1,114 matches
-
televizor cu plasmă. În absența lui James, Julia se băgase în pat devreme și se uitase la două filme cu Brad Pitt, de la cap la coadă. Când a apăsat pe buton, televizorul a scos un sunet și-a dispărut în cufăr. Julia nu voia nici un fel de întreruperi în seara aia. Apoi a deschis noptiera de pe partea ei de pat și a îngenuncheat în fața unui CD player micuț și bine ascuns, în care a introdus albumul „The Space Between Us“, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acceptați jignirile și opresiunea și vă simțiți mulțumiți ca sclavi. Aveți asta în sânge, din tată în fiu, din generație în generație. Și întotdeauna veți fi sclavi. Făcu o pauză și mângâie gânditor lunga sabie pe care o scosese din cufărul unde păstra lucrurile sale cele mai de preț. Dar noi, tuaregii, suntem o rasă de oameni liberi și războinici, care s-a menținut așa pentru că niciodată n-a acceptat o umilință sau o jignire - clătină din cap. Și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi surprinsă câte poți găsi prin locurile astea. Vine și Andy cu tine? — Când poate. Dar el e mai tot timpul la muncă. Am ridicat o cutiuță de lemn sculptat. — Și asta e drăguță. Pariez că ai acasă un adevărat cufăr al comorilor. Total neașteptat, Fliss zâmbi. N-o văzusem aproape niciodată zâmbind; asta o făcea să pară mai tânără și mai frumoasă. — E OK, răspunse ea aspru. Tare greu e să te desparți de lucruri, știi? Pun marfa pe tarabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
timpul o cameră pregătită pentru compatrioții care ne fac surpriza și onoarea de a ne vizita. Nu faceți obiectul nici unui tratament special, mă mulțumesc să urmez obiceiul instituit de la Întemeierea misiunii. Mi-am exprimat regretele sincere. — Mi-am lăsat deja cufărul la caravanserai și am de gând să-mi continui poimâine drumul spre Teheran. — Tabrizul merită mai mult decât o ședere de-o zi. Cum puteți să veniți până aici fără a consimți să vă pierdeți o zi sau două În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vreme ce-și relua fuga, șchiopătând. Am grăbit noi Înșine pasul spre locul de Întâlnire. Pe drum, un grup de tineri ridica o baricadă, două trunchiuri de copac peste care se Îngrămădeau, În dezordinea cea mai deplină, mese, cărămizi, scaune, cufere, butoaie. Am fost recunoscuți, ne-am lăsat să trecem, sfătuiți fiind să ne grăbim, pentru că „vin pe aici”, „vor să incendieze cartierul”, „au jurat să-i masacreze pe toți fiii lui Adam”. La sediul anjuman-ului, patruzeci sau cincizeci de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un Întreg du-te-vino de scutieri, ajutoare, oameni stabiliți pe pământ turcesc, cu crucile roșii pe mantiile albe, rasele cafenii ale slujitorilor, trimișii sultanului, cu turbanele și cu coifurile aurite, pelerinii, o Întretăiere de patrule arătoase și de ștafete, și mulțumirea cuferelor Întărite cu fier, portul din care plecau ordinele și dispozițiile și Încărcăturile pentru castelele din patria-mamă, din insule, de pe coastele Asiei Mici... Totul s-a sfârșit, sărmanii mei templieri. Mi-am dat seama În seara aceea, la Pilade, ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care-i acoperea nu era decât un vag substitut al acelor piei artificiale care se numesc veșminte. ― Isuse, murmură Lambert, cu gura încleiată, ștergându-și cu scârbă fluidul lipicios de pe umeri și șolduri. Mi-e frig! Făcu un pas în afara cufărului care o prezervase și bâjbâi spre un compartiment alăturat. Acolo dădu peste un ștergar și începu să-și șteargă zeama transparentă care i se scurgea pe picioare. ― La naiba! De ce Mama nu încălzește înainte de a ne scoate din hibernare? bombănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ar da voie. Neluând în seamă părerea ofițerului științific despre "exec", Parker îl privi și-i zise zeflemitor: ― Chiar că parcă ai fi mort. Știa că și el arăta la fel. Hipersomnul zbârcea și pielea și mușchii. Se întoarse către cufărul lui Kane. Ofițerul executant se ridică în sfârșit în picioare. ― Ce bine că m-am întors, zise făcând cu ochiul. ― Lăsați poveștile, că știm noi cât îți trebuie să te trezești. Kane păru șocat. ― Asta-i calomnie, Parker! Sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
întreaga atenție și-i stârnea curiozitatea. ― Ceilalți merită mai mult decât voii doi la un loc. Mergeți să vă plângeți trezorierului Companiei dacă doriți! Acum ieșiți de-acolo. ― Să ne plângem la Companie, murmură Parker către Brett care ieșea din cufărul lui deșelat. Mai bine ne-am plânge direct lui Dumnezeu! ― E tot aia, grăi Brett supraveghind semnalizatorul slab de pe panoul congelatorului său. Abia dezmeticit, despuiat, cu corpul încă ud, se pusese pe treabă. Putea merge zile întregi cu un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mătușii Milica și ai fost repede de acord. Câinele ne cunoștea pe amândoi și într-o noapte întunecoasă, fără lună, am descuiat ușor ușa, fără zgomot, am intrat în tindă și fără să facem zgomot, am scos toate lucrurile din cufăr și le-am așezat pe jos. Casa era peste drum de o tarla unde fusese semănat grâu și încă nu fusese arată. Am ieșit din curte, dar câinii vecinilor, care erau slobozi prin curte, ne-au simțit și s-au
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să-mi găsesc casă, trebuie să-mi iau lucrurile acestea... Găsii putere să mă împotrivesc, deși tot sângele parcă mi se scursese din vine, și arătai nevolnic acele câteva lucruri pe care le aveam: un pat, un șifonier, biblioteca, două cufere, masa de scris. Inginerul zâmbi foarte politicos. ― Un băiat energic ca d-ta iese întotdeauna din încurcătură. Dacă pleci chiar acum, găsești casă până la unu. Khokha îți va aduce lucrurile după-amiază cu un camion. Poate ai să locuiești cu unul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îi făcu semn să-l urmeze. Dar după câțiva pași se opri. - N-am mai fost de mulți ani în acest pod, începu cu un glas neutru. Dar îmi aduc foarte bine aminte toate obiectele, toate aceste dulapuri, lăzi și cufere, și i le arătă plimbîndu-și lanterna de-a lungul pereților. Îmi aduc, de asemenea, foarte bine aminte de poziția lăzii cu uniforme: este acolo, la vreo zece metri în fața noastră, deși n-o putem încă vedea, pentru că e ascunsă de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
arătă plimbîndu-și lanterna de-a lungul pereților. Îmi aduc, de asemenea, foarte bine aminte de poziția lăzii cu uniforme: este acolo, la vreo zece metri în fața noastră, deși n-o putem încă vedea, pentru că e ascunsă de nenumărate alte lăzi, cufere și multe, foarte multe pachete cu ziare vechi. Dar un singur lucru nu-mi aduc aminte, Vladimir Iconaru: nu-mi aduc aminte să-ți fi vorbit de o colecție de coleoptere. Ți-am spus doar atît: că în această casă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ieronim, acesta a fost începutul aventurii noastre. Pentru că, recunoaște, nu ți-am ascuns din prima clipă că e vorba de o aventură. - Mi-ai spus că știi de un pod, într-o casă părăsită, un pod plin cu lăzi și cufere, și lucruri de tot felul, săbii și coifuri și jucării, și reviste ilustrate vechi... Ieronim își trecu nervos mâna prin păr, ca și cum ar fi încercat să-și potolească nerăbdarea. - Și câte altele, și câte altele, adăugă, și vorbindu-ți te
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rămas pe întunerec. Și nici măcar nu eram unul lângă altul. Eu o luasem înainte, grăbind pasul, căci presimțeam că bateria e pe sfârșite. Și ne-am fi trezit deodată în întunerec, pierduți aici, în acest pod plin cu lăzi și cufere acoperite de praf și pânze de păianjen, și nici n-aș fi îndrăznit să strig, să te chem. Șopteam doar: Vlad, parcă Vlad sau Vladimir te cheamă, nu e așa? Vladimir, mă auzi?... Dar nu mă puteai auzi, pentru că rămăseseși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de praf, da mai acu v-o treizeci de ani, uite-așa făcea ape-ape. Și câte și mai câte nu era-n camera lu madam Ioaniu ! Scaune cu spătaru învelit în piele și bătute în ținte, cutii vechi de pălării, cufere cu rochii vechi, maldăre de cărți franțuzești, cu foaia îngălbenită, de cum le-atingeai, ieșea din ele prafu și un miros ascuțit, iute... Și pe madam Ioaniu o găsea în fotoliu ei și cu cartea în mână. Dată dracului fusese la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
serviciu, gineri-su la fel, băiatul la școală, ce se mai bucura când o auzea că urcă scările ! — Să stai aici, să lucrezi în camera mea, îi zicea. Să mai schimbăm și noi câte-o vorbă... Și-odată umbla prin cufere și venea cu maldărul de cârpe, cu brațul plin : catifele vechi, și mătase naturală, și cearșafe de olandă fină, și lenjerie de linon și batist, atâta numai că putredă, pleznea de cum dădeai s-o pui pe tine. Și iar bluze
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la Sinaia, cu tante Margot și cu oncle Alexandre. În vara aceea, i se explicase, Muti avea să rămână cu Papa la București, de-aceea la ferestre nu apăruse obișnuita hârtie albastră care se îngălbenea de soare până la întoarcere. Dar cuferele erau pregătite la scară și Yvonne gata îmbrăcată : cu pălărioara pe cap, cu pardesiul încheiat la toți nasturii, son sac à main atârnându-i la încheietura fragilă. Gata îmbrăcată, rezemată stângaci de ușa albă și înaltă a dormitorului - întredeschisă. — Yvoonne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-mi chem tâmplarul... Se mută ei, pentru că, nu vezi ? Le cresc din ce în ce mai mari pretențiile, și pe el îl fac din ce în ce mai mare... Lui ca lui, dar ei cum îi crescuseră ! Ca și când nu în ochii lor apăruse cândva în poartă, cu un cufăr de lemn în mână și cu niște cozi subțirele, strânse ghemotoc în vârful capului... Și lipăind prin casă desculță, cu călcâiele crăpate și suflându-și nasul prin curte... Acum era directoare și părea tot timpul excedată de treburi ! Să mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fugind în lături, neliniștiți, cu zâmbetul pieziș. Apăsând ușor pe clanță, întredeschizând ușa. Și doar acum, când piciorul ți-a pășit în întunecosul antreu, poți să strecori o aluzie la bijuteriile vechi, vârâte laolaltă cu cocoșeii și cu argintăria în cufărul din pivniță - avem oare vreo garanție (o întrebi pe mama) că nu vor fi prăduite de hoți ? Asemenea valori, oricând posibil a fi jefuite, mai ales în vreme de război, nu-i mai bine să le transformi dinainte în bani
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui Pearl. Roby, robustă ca un cal de povară, o ajutase pe Pearl să care în casă valizele numeroase. Acestea din urmă conțineau hainele lui Pearl și rochii de vară ale lui Hattie, depozitate până atunci în apartamentul lui Pearl. Cufărul cu lucrurile de școală și cărțile lui Hattie urma să sosească prin colet cu trenul. Pearl și Ruby aduseră toate bagajele în casă și închiseră ușa. Intrară în camera de zi, aprinseră lumina și se așezară. Pearl închise ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-un plic în căsuța poștală. Nici o scrisoare de lămurire, nici un „Mulțumesc“, numai cheile. Se-nțelege că m-am dus imediat să văd dacă locuința e în bună stare și am constatat că toate lucrurile lor erau împachetate într-un cufăr și în câteva valize pe care lipiseră eticheta: „A se livra la cerere“. Casa arăta în ordine, cu excepția unei pete maronii pe parchetul din hol. Așadar, mi-am spus că s-a terminat cu ele și n-am să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
O sumă de la care se poate începe Apocalipsa. Se apropia ziua plecării și îmi părea tot mai rău după calul care mă ducea și mă aducea de la păscut, după prieteni și joacă, după sora Constanța. În fine, acoperit de un cufăr cu de toate, urcam în vagonul de clasa a III-a. De aici eram răsturnat în clasa I-a A, a celor deștepți, așezat în bancă cu Lupu Manolache, băiat din comuna Poiana. Am aflat că mai târziu, ca preot
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
În plus, e singurul străin care are acces la "palat", cum i se spune pretențios clădirii cumpărate de Monsenior de la un negustor de parfumuri, cu mulți ani în urmă; în fapt, o casă greoaie, dărăpănată, care ar semăna cu un cufăr vechi, mâncat de carii, dacă zidurile cenușii, pe alocuri putrezite, n-ar fi acoperite de glicină. Vine în fiecare marți și în fiecare vineri, în jurul orei cinci după-amiază, se abate prin pavilionul bibliotecii ca să stea de vorbă cu tânărul custode
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Veta că la Predeal a fost un viscol grozav, care a înzăpezit trenul, încît reușisem cu greu să vin înapoi. Eram foarte încîntat că minciuna mă ajuta să aștept liniștit venirea Crăciunului. Pe vremea aceea, toată averea mea încăpea în cufărul de lemn cu care tata a trecut prin tranșeele primului război mondial, mai întîi în armata lui Franz Josef, apoi în armata română. Un cufăr greu și când era gol. Puteam vîrî în el puține lucruri și îl duceam mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]