vadă și a stat pe treptele blocului tău și tu te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ciudă!”, ea mi-a spus: „Dar nu este mare dorință de a ajunge acolo?”, eu i-am răspuns: „Cred că da, nu-mi dau seama. Dar mi se pare atât de normal să ajung. Nu cred că trebuie să mă crispez că n-am făcut-o, sau să mă dau peste cap s-o fac. Va trebui să se întâmple cândva”. De ce am povestit asta... N-am ajuns, în mod normal, la Paris sau Veneția (deși consider că voi ajunge pentru că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
unde să primesc impresii noi, pentru că nu fac loc Înăuntru, ci țin cu dinții de vechiul meu bagaj de tensiuni. Ușor de spus „relaxează-te!“, greu de aplicat, nu? Poți să simți Însă unde sunt concentrate tensiunile: spatele Îți e crispat, picioarele țepene, stomacul e ca de piatră și rezultatul e o oboseală inexplicabilă. E oare nevoie de atâta Încordare? Dacă nu ești convins sau angajat În ce faci, atenția, cum spui, Îți fuge. E sigur că ceva Înăuntrul tău nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
în iad cu un prăfuleț cât o gânganie... Sfântă otravă! Speli paharul, ești curat ca lacrima, nici o urmă, nu te știe nici gându', nici pământu'... Îi aud clopotul de îngropăciune sunând... Va fi sărbătoare și în ograda noastră! hohotește el crispat de ură. Ai?! Am! Otravă venețiană, o rămășiță -, din ea au gustat trei Mușatini ce hodinesc cu mâinile pe piept în gropnițele ctitoriilor lor... Și ce mai gropniță și-a săpat Vodă la Putna, mai mare dragul să te hodinești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au făcut-o sub impactul momentului sau peste ani din amintiri, sau din ceea ce au povestit cei care au participat. Duca Îl descrie ca fiind lapidar, tăios, energic, dar pe când la Sinaia era solemn și profetic, acum era Încruntat și crispat de mânie, Îl prezintă ca pe unul pe care nu-l interesează cine va Învinge, ci cu cine trebuia să mergem, chiar dacă ar fi fost să fim Învinși. „Din acest război va ieși sau hegemonia germană sau hegemonia rusească. Hegemonia
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
de vaste probleme. Lirica de război a lui Camil Petrescu cultivă cu virtuozitate apocalipticul. Ea e vizionară și teroristă. Războiul apare monstruos, universal, hotărât de trâmbiți divine. Coloana e o turmă de vite, bordeiul o mare bestie strivită, priveliștile sunt crispate, halucinante. Starea de spirit e pânda, așteptarea dementă. Poetul a aplicat această plastică și în vederea unei poezii de idei, cu interesante sugestii. IONEL TEODOREANU Deși înrîurită în chip vădit de Jules Renard, Anghel, Delavrancea (poate și de Meredith), literatura lirică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nimic. O figură brută, inexpresivă. De statură mijlocie, bine legat... La Târgșor, mâncarea fiind mai bună, s-a Îndreptat, nu era slăbit... Dar avea o figură de brută, care nu știa nimic, decât ce-a zis Partidul Comunist. Rău. Era crispat, gata oricând să Înjure dacă nu erai de acord cu el, și insistent În a te convinge... Și mai era unu’, șFlorinț Bârsan, care căuta să explice tot timpul că: „Partidul are dreptate și noi am greșit și trebuie să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
oamenii tineri” (completat de secretarul cu propaganda Bratu, cel ce mă declarase „sinucigaș politic”) cu distihurile involuntar semnificative: „Așa beau oamenii mari / Numai whisky pe dolari” și „Așa beau oamenii mici / Numai țuică cu covrigi”. În atari împrejurări, adeseori mă crispez, mă amorsez împotriva „lumii”. Așa mi s-a întîmplat și acum, fapt care l-a făcut pe Mișu Sabin să observe, la scurt timp după asta, că „prea despic firu-n patru”. Ca să nu fac figură de filosof sau de moralist
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de ce n-aș spune-o? - decepția mea: a trecut-o! *Mi-am recitit (e a doua sau a treia oară cînd fac acest lucru) o cronică de acum douăzeci de ani. Am simțit un fel de jenă pentru cît de crispat puteam să fiu: fraze bățoase, reci, „apodictice”. N-aveam pic de ulei în stil. Eram „nervos”, fără motiv, și expeditiv. încercam să par eu, dar nu reușeam să fiu eu, adică un autor de „glose” și „portrete” literare. Eram subminat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am făcut o electrocardiogramă la efort, și a ieșit bine. Ca și cum asta ar fi fost în contra așteptărilor sale, mi-a zis. „Să vedem însă cum stăm cu masa sîngelui, să vedem ce cîini nevăzuți pot fi pe acolo!” M-am crispat, n-am avut puterea să-l felicit pentru metaforă. I am spus doar: „Bine-ar fi să nu fie nici unul!” *Disprețul față de unul care a trădat, dar și sentimentul imensei superiorități personale i-a inspirat lui Robert de Montesquiou (personaj
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aveți o copie la indigo a dactilogramei, care s-ar putea da și ea la xerox... și informațiile pentru d-l Culcer mi-ar trebui. M-a indispus tare mult incidentul, mai ales că cine știe cine dă peste plic și mă crispează gândul să citească lucruri atât de speciale, din care oricum nu va Înțelege mare lucru. Nu v-am scris chiar imediat ce miam dat seama, sperând cu naivitate că vreun găsitor de inimă ar putea repune scrisoarea Într-un plic, reexpediindu-mi-o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
economicus la său e o gorilă primitivă, înzestrată cu conștiință, exact atât cât îi trebuie ca să alieze la brutalitate ipocrizia sau șiretenia . Societățile pe care le alcătuiesc acești oameni sînt și ele tot forme de egoism colective, întunecate turme omenești crispate cu dezasperare asupra unui pumn cu bani” 2 - “Fețe patibulare, ochi mohorâți, maxilare încremenite, fețe urâte,guri vulgare, trăsături rudimentare,vorbire agramată și bolovănoasă, (...) lașitate, ticăloșie, vanitate și egoism meschin, invidie joasă, delațiune lipsită de remușcări, îngâmfare, bârfă”. Iată ce
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
căldură a comunicării spontane și știința de a formula memorabil situații cotidiene: „Toate cărțile mari/ Îmi trec în inimă prin ochelari”, dar și adevăruri mai grave: „Cine-o să spună împăratului cât e de gol? / Împăratul e gol și se crispează de frig...” Alteori replica este o trimitere directă la un text anterior, în speță la un poem al Ninei Cassian - model al autoarei în etapa de început - despre caișii înfloriți prea devreme, și acela prelucrare a ideii din După melci
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
acțiunile sunt deconectante - corolar al celor trei erori precedente, acest defect conduce la dezarticularea stării de spirit; unii devin vizionari utopici, iar alții se plâng de lipsa liniilor strategice; - viziunea este inadecvată condițiilor mediului; - viziunea nu există - aceasta caracterizează Întreprinderile crispate În dimensiunea operațională a gestiunii strategice. În condiții de incertitudine, pregătirea strategică operează cu două extreme: a) informația disponibilă este destul de bogată pentru a permite acțiuni strategice precise; b) atitudinea cea mai frecventă este expectativa până când se identifică tendințe nete
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
a avut o politică externă prevenitoare. Nu a avut o politică externă care să meargă pe delicatețea raporturilor dintre Federația Rusă și Uniunea Europeană sau NATO. Acum însă poate să facă asta, pentru că e decontractată și pentru că nu se mai simte crispată de niște urgențe de moment. O spun deschis. Doi, e o Românie pragmatică cea pe care o reprezentăm astăzi. Nu e o Românie care judecă relația prin prisma trecutului, având întotdeauna atârnată de gât o ghiulea care înseamnă relații complicate
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
sunt motivați să stea acolo, în momentul în care știi că trebuie să tragi de toate firele unei politici de personal ce răspunde incredibil de iute la telefoane de te miri unde, când descoperi situația asta, e normal că te crispezi, și atunci încerci să vezi ce poți repara. Vă spun eu ce repară cel mai bine Ministerul Afacerilor Externe, cam ca toate instituțiile acestui stat sărac, cum bine spunea domnul Bogdan Chirieac, banii, doamnă, banii! Atâta vreme cât nu există un proiect
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Gheorghe Grigurcu Intuind primejdia unei reducții păgubitoare a materiei sensibile din care e alcătuită textura poeziei, Marin Mincu procedează de altminteri rezonabil, glosînd pe marginea creațiilor antologate nu atît cu stringența scolastică a teoreticianului crispat de metodă, cît cu degajarea unei conștiințe critice deschise, tangente la propria-i vocație lirică. Criticul Mincu, unul din cei mai dotați și mai activi pe care-i avem, mai cu seamă în domeniul poeziei, are tactul de-a depăși
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]