881 matches
-
mai repede de-a dura. Lucian Vornicu se izolează, imediat după ce apare. Nu vede pe nimeni, oricât de aproape, nici în scurta pauză de la ora unsprezece. Reacționează cu violență la câteva mărunte incidente, admonestează furios colega cu părul alb de lângă cuier, pentru o greșeală de amănunt, și când aceasta ripostează, smulge foaia de calc de pe planșetă și rupe desenul. Țipă apoi la ciufulita din spatele său că și-a tras planșeta prea în mijlocul sălii, împiedicând trecerea. După ce vacarmul se potolește, vecinul A.P.
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
până în stratul insensibil la inundare de la baza loessului.“ La apariția străinului, câțiva ridicaseră capetele peste ceștile înalte de cafea. Vera, cunoscută din facultate, îl conduse pe nou-venit pe la fiecare membru al colectivului, prin fața celor douăzeci și trei de planșete, printre cuiere și rasteluri de calc, pe la pupitrul Șefului, prin dreptul dulapurilor verzi și metalice. Viitorul vecin de birou îl privise într-o dungă. „Cum ați spus ?“ Își silabisi din nou numele, cu dicție ostentativă, celălalt roși. Nori de fum acoperiră repede
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
toate. Apogeul invizibil al zilei, marți, miercuri ; aceeași oră și același loc ? Zăduful clocește, capete și brațe pendulează aiuristic, leșinul răsucește colile groase și roz de ozalid prăbușite peste mese și peste sulurile de calc subțiri, transparente. Scaunele, planșetele și cuierul se mișcă bălăbănit, fără zgomot. Se privește cu luare-aminte în fereastra deschisă. Stă pe locul Ortansei, nu mai e nimeni în jur. Ambele părți ale ferestrei sunt date în lături. Chipul se reflectă de pe luciul uneia din jumătățile ferestrei deschise
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fierbea, pustie. Rămăsese la post, minut cu minut, grad peste grad, treizeci și cinci de grade la umbră. Modesta miercuri mijlocie se tot întinsese, se înfierbântase și se înrăise și se întorcea, desfăcută, dilatată, miriapod, meduză leșinată. Mesele, dulapurile, pereții, planșetele, ferestrele, cuierele, jaluzelele, telefoanele, scaunele, birourile, pupitrul, aprinse lent, temeinic, minut cu minut. Așteptare zadarnică : nimeni nu apăru. Naivul se perpelise până seara, mereu acolo, în același loc. Cu ochii pe ziar : „Unanimă adeziune, Magistrală Expunere, Înfăptuire neabătută“... Dimineață după-amiază, venise repede
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și Grefu, ocupându-și repede locurile, chiar și Mina și Luminița pistruiata și Cornea șchiopul și Ropcea, care își suflecase deja mânecile. Deschiseră sertarele, mapele, cărțile, diagramele. Privi dulapurile verzi, planșetele cu ghiuleaua gri, birourile pe două-trei rânduri, telefoanele, ferestrele, cuierele. Înălță cadranul ceasului, numără rotirea lentă a săgeții, grad cu grad, minut cu minut. Își ascultă bătăile inimii, pneumă slăbită, tictactac se întețise pneuma, metronomul. La cinci fix, trofeul apăru : se coafase : capul cabalin, osos, supt : perucă lățoasă, spectaculoasă. Depusese
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o sticlă de whisky... Da, aceeași, ați ghicit... A făcut înconjurul capitalei și s-a întors. Cinci dulapuri, opt birouri și șase planșete, la perete, în jurul sălii. Opt birouri și patru planșete pe mijlocul sălii. Două pupitre lângă ușă, două cuiere, două telefoane, cinci tranzistoare. Toamna se tânguie, în dreptul obloanelor. Șuiere lungi, rafale umede. Zgomote, frig, fum. Se respiră, se bârfește, se geme, se râde. — Hei, domnu’ ras în cap... ai auzit ? Sticla s-a întors, neatinsă, după doi ani ! Nimeni
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
punctului său de vedere. Enumeră, citind de pe o îngustă bandă de hârtie, cazurile în care orice infiltrație și surpare întâmplătoare ar putea antrena... Se apleacă, agitat, spre doamna cu bonetă, vrea neapărat s-o convingă. În fața lor, în dreptul biroului de lângă cuier, două halate aplecate unul spre celălalt. — Nu știu dacă e doar întârzierea sau chiar refuzul maturizării, cum spuneai. Pare mai curând obosit. Am exagerat, formula e pretențioasă, dar maturitatea poate să pară, celui care nu o acceptă, insuportabilă. Mai curând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
le spui lor ceea ce prietenul sau colegul evită să spună. Douăzeci și trei de ghiulele atârnă peste marginea planșetelor. Cinci dulapuri, opt birouri, șase planșete, patru calorifere. Alte opt birouri și patru planșete pe mijloc, două pupitre la ușă. Două cuiere, două telefoane. Două, cinci, șapte, opt tranzistoare. Două, opt, zece țigări aprinse, o pipă, doi ochelariști. Telefonul sună fără întrerupere, fumul se ridică în straturi groase, până la planșeu. Zumzetul vocilor, telefoanele, tranzistoarele, forfota și micile trofee... exiști, în rânduri, între
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
făcu să înțeleagă brusc ce caută Apostol. Pe o mescioară zări un revolver de care atârna în jos o curelușă galbenă. Se întoarse repede, deschise ușa și ieși bolborosind în neștire. ― Bine... Bine... Bine... În antreu își luă pălăria din cuier și văzu pe Rodovica, speriată. Din urmă ușa se trânti cu zgomot așa de mare, că se cutremurară pereții casei... 10 Doamna Bologa, care nu fusese acasă, află de la Rodovica, spre seară, că s-a întîmplat ceva și că notarul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nostru. Punctualitatea este obligatorie în următoarele situații: La școală. Dacă orele de curs încep, spre exemplu - la ora 8, vom fi în clasă cu cel puțin 5 minute înainte de această oră. Vom avea astfel timp să ne așezăm haina în cuier, să ne așezăm în bancă, să ne scoatem din ghiozdan cele necesare primei ore de curs. La ceremonii sau activități oficiale, cum ar fi: o serbare, o întâlnire cu un scriitor organizată în școală, o lansare de carte, o serată
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
ușă, prima regulă spune: „Întâmpinați-i cu zâmbetul pe buze!”. Ce reguli respectăm? Ținuta noastră trebuie să fie decentă și curată. Musafirii sunt imediat poftiți în casă. Sunt invitați să se facă comozi. Le luăm hainele și le punem în cuier. Nu le cerem musafirilor să se descalțe. Îi introducem în camera potrivită pentru primirea oaspeților - de regulă camera de zi sau sufrageria. Nu este politicos să-i primim în bucătărie ori în dormitor. Pe noii veniți îi prezentăm celor prezenți
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
Încheind rândul. Cele două țevi retezate ale puștii mi-au provocat o mâncărime În ceafă: dacă ați văzut vreodată pe cineva Împușcat de aproape cu o astfel de armă, mă Înțelegeți de ce. Ne aflam Într-un hol mic cu două cuiere pentru pălării, numai că nimeni nu se deranjase să-și lase pălăria acolo. Dincolo de el era o Încăpere mică, unde cineva cânta la pian de parcă avea niște degete lipsă. În capătul cel mai Îndepărtat era un bar rotund, Înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
își dă seama că nu e același lucru, îi este imposibil să rupă vraja, tăcem printre oameni străini, ne pierdem, ne regăsim în mulțime, aș invita-o undeva, dar îmi dau seama că în grabă am luat altă haină din cuier, portmoneul mi-a rămas în jacheta de piele, noroc că mi-am dat seama la timp, Ce mai face micul tău Paganini? o întreb, Face progrese uluitoare, e într-adevăr dotat acest copil! Tu ce faci acum? ea din mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să fie ținut pe picioare de cincisprezece birouri, o sală de consiliu și o chicinetă? Un gând oribil o făcu să se cutremure: — Dar... unde este departamentul de modă? —Acolo. Trix făcu un gest din cap pentru a indica un cuier bătut în perete, undeva în colț, pe care atârna un hanorac portocaliu oribil, care evident avea ceva de-a face cu Gaelic Knitting, o rochie de domnișoară de onoare și câteva articole vestimentare pentru bărbați. Iisuse Hristoase! Departamentul de modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
șoaptă. —Dorm. —Aleluia! spuse el, uitând de obligația de a face liniște. Acum pot să profit liniștit de tine. A pășit în hol, a luat-o în brațe și au început să își dea amândoi hainele jos, lovindu-se de cuier. — Vino în sufragerie, îl invită ea. —Vreau să o facem aici, spuse el malefic. Pe rucsăcele și ghetuțe. — Dar nu se poate! Ea a început să râdă puternic când i-a văzut fața acoperită de o expresie de falsă oftică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și pe inspector, știură despre ce este vorba. Stăteam doar unul lângă altul, pe canapea, În tăcere, ținându-se de mână În timp ce inspectorul Insch rostea cuvintele fatale. Fără să spună un cuvânt domnul Lumley se ridică, Își luă haina din cuier și ieși afară. Soția sa Îl privi cum pleacă, așteptând ca ușa să se Închidă după el, Înainte de a izbucni În sfârșit În lacrimi. Ofițerul de legătură cu familia se grăbi să-i ofere un umăr pe care să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mesei. Se Îndreptă spre coridor. Traversă glazvandul. Se apropie de ușă. Ascultă. Se auzi ceva din afară. Se aplecă. Privi prin vizor. Deschise, Întinse mâna. Primi un plic. Mulțumi. Se Întoarse. Închise ușa. Traversă coridorul strâmt. Se izbi de colțul cuierului de metal. Își duse mâna la umăr. Se uită la plic. Îl cântări. Continuă să meargă. Ocoli colțul mesei. Se opri lângă masă. Se așeză În fotoliu. Se sprijini cu cotul de marginea mesei. Lăsă plicul să cadă pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iar fisura cât un fir de păr, care ar fi putut da frâu liber unei discuții despre ceea ce simțeam cu adevărat, fusese din nou acoperită, pentru siguranță. Mi-am lăsat jos servieta la baza scărilor, mi-am pus haina în cuier și i-am spus peste umăr, luând-o spre bucătărie: — N-am făcut cumpărături - n-am mai fost în stare. — Stai așa, nu te aud. Vin eu. L-am auzit mormăind când se ridica din fotoliu și-am avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
adevărată. —Ba da. Pur și simplu simt că e. —Și cum ai să intri În biroul lui McNulty asta? —Cu cheia. În ciuda tuturor măsurilor de siguranță cu carduri de acces și alte bazaconii, cheile de la birouri sunt ținute Într-un cuier În dulăpiorul femeii de serviciu. Îmi aduc aminte că am trecut pe lângă el și le-am văzut pe toate atârnând acolo. — Dar chiar și dacă printr-o minune de la Dumnezeu, reușești să nu fii prinsă asupra faptului și o să reușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la vedere. —E cineva aici? Întrebă Ruby ca să se asigure. Nici pâs. Se furișă Înăuntru, ferindu-se de gălețile și de mopurile din cale. Simți un miros puternic de dezinfectant În nări. Aruncă o privire la rândul de chei de pe cuier. Cheia de la biroul lui Jill era chiar ultima. De ea atârna o etichetă pe care scria numele ei. Felicitându-se În gând pentru dibuiala de care dădea dovadă În jocul ăsta de-a detectivii, se Întoarse pe călcâie ca să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
coridorului, îmi întinse un halat alb și îmi zise să îmi dau jos tot de la brâu în sus și să-mi pun halatul. — Doctorul va veni imediat. Mi-am dat jos sacoul, cravata, cămașa și maioul, le-am agățat în cuierul de pe ușă și mi-am pus halatul. Într-un colț era un scaun cu spătarul drept. Mai era și o masă lungă acoperită cu un cearșaf alb. Nu voiam să mă așez pe ea. Am ales scaunul. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îi fusese luat: o viață burgheză. De când locuiam în S., era obligatoriu să facem la fiecare sfârșit de săptămână o vizită la A., acasă la bunicul, unde mirosea a țigări de foi. De pe verandă intram în hol, unde atârnau în cuier puștile și flintele, iar câinele lui de vânătoare ne saluta scheunând, un cocker spaniel negru pe care-l îndrăgisem. Ne duceam în sufragerie ca să trăncănim acolo, la masă, ore în șir sub peisajele înrămate pe care tata-mare le primise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cureaua de piele a genții în care-și ducea camera atârnată diagonal peste piept. Spunea că ar vrea să facă un reportaj despre mine și Armin, și dacă aș putea să-l însoțesc chiar acum; mi-am luat geaca din cuier, mi-am tras-o pe mine și l-am urmat pe bărbatul acela de sub a cărui șapcă ieșeau niște lațe slinoase. Reporterul spunea că vom merge la Armin și mă puse să urc pe motocicletă, în spate, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bărbatul din fotoliu să se ridice; halatul de casă arăta de parcă i-ar fi aparținut profesorului Lämpel din Max și Moritz și-l făcea pe tata să pară la fel de caraghios. Așteptam să-și scoată halatul și să-l atârne în cuier, să poarte din nou costumul lui, cămașa albă, cravata, pantofii englezești. Așteptam acel ceva cu care ne obișnuiserăm, așteptam acea senzație de ușurare că tata se va ridica din nou din fotoliu, își va lua pălăria și se va urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Erich și-ar fi exprimat pretenția de a avea o relație mai apropiată cu ceilalți, spunea tata, el nu avea cum să se eschiveze de la dorința asta, Hackler ar mai fi vrut să-l prezinte lui Hans Saner sau familiei Cuier, acum, când se împrieteniseră pe linie de serviciu, nimic nu putea fi mai firesc decât să-și petreacă și timpul liber împreună. Aniversările, ca și sărbătorile sau Anul Nou, trebuiau să fie serbate pe viitor la Hackler, urmau voiajele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]