1,813 matches
-
în asta, să fie de acord cu cercetările mele în domeniu. ****************************** - Te iubesc, Mariana ! - Și eu țin mult la tine, Liviu, spunea mereu ea. O priveam, întins pe patul dublu din dormitor, cum își lepăda hainele de casă și se cuibărea la pieptul meu, gângurind ușor. Partidele noastre de amor se întindeau pe parcursul multor ore, în care schimbam puține cuvinte. Maria nu era o vorbăreață. Poate și lipsa de comunicare a avut un aport însemnat în despărțirea noastră. - Ador să fac
TANATOLOGIA, O PARA-ŞTIINŢĂ CARE DOVEDEŞTE TINEREŢEA VEŞNICĂ ŞI VIAŢA FĂRĂ DE MOARTE (PARTEA A UNSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368973_a_370302]
-
sale. Stătea mai mult culcat în pat îi plăcea foarte mult să audă trilurile păsărelelor din acel început al lunii mai, ținea ferestrele deschise pur și simplu doar ca să se lase îmbătat de mireasma primăverii. Un sentiment straniu i se cuibărise în suflet și anume devenea tot mai conștient că aceasta era ultima primăvară pe care el o mai trăia, încerca să se bucure pe cât mai mult posibil de toată frumusețea acelei primăveri. Avea impresia că niciodată până atunci nu conștientizase
REGĂSIREA FERICIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368980_a_370309]
-
țâșnit din pieptul puiului de rândunică. Apoi, o furnicătură sublimă se porni singură, urcă înspre cot, spre umărul stâng, se lăsă către inimă. Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar ... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie. Pipăi din instinct și ramura cu frunza acantului antic
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
și să nu stai în spinarea bătrânei să îți crească ea copiii dintr-o amărâtă de pensie, în timp ce tu îi torni unul după altul? Cel puțin nu îi nenoroci și pe copiii ăștia! Se gândise mult la vorbele asistentei, ura cuibărindu-se în sufletul ei și înflorind pe măsură ce vorbele femeii se adevereau. Acum, la optsprezece ani, avea trei copii și nici o altă sursă de venit decât alocația. Bătrâna o certa zilnic, copiilor le era veșnic foame, iar ea nu găsea nimic
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
Eu, vroiam sî vă rog, dacî... aveți oleacî di timp... s-o țîniț’ ca sâ pot sî mătur, pânî vini mă-sa! Emanuela întinse mâinile către Daniela, iar aceasta, râzând, se trase spre ea, semn că își dorea să se cuibărească în brațele nănuței sale, lucru pe care l-a și făcut imediat ce aceasta a luat-o din brațe de la Costel. - Las-o la mine, Costel, iar când vine maică-sa, ia-o cu tine și veniți sus! Sper că este
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
grădinii caută cu ramurile lor goale, prin cer, cuibul fulgilor de nea. E spre înserat. Tata a terminat de băgat nutreț la vite, în grajd. Mirosul plăcut al fânului umple aerul rece. Păsările și-au mâncat boabele și s-au cuibărit mulțumite. Cățelul, vesel, mai trage o raită prin grădină, pe lângă gard, în rondul lui normal, de seară. Pisicul se strecoară diplomat, în casă, lângă sobă, unde arde un foc grozav, având în vedere frigul de-afară. Tata îi spune mamei
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
ARMENESCU - POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1338 din 30 august 2014 Toate Articolele Autorului GRAIUL MATERN „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvîntul” (Geneza) Născut, puiuțul cuibărit în scutec Simte primul alint, întâiul cântec E graiul mamei, aromă sonoră Smirna și tămâia din prima oră. Ea are-n glas susur de pâraie Iar în privire iubirea-i văpaie Crânguri de vise, adiate de vânt Boabe de mărgăritar
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370420_a_371749]
-
urmăresc nesigur, te pierd și-mi pare rau Sub mască mea de înger, o spun, sunt un calau. Te-ai regăsit în brațe tremurânde, te-ascunzi de mine, Nu poți scăpa de clipă cea din urmă care vine, Te-ai cuibărit prin suflete străine, Te-aștept totuși, sărac, la ușă și umil. Cine sunt eu, copil de primăvară îmbătat, Întreb în dânsul pașilor îndrăgostiți, Cine sunt eu, copil de primăvară-nmiresmat, Răspunzi prin ochii verzi, cuminți și obosiți. Simple tăceri, cuvinte
SPERANŢA de COSTI POP în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370451_a_371780]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎN TAINELE EI SLAVA ȘI SALTUL Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului s-au revărsat cuvintele sfintele peste capul pleșuv vulturul cuibărește gândurile vremea rânduiește rafturile și tu... pasăre a inimii câte lacăte mai pui soborului păsările cântă adâncesc tăcerile mâna taie foarfeca lasă dâre poemele se nasc mirate și tu... pasăre a tăcerii pe unde umbli pe unde mă strângi cu
ÎN TAINELE EI SLAVA ŞI SALTUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370486_a_371815]
-
fugi către femeia pe care o luasem de pe autostradă, dacă se mai afla în zona mea de acțiune, dar am răsuflat ușurat văzând-o așezată acolo, într-un scaun ergonomic, în dreapta mea. Se ridică, se apropie de mine și se cuibări la pieptul meu, șoptindu-mi suav la ureche: - Cât de bine îmi pare că ești din nou aici, iubitul meu ! Fără să-mi pese de urmări, am cuprins-o în brațe și am sărutat-o apăsat, strivindu-i buzele roșii
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
în asta, să fie de acord cu cercetările mele în domeniu. ****************************** - Te iubesc, Mariana ! - Și eu țin mult la tine, Liviu, spunea mereu ea. O priveam, întins pe patul dublu din dormitor, cum își lepăda hainele de casă și se cuibărea la pieptul meu, gângurind ușor. Partidele noastre de amor se întindeau pe parcursul multor ore, în care schimbam puține cuvinte. Maria nu era o vorbăreață. Poate și lipsa de comunicare a avut un aport însemnat în despărțirea noastră. - Ador să fac
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
toate ungherele întunecate, uitate, șterse... Și-atunci a văzut ceea ce nu dorea să privească și s-a retras într-o carapace de resemnare... După lumina orbitoare a urmat tunetul surd al tăcerii. Și-a acoperit atunci visele și s-a cuibărit pe-o geană de noapte. Nici luna nu i-a mai ascultat suspinul, nici clipele nu i-au mai dus dorul. O forfotă acută de lacrimi s-au abătut asupra sa, umezind obrajii somnului fără de vise. O viață albastră... Blue
O VIAȚĂ ALBASTRĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369509_a_370838]
-
al omului pe drum, ce poate fi rostit sau îngânat, ori însoțit de murmure umile, timide... Pe drumul „răstignirii-n dor”, poetul Valeriu Covrig-Cudrec își poartă desaga cu nesiguranța iubirii totale, la fel și culcușul tainei, în care și-a cuibărit nerostitul cuvânt, neantul ce-l subjugă, clepsidra cu aur și lumi paralele. Atâta sfială în prezența iubirii! Atâta gingășie ascunsă în cămară! Atâta zbucium lângă femeie, atâtea frământări înaintea rostirii! Deși totul e dor: viața, rostul, zorii, amurgul, căutarea, ieri
DORINA MANU DESPRE VALERIU COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370646_a_371975]
-
nu putea trăi veșnic, ca zeii, și hotărăște să pornească în căutarea strămoșului său, Uta-Napiștin, singura ființă pământeană care dobândise nemurirea. - "Muri-voi oare și eu? Oare nu mă așteaptă aceeași soartă ca și pe Enkidu? Spaima mi s-a cuibărit în inimă: înspăimântat de moarte, rătăcesc prin pustiu. Pentru a mă întâlni cu Uta-napiștim, fiul lui Ubar-Tutu, am pornit la drum și merg cu toată graba. Iată că s-a lăsat noaptea, și am ajuns la cheile munților; am văzut
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
Cedrilor, dacă, în cheile munților, ai omorât lei, dacă ai prins și ai ucis Taurul coborât din ceruri, de ce ți-s obrajii scofâlciți și plecată ți-e fața, de ce ți-e inima îndurerată și chipul istovit? De ce ți s-a cuibărit spaima în măruntaie? Pe chip ți se vede că ai străbătut cale lungă, fața ți-e arsă de ploi și de vânt, de ce rătăcești prin pustiu?” Ghilgameș îi răspunde îndurerat:: „...e pentru că prietenul meu la care atâta țineam, cu care
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > FIORUL ZILEI Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sub cer spuzit de albe lampioane reci Se cuibăresc timide-n șoapte-ndurerate Umbre disperate pe lungile poteci, Sunetul pașilor s-a afundat în noapte. Soarele rătăcit a asfințit în pripă, Își arde inima în palid bob de jar, Se sprijină pe vîrf de munte înc-o clipă, Privirilor, ce
FIORUL ZILEI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369694_a_371023]
-
lăsați-mă în pace amândoi. Vreau să mă relaxez, să văd un film, ceva, va ajunge cu televizorul. Mamy nu vrea să recunoască, dar dimineață, uneori, cănd Taty nu este acasă, noi ne auităm amândoi la desene pentru copii. Mă cuibăresc în pat lângă Ea și amândoi urmărim emisiunile pentru copii. E așa cald și bine cu Mamy lângă mine că toată ziua m-aș uită la desene așa. Dar cred că nu trebuia să spun eu asta cu voce tare
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
voia lângă ea de adevăratelea și nouă atâta ne-a trebuit că în clipa următoare am sărit amândoi să ne ocupăm un loc cât mai călduț lângă sufletul ei. Bineînțeles , eu l-am ales pe cel mai bun și mă cuibăream acum în brațele ei și mă răsfățam chicotind și jucându-mă cu Mamy care mă tot ciupea și scarmănă în stilul ei drăgălaș până leșinam amândoi de râs și voie bună. Taty se alesese și el cu un loc destul de
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > JUMĂTATEA CE SUNT Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1680 din 07 august 2015 Toate Articolele Autorului Se cuibărește teama și mă despică-n două O parte-ar vrea să plece în lumea ta cea nouă; Dar jumătatea rece, din nordul fără viață Rămâne să sfințească tăcerile de gheață. Îți simt și-acum pădurea cum mă-nvelește-n verde
JUMĂTATEA CE SUNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368104_a_369433]
-
era sărăcăcioasă și rece, ca o bătrână în agonie. O ușă din lemn scorojit dădea o notă de tristețe, iar ferestrele prost închise lăsa frigul să pătrundă peste tot, înghețându-le rogojina roasă de pe scânduri. Carmen era mică și se cuibărea între cei doi părinți ai ei, martori ai unei neputințe materiale esențiale și dureroase. Părul negru ondulat al fetei i se zburlise peste frunte și o șuviță obraznică îi intrase în ochi. - Mamă, când o să scăpăm de sărăcie? - Când José
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
aghiasmă! se trezi comentând situația. Neștiind despre ce urgență ar fi putut fi vorba, era îngijorată pentru biata Marieta. Cu toate că nu pusese geană peste geană de peste douăzeci de ore, nu simțea oboseala. Totuși, ca să se relaxeze, își puse un CD, cuibărindu-se în fotoliu. Bubă, deși nepoftit, se aburcă pe genunchii ei torcând fericit, motan și stăpână abandonându-se în atmosfera muzicii lui Ravel. Târziu, către seară, Mira se trezi din amorțeală și încercă să vorbească cu nașa ei și a
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
Moșului din Vetrele serafice ale Carpaților. Am găsit bătrânii stropi de soare prinși în zâmbetele străbune de sânge, ce scânteiază-n urmele pașilor lui Iisus Hristos. Am îngenunchiat pe țărâna caldă, ca o plămadă de cer în care s-au cuibărit sceptruri și coroane voievodale, atârnate doar de poala veșniciei Celui Preaînalt. Am simțit cum crește-n trupul meu licăr de floare, din mireasma sublimelor Fecioare, care au rămas în frumusețea vie a martiriului sfânt. Am atins smerit stâncile, foste odinioară
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
spre biserică din apropiere. * * * Ajunși în fața biserici se priviră cu încredere apoi se luară de mână și pășiră peste pragul biserici și după câteva minute de ceremonie religioasă,ieșiră din clădire proaspăt căsătoriți și simțind că a renăscut,Maria se cuibări în brațele lui Aurel în timp ce el îi mângâia creștetul și simțind nevoia de a se așeza,Maria îl lua de mână și îl trase spre o bancă aflată sub umbră protectoare aruncată de un batran frasin.Bucurandu-se de plăcută
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
Acasa > Versuri > Farmec > GANDURI Autor: Daniela Andronache Publicat în: Ediția nr. 495 din 09 mai 2012 Toate Articolele Autorului Ou cosmic luna cuibărită în lumina moale-a dimineții- ou cosmic spart în răstimpuri de strigătele veșniciei. Vreme de iarnă copaci de sticlă în singurătatea câmpiei și un tren cu roți de diamant, rătăcind năuc pe drumuri dintr-o altă poveste. Vreme de restriște
GANDURI de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354447_a_355776]
-
Acasa > Cultural > Traditii > MEDALII DE AUR....ÎNCĂTUȘATE *) Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 437 din 12 martie 2012 Toate Articolele Autorului MEDALII DE AUR ... .ÎNCĂTUȘATE... Într-un „templu al naturii”, denumit astfel de Alexandru Vlahuță în 1919, se cuibărește o stațiune, despre care autorul „României Pitorești” spunea că face parte din „Paradisul românesc”. Era într-un an când stațiunii Olănești i se descoperise adevărata sa comoară și i se făcuseră cunoscute izvoarele minerale de către dr. Carol Davila. Vlahuță scrisese
MEDALII DE AUR....ÎNCĂTUŞATE *) de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354497_a_355826]