5,558 matches
-
și cutii, o somieră verde, cu arcurile la vedere, niște măturoaie din crengi. - E-aici... și-i uriaș, să mor eu dacă am văzut unul așa de mare! Într-un colț, lângă niște piei de iepure uscate, era prins un cuib de viespi, un ciorchine ca de hârtie, cenușiu, cu multe căsuțe, mai mare decât bostanul pe care-l scobisem, îi tăiasem dinți, să fac felinar și să pun lumânarea înăuntru. - Hai să luăm cârpe, le dăm foc și-l afumăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de văzut aici? Așa crezi, tu? Mare păcăleală ai tras! Ia-ți coada la spinare cât mai repede, până nu te molipsești de sictirul locului, și șterge-o! Dacă ar fi după mine, n-ai avea decât să-ți faci cuib în mijlocul casei, în televizor sau în calculator, să-l tapetezi cu tomuri mărunțite, pe-alese, clasici vrei, clasici îți dau, de-amor pe franțuzește... s-ar găsi destule... Serios, din partea mea, n-ai decât să stai să-ți așezi mustățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
așeza În tihnă, la ceasul amurgului, să-și contemple regatul: o insulă vulcanică mică, stîncoasă și pustie, fără un copac care să dea o umbră cît de cît decentă, fără izvoare de apă dulce sau fîntîni; loc de Împerechere și cuib scandalos al tuturor păsărilor marine din Pacific, alcov al lupilor-de-mare care-și făceau siesta cu sutele În fiecare golfuleț, pe orice plajă, ba chiar și pe culmile țărmului abrupt, de la Înălțimea cărora se aruncau În mare, În salturi incredibile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cavernă uriașă, de vreo cincizeci de metri lungime și tot atîția lățime, Înaltă, uscată și primitoare, straniu luminată, Într-o tonalitate difuză pe care i-o ofereau zeci de găuri micuțe sfredelite În peretele de stîncă și În care urzeala cuiburilor de părăsi marine formase, de-a lungul veacurilor, un fel de persiană neobișnuită, ireală și delicată. Străbătu Încet minunata sa descoperire; băgă de seamă că galeriile Înguste Înaintau și mai mult spre mijlocul insulei și dădu, În cel mai Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
distanță și făcînd cu totul abstracție de ele, Își umfla, ca pe un imens balon, enorma gușă de un roșu splendid și strălucitor, scoțînd țipete furioase și disperate prin care Încerca să atragă atenția unei femele delicate ce zbura pe deasupra cuibului, nehotărîtă, În pofida chemării grabnice a neputinciosului Îndrăgostit. Oberlus știa - văzuse asta de mii de ori - că Înainte de amurg femela avea să coboare și să se așeze alături de istovitul curtezan, răgușit de-acum și vlăguit, Însă era clar că, pentru nou-veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înălțime. Apoi, apa aceasta se prăbuși pe insulă, tîrÎnd și dărîmÎnd sute de păsări care-și luaseră zborul, terorizate de neașteptatele zgîlțîituri ale pămîntului și strivind sub greutatea ei milioane de ouă și sute de puișori, smulși de vii din cuiburile lor. Efectul cutremurului marin a fost, fără Îndoială, infinit mai devastator decît seismul care-l provocase, iar cînd, după retragerea apei, Oberlus se ridicase foarte Încet pentru a contempla neîncrezător amploarea stricăciunilor, Înțelese că acel loc nu fusese o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pieptul, se tîrÎ pe burtă pînă În dreptul păsării, o dădu la o parte cu delicatețe și puse mîna pe singurul ou pe care Îl clocea. Îl sparse de o piatră mică și-i bău cu nesaț conținutul. Căută apoi alte cuiburi și ouă și le mîncă lacom pe toate cele care nu aveau Înăuntru un embrion de pui. Ochii i se obișnuiseră cu Întunericul, ceea ce Îi Îngăduia să distingă contururile la cinci-șase metri distanță, și asta făcu pentru vreo jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a se transforma din nou În Niña Carmen, cea mai frumoasă membră a unei ilustre și vechi familii scăpătate din Quito. Veșmintele ei gri pal elegante ar fi contrastat, În chip absurd, cu interiorul acelei grote murdare care servise drept cuib, vreme de secole, la milioane de păsări marine și diforma prezență a bărbatului, și el pe jumătate gol, ar fi ieșit Într-atît evidență, Încît ar fi devenit de-a dreptul grotescă. - Pune-ți-o! - Nu. - Vreau să te văd ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mine? Încuviință În tăcere, iar această tăcere se păstră vreme Îndelungată, În timp ce norii mari și negri se apropiau și primele fulgere brăzdau cerul În depărtare. Mai apoi se auziră tunetele, lente și ceremonioase, neliniștind păsările marine care croncăneau nervoase În cuiburile lor. Carmen de Ibarra nu era supărată, nici măcar surprinsă de ceea ce Îi spusese. Știa de multă vreme că În spatele acelei măști respingătoare se ascundea o inteligență remarcabilă, din partea căreia s-ar fi putut aștepta la multe, și nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la picioare. CÎnd aceștia ajunseră la adăpost, legați și cu căluș la gură, urcă din nou pe culme și șterse cu grijă urmele care duceau la punctul pe unde se cobora la refugiul lui. Ascunse cu pietre și chiar cu cuiburi treptele săpate În stîncă și Închise apoi cu strășnicie intrarea Îngustă a peșterii, terminîndu-și treaba cînd deja se auzeau vocile marinarilor care ajungeau pe culme, la zece metri deasupra capului său. În lumina difuză care pătrundea prin fisurile din pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un om, ci mai mulți - poate chiar și o femeie - se ascundeau pe undeva. Trei voluntari se lăsară să alunece În corzi pe peretele de stîncă, iar Oberlus le văzu umbrele trecînd și le ascultă glasurile prin minusculele găurele din cuiburi, calculînd că unul dintre ei trecuse la mai puțin de șase metri de intrarea În peșteră. Îl Încolțeau, știa asta. Era numai o chestiune de timp pînă să dea de el, și atunci nu avea să-i mai rămînă altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
moartea la numai cîțiva metri distanță. Începu să se miște cu grijă cunoscînd fiecare potecă, fiecare piatră și fiecare tufiș de pe insulă, capabil s-o facă cu ochii Închiși, fără zgomot, aproape fără să trezească păsările care se odihneau În cuiburile lor. Acela era regatul său, pe care-l străbătuse de mii de ori, iar În anumite ocazii, În nopți asemănătoare, se strecurase la fel pentru a-și pîndi prizonierii, asigurîndu-se că rămîneau pe loc și că nu Încercau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cel mai liniștit și mai calm lac de munte, se transformă În singura Însoțitoare a oamenilor de pe balenieră. Păsările marine, care pentru o vreme se antrenaseră găinățîndu-se În capul lor, Încetară să mai zburătăcească În juru-le și se Întoarseră la cuiburi odată cu căderea Întunericului, iar În zorii zilei următoare avură În sfîrșit conștiința Înspăimîntătoarei lor singurătăți. Nici un val, nici un croncănit, nici măcar zgomotul apei care aluneca sub chilă; o liniște sfîșiată doar de monotona lovire a vîslelor, Într-un ritm unic, obsesiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe plajă, mereu spre miază-noapte, fără să Întoarcă nici măcar o dată capul. Prăbușit pe nisip, Înfigîndu-și În el degetele ca să nu strige, Iguana Oberlus se uită lung după ea, În timp ce se lăsa noaptea și ultimele păsări marine se Întorceau lin la cuiburile lor. Iguana Oberlus nu muri pe plaja aceea. Capturat și rănit de autoritățile din orașul Paita, Perú, fu judecat pentru uciderea unui necunoscut pe stîncile din Insula Hood, omor la care fuseseră martori optzeci de marinari englezi, dintre care nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aflat cine-i Dumnezeul adevărat. Agentul imobiliar era la zece secunde distanță. Sari la toate minunile naturii care trec pe lângă noi ca-n ceață, iepuri, veverițe, cascade învolburate. Asta-i mai rău. Popândăi săpând bârloguri subterane. Păsări cuibărindu-se în cuiburi. — Prințesa B.A. este Dumnezeu, îmi zice Seth în oglinda retrovizoare. Sari la momentul când agentul imobiliar din Spokane strigă de la baza scărilor. Proprietarii castelului de granit veneau pe drumul de acces. Brandy Alexander, cu ochii dilatați, abia mai respirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
preocupate doar de ele par însele obsedate de găsirea hranei și de culesul ei cu ciocul. Brandy trage de oglinda retrovizoare până ce-mi vede reflexia și zice: — Bubba-Joan, dulceață? E evident că păsările din partea locului trebuie să-și construiască propriile cuiburi gata-de-asamblat folosind materiale pe care le au la-ndemână. Bețișoarele și frunzele sunt aruncate claie peste grămadă. — Bubba-Joan, zice Brandy Alexander. De ce nu te deschizi spre noi cu o poveste? Seth zice: — Ți-amintești de data aia în Missoula când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tragi din asta? —Nici una. Probabil caută un banc de pești și la ora asta nu contează dacă zboară spre sud sau spre nord. Inspiră adânc. Dar dacă o văd trei ore mai tarziu, voi trage concluzia că se întoarce la cuib, ceea ce-nseamnă că, la cel mult cincizeci de mile către sud, se ridică o insulă. —Știi bine teoria, recunoscu Navigatorul-Căpitan, făcându-i semn să se așeze în fața lui. Dar nu trebuie să uiți că teoria contează probabil cel mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că există pământ pe-aproape? insistă băiatul. La vreo șaizeci de mile spre tribord, îl asigura celălalt, convins. De unde știi? Am văzut doi pescăruși acolo în zare, spuse. Zburau în cerc, deci căutau mâncare, ceea ce-nseamnă că trebuie să aibă cuiburile la cel mult șaizeci de mile spre tribord. Dar de unde ai tras concluzia că se află la tribord? — Simplă deducție, fu răspunsul logic. În spatele nostru nu există nici un țărm, căci altfel l-am fi văzut. Nici în față, pentru că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un miros care aproape că provoca o stare de vomă. Sub braț, hainele le erau îmbibate de o sudoare acra și se putea afirmă, fără teama de a greși, că fiecare centimetru pătrat al acestor haine se transformase într-un cuib de paraziți, la fel ca și părul lor lung, care părea să nu mai fi fost spălat de luni sau chiar de ani de zile. Dar toate acestea trecură pe planul al doilea atunci când, la numai câteva ore după ce puseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
suflat în aur. Fiecare masă cu tăblia ei grea de marmură cenușie, cu vinișoare roz. Deasupra măsuțelor așezi scaune picioare subțiri, fragile precum coaja de ou, ca să poți urca tot mai sus. Până ajungi să te uiți în jos la cuiburile gri ale perucilor prăfuite ale fiecăruia. Stau toți cu capetele date pe spate atât de mult încât le atârnă fălcile. Atât de sus încât te poți uita în gaura din spatele claviculelor, să vezi treptele cutiei toracice dispărând în rochie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
obraji, cu țepii scufundați în canioanele adânci care-i traversează fața pornind de sub ochi. Ceva trebuie să se întâmple. Ceva groaznic trebuie să se întâmple. Și trosc. O piersică a alunecat și s-a spart pe podea. Arată ca un cuib din ace de sticlă. O grămadă de așchii albe. Imaginea noastră așa cum eram, grași, nu mai e. Contele Calomniei notează un rând în carnețel și spune: — Douăzeci și unu de becuri bune de rezervă... Sora Justițiară bate cu degetul în ceas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întorceau la Timișoara. Începea școala. Prima zi de școală a cam dat-o peste cap. Noile colege, dezinvolte și bine dezvoltate, adevărate domnișoare, au făcut-o să se simtă dureros de mică și neînsemnată. Adevărat zbir și atotputernic stăpânitor în cuibul intim al familiei, în sala de clasă Luana își pierdu glasul. Băieții înalți, proaspăt bărbieriți, lipsiți de orice inhibare, se cocoțaseră pe bănci și aruncau spre grupurile de fete ocheade îndrăznețe. Mara, intrată și ea la clasa de electrotehnică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i orice mișcare. Într-o zi s-ar răzvrăti din nou iar mie mi-ar fi foarte greu s-o știu alături fără să mă fi ales cu detașare și din toată inima. Numai la barza chioară Dumnezeu îi face cuib. Nu e cazul ei. În zilele următoare, după indicațiile primite, Iuliana coborî bolnava din pat și-o obligă la diferite activități. Sanda îi ținea isonul, micuța Aniela, zburdalnică și jucăușă, li se încâlcea printre picioare. Protestele vehemente ale Luanei, dornică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără ele. Era capabil de orice sacrificiu, numai să le întoarcă la el. Bărbații ridicau, când și când, ochii spre fereastra ei și Luana îi urmărea cum stau acolo ca doi pui de vrabie ce așteaptă să li se facă cuib. Noia slăbise îngrozitor, haina suflată de vântul rece tremura pe trupul șubred ca un steag ancorat pe o corabie în derivă. Întreg acest spectacol o îndurera dar nu știa cum să rezolve problema. Nu era pregătită să-i vorbească. Considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
A așezat ziarele la Întâmplare și a pornit s-o caute pe bibliotecară. La recepție nu era nimeni, nu se mai vedeau nici o hârtie și nici o carte. „Alo!“ a strigat ea, dar n-a răspuns nimeni. Lăstunii care Își făcuseră cuib sub streșini prindeau viață odată cu lăsarea Întunericului, Își lăsau cuiburile fâlfâind În căutare de insecte. A părăsit clădirea și a Început lungul drum spre casă. N-o mai durea capul și se simțea din nou În stare să dea piept
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]