632 matches
-
arenă cu o filipică la adresa nefericitului proiect sculptural gorduziano-dacoroman de pe treptele Muzeului Național de Istorie, incredibila oroare de care, mă credeți sau nu, abia zilele trecute am dat stupefiat cu ochii. Întâmplarea (mai precis: ceasul rău) face ca tocmai când croșetam subiectele de mai sus să fi intervenit scandaloasa decizie a guvernului Ponta privind trecerea Institutului Cultural Român în subordinea Senatului. Ca de atâtea ori în istoria noastră, răul determină binele: calamitățile naturale ne distilează pentru moment tradiționala dezbinare națională și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
erau pustii și lipsite de noimă, Yoel și-a făcut obiceiul de a sta seară de seară în fața televizorului, pînă la miezul nopții, cînd se termina programul. în general, îi ținea companie mama lui, așezată într-un fotoliu, brodînd sau croșetînd, cu ochii ei cenușii înguști și buzele subțiri, strînse, care-i dădeau o înfățișare severă, îmbufnată. Yoel, îmbrăcat în șort, se întindea pe canapeaua din living-room, cu picioarele desculțe cocoțate pe rezemătoare și capul pe o movilă de perne. Uneori
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
înfățișează mistuită de-o chemare orientată spre interior a subiectului liric, iar acesta reflectă structura adîncurilor ontologice. Drept care, actul liric, deși raportabil în chip nu o dată casant la un timp anume, respinge pragmatismul "torcătorilor de cuvinte", al autorilor Care își croșetează costume și cariere,/ Glorii, orgolii", înclinați a privi toate textele literare precum "niște pulovere": "ŤCe bine ești îmbrăcată!ť îmi spun,/ ŤCe bine îți vine poemulť,/ Fără să știe/ Că poemele nu sînt haina mea,/ Ci scheletul/ Extras dureros/ Și
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
părea că ora nu se bate, și odată văzu două asistente de noapte șușotind în apropiera unui pat din colț, iar apoi, fără să se deplaseze prin încăpere, una citea o carte la masa din centru și cealaltă stătea alături croșetînd. întreaga noapte se afunda și se trezea din somn, dar distanța fiind atît de superficială, nu observa niciodată acest lucru. Alteori dormea atît de profund, că trezirea era dificilă, pentru că-i venea greu să recunoască formele și sunetele din salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i Iadul, zise el. — Da, știu. Aș vrea să mă iubești. — Ești prea sigur de mine, așa că nu pot. Nu știi cum să mă faci să te iubesc. Unii pot. — Care dintre ei? zise el ridicîndu-și privirea. Ea continuă să croșeteze. — Care dintre ei? repetă el ridicîndu-se în picioare. — Poate ți-aș spune, dacă nu te-ai isteriza. Alexander se ridică în fund și întrebă pe un ton preocupat: — O să se isterizeze tata? Lanark scutură mut capul, apoi șopti: — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dorința de a-ncepe un nou covor. Am stat în spatele vagonului de lemn, rotund ca o corăbioară, cu toate geamurile deschise. Mergeam la clasa a doua fiindcă era mai ieftin. De după tejgheaua ei îngustă, taxatoarea se uita plictisită la noi, croșetând mai departe la macrame-ul revărsat peste tejghea. Mie-mi plăcea să stau fie la clasa I, în fața vagonului, ca să pot vedea cum conduce vatmanul, trăgând de pârghia lui cu bilă mare în capăt sau răsucind potențiometrele, fie în coada
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru că mâine s-ar putea să se răzgândească. M-am antrenat să fiu întotdeauna pregătită pentru ce e mai rău. Nah iese val-vârtej din încăpere. Unde te duci? urlu după ea. Nu-mi spune că mergi să-ți pierzi timpul croșetând. I-ai sunat pe oamenii pe care te-am rugat să-i suni? Răspunde! Ai șaisprezece ani, nu șase! Las-o în pace, zice tatăl ei. A băut ceva vin și e în toane bune. e în obișnuita lui pijama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ani lui bărbatu-meu. În mintea lui se produse un declic. Simți fiorul dezgropării unui lucru prea mic ca să merite reținut. Nepoata dumitale... e cumva slăbuță, cu tenul alb? Cu părul lung și drept, până mai jos de umeri? Își croșetează singură hainele? Chelnerița își împinse un șold înainte și-și înclină capul. —Ei, știu sigur că până acum nu te-a cunoscut. Mâinile lui desenară spirale pe lângă urechi. —Puteri paranormale. —Bi-ne, spuse ea. Pe mine m-ai convins. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de zahăr și semințe de susan Încremenite În zahăr ars. În timp ce mușcă din dulceața mincinoasă și fadă ca aerul, are puterea să mai simtă și azi frigul care Îi Înțeapă degetele de la picioare. Îl strâng ghetele din cauza ciorapului de lână, croșetat de bunica. Din anul 1954, am urmat clasele primare la Școala nr. 48 din strada Avrig, până În anul 1959, când mi-am luat diploma de patru clase. La lucrarea de limbă română am scris despre “Dumbrava minunată” de Mihail Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe cozonacul tău și atunci i-ai dat brânci În băltoacă. Băltoaca era un canal plin cu apă. A căzut În apa tulbure și a dispărut. Fără să zică nimic. Ca scafandrii. Mamele voastre stau alături pe o bancă și croșetează mileuri. La limita timpului de sufocare prin Înec, sau În răstimpul când Valerică Încearcă să-și transforme urechile În branhii și gura În bolborositor, la unison, cele două mame Îl extrag cu disperare din adâncurile puturoase. După ce tușește, belindu-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sămi încă sfârâindu-mi în mână, în timp ce Maimuța se arată în rochia special cumpărată pentru această ocazie. Care ocazie? Unde o fi crezând că ne ducem, să facem un film porno? Doctore, abia dacă îi ajunge până al cur! E croșetată dintr-un fel de fibră aurie metalizată și pe dedesubt n-are decât un body de culoarea pielii! Și, ca să pună capac acestei ținute modeste, pe cap și-a trântit, peste părul ei adevărat, o perucă inspirată parcă de micuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spunea vocea, treizeci și doi. Cinci februarie - trei sute douăzeci și unu. Șase februarie... Ușa-armonică nu avea zăvorul pus, așa că am aruncat o privire Înăuntru. Fratele meu stătea la el În pat, Înfășurat Într-o pătură de lână veche pe care i-o croșetase Tessie. Capul Îi atârna Într-o parte a patului - cu ochii sticloși -, iar picioarele albe de cealaltă. Amplificatorul stereo era pornit și acul radioului sărea. În acea primăvară Capitolul Unsprezece primise două scrisori: una de la Universitatea din Michigan, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un băiețel mai mic, tot în parc, i-a cerut lui Pușița un camionaș. Pușița era Matei, ați înțeles, iar băiețeii din parc erau răi și prost crescuți. Uca a cerut o pungă cu bisicuți în alimentara de la Valea Ialomiței, croșeta veste, căciulițe și botoșei (mie mi-a croșetat un fular alb-roșu, lung, îl înfășuram de două ori în jurul gâtului și tot îmi ajungea până la brâu), se trezea cu noaptea-n cap, stătea la coadă în piață și ne aducea primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a cerut lui Pușița un camionaș. Pușița era Matei, ați înțeles, iar băiețeii din parc erau răi și prost crescuți. Uca a cerut o pungă cu bisicuți în alimentara de la Valea Ialomiței, croșeta veste, căciulițe și botoșei (mie mi-a croșetat un fular alb-roșu, lung, îl înfășuram de două ori în jurul gâtului și tot îmi ajungea până la brâu), se trezea cu noaptea-n cap, stătea la coadă în piață și ne aducea primele căpșuni din fiecare an, după zacusca ei te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fel de senvișuri. În curtea școlii ieșiseră copiii de la semiinternat, băieții alergau după o minge spartă, fetele jucau „țară-țară, vrem ostași“, profesoarele nu se zăreau, dar era imposibil să nu fie și ele pe undeva, într-un loc mai însorit, croșetând și trecând în revistă meniurile casnice ale săptămânii. Știa foarte bine toate astea, avea semi-internatul în sânge, nici nu era nevoie să se uite în spate, înspre școală, după strigăte și chirăituri putea să descrie tot ce se întâmpla. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dulap întunecos plin de bunătăți, dulceață și gem, sirop și suc de roșii, zacuscă și murături, o cameră cu draperii verzi numai bune ca să te țină ascuns cu orele, cu un fotoliu (ca tronul unui rege) din care Uca îmi croșeta tichiuțe și mănuși, cu un scaun care devenea poarta la care Oneață Augustin înscria gol după gol până când Duckadam sau Stângaciu se acopereau de rușine și dispăreau, cu un alt scaun, nemaivăzut, cu vulturi de lemn sculptați pe care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
orice urmă de zâmbet de pe chipul unei tovarășe. Era genul acela de junglă împrejmuită cu roți de cauciuc înjumătățite, în care felurite triburi (de grupă mică, mijlocie sau mare) erau lăsate de izbeliște de către zeii lor, care se retrăgeau să croșeteze într-un loc sacru (o băncuță la umbră), atât de ferit încât ai fi jurat că nici nu există. Pătratul ăla cu nisip se transforma atunci, în absența divinităților, într-o patrie miniaturală cu războaie de independență, realizări mărețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rumorilor apăru un om mascat, care se sprijinea grațios de coada lucioasă a pianului. Era lung și musculos, fața - deși mascată - dezvăluia profilul său de vultur, vocea amintea mormăitul unui urs. Costumul lui de carnaval era ca o piele verde, croșetată din lână, din cap și până în picioare, lăsând vederii liniile și curburile trupului său viril. Ducea, cu grația unei fete, un coș plin de sticle și sticluțe. - Cine mai e și ăsta? întrebase Oleg neliniștit. - Habar nu am, răspunsese Blanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
atît de fericită să-l las să intre aici. Acum mi-a luat flaconul cu vitamine Perfectil și se uită atent la ele. Pe bune, ce-o fi atît de interesant la niște vitamine ? Iar acum se uită la cingătoarea croșetată de Katie. — Ce-i ăsta ? Un șarpe ? E o curea, spun, schimonisindu-mă În timp ce-mi pun un cercel. Știu. E oribilă. Nu pot să suport chestiile croșetate. Unde mi-o fi celălalt cercel ? Unde ? A, OK, uite-l. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de surescitare. Știi, de Crăciunul trecut, i-am făcut bunicii mele o ditamai cuvertură pentru canapea, și ea mi-a zis că i-au furat-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sînt și ăia care fură o husă croșetată pentru canapea ? — Katie, nu știu ce să zic... — Emma, de ce nu mi-ai spus mai demult ? Tot timpul ăsta pierdut. Timp În care am făcut cadouri idioate, pe care nu le voia nimeni. — O, Doamne, Katie, Îmi pare atît de rău ! zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu spatele la infirmiera care moțăia, privind cum murea tatăl său, cum murea acel om elegant, bogat și chipeș. Julius nu putea să uite dimineața aceea când, la ora trei, Înainte de a se crăpa de ziuă, la lumina unei lumînări, În timp ce infirmiera croșeta ca să nu adoarmă, taică-su a deschis un ochi și a spus „Sărăcuțul de tine“; infirmiera a dat fuga să o cheme pe maică-sa, care era fermecătoare și plîngea În fiecare noapte Într-un dormitor separat, ca să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei și atunci Îl lăsau să facă și el pe Tarzan, chiar dacă era un Tarzan foarte prost și nu reușea nici măcar să strige cum trebuie. Pe toată fetițele care se scăldau le chema Jane și erau supravegheate de guvernante care croșetau tot timpul, așezate pe o bancă verde; fetițe de nouă, zece și unsprezece ani, pe care ei nici nu le băgau În seamă, semănau uneori cu Cinthia și Julius se uita la ele cu coada ochiului, de asta Îl prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Frau Proserpina a plecat, ce ciudat“. Stătea descumpănit lîngă ușă, cînd deodată o scîndură din podea scîrțîi sub picioarele lui și pianele se luminară din nou brusc, făcînd să se vadă bine acel colț al vestitului auditorium: nepoata lui Beethoven croșeta un șal. „Mi-am uitat caietul“, explică Julius și Frau Proserpina, care se ridicase repede În picioare, parcă surprinsă de ceva, aruncă sculul de lînă, luă caietul tremurînd și Întinse brațul, fără să Înainteze, ce-i drept, lăsîndu-l pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ceva Îl făcu să se Întoarcă a doua oară pînă la ușa Academiei de muzică, stătu cîtva timp la pîndă și o zbughi apoi Îndată, cînd văzu că nepoata lui Beethoven stinsese din nou lumina, desigur că Începuse iar să croșeteze șaluri, ar fi vrut să mai stea, dar Îl Îngrozea gîndul că ar putea să scîrțîie din nou o scîndură din podea. Mergea Încet străbătînd coridoarele de pe marginea celui de al doilea patio ce ducea spre scară. Trecînd prin fața ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
marginea estradei și făcu un gest mînios adresîndu-se publicului. Julius Își trase Îndată capul Înapoi, dar bătrînelul Îi zise: uită-te și el nu avu Încotro și trebui să se uite. Luase un șal de lînă și se apucase să croșeteze În timpul pauzei. Lui Îi era de ajuns, dar bătrînelul nu-și putea stăpîni mînia, stăruia să rămînă ca să vadă totul pînă la sfîrșit. Fiindcă acum Frau Proserpina se Întorcea spre public, Înaintînd pînă la marginea estradei și anunța partea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]