3,235 matches
-
nu mai era o mamă cu adevărat. Era doar o străină care mă înfiora și care nu părea să mă cunoască. Nici măcar nu mai arăta ca mama. Eu știam cum arăta mama. Îmi aminteam de cea care mă ducea la culcare, care dansa cu mine la petrecerea de la fabrică și care a stat cu mine când tata s-a dus la război. Îmi aminteam de cea care s-a uitat după trenul în care era tata, multă vreme după ce acesta dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
locuia în Highgate. M-am temut că nu îi voi găsi numărul, din moment ce era un singuratic, dar am avut noroc. Era acolo. I-am explicat ce doresc și am aranjat o întâlnire pentru a doua zi. M-am dus la culcare după o lipie cu humus și o bere pe care am luat-o de la un chioșc cu kebab din drum. Mă simțeam isteață și organizată. Nu a durat mult. * * * —Am numit-o Flora și Fauna pe scurt. Shelley ținea receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Am rămas mută pentru restul serii. Noaptea am visat un animal care mă amenința cu vocea lui Nunu „Te voi sfâșia pentru că mi-ai distrus viața!“. Nunu îmi arătase alte feluri de a fi ale lui, feluri insuportabile. Cu toate că înainte de culcare îl sărutam, ca de obicei, urându-i noapte bună. La sfârșitul săptămânii eram mai liniștită, pentru că nimic rău nu mi se întâmplase. Dar numai la o oră după acest fals sentiment l-am auzit pe băiatul de la poștă strigându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am aruncat eu, iritată de râsul lor și de faptul că destupaseră alte sticle de vin. - Ideea asta cu șobolanii inteligenți o știu de la Strindberg, a spus soțul meu. - Nu vă mai suport, am spus eu deodată, mă duc la culcare! Soțul meu m-a prins de o mână, obligându-mă să stau cu ei. - Noi bărbații suntem un popor stelar, donatori de spermă, a spus el surâzând. Viața întreagă pe pământ e din materie stelară. - Suntem stele putrede, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îl înfășase. Apoi plecaseră cu toții la restaurant. Fusese o petrecere pe cinste și se întorseseră acasă abia în zori. Pop se pilise puțin, dar numai atât cât să devină mai guraliv decât de obicei și nu se dădea dus la culcare. Ținea morțiș să continue petrecerea în bucătărie împreună cu Toma. Măi ficior, ăsta-i eveniment mare! îl bătu el pe umăr pe ginerele său, trăgându-l după el. Azi, adică ieri, se corectă el după o clipă de gândire, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la el acasă? Ce polițist ar fi fost dispus să se înregistreze cu un asemenea caz în secția pe care o conducea? Seara trecută, cinaseră singuri. Simion venise acasă târziu de tot. Cu excepția lui Cristi, toată familia se dusese la culcare. Puțin înainte de miezul nopții, auzise o bătaie discretă în ușa camerei sale. Scuză-mă că te deranjez așa târziu! spusese Pop intrând în încăpere. Am văzut pe sub ușă lumina aprinsă și m-am gândit că nu dormi. Nu-i nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și acționezi numai după ce eu îți dau acordul. E limpede? Ca lacrima. Atunci, hai, bate palma! îi întinse comandantul mâna lui mare și bătătorită. Pentru chestia asta cred că merităm amândoi încă o țigară și pe urmă, fuga marș la culcare, adică eu, pentru că tu ești la tine în cameră, băiete. S-a făcut târziu și mâine, vreau să spun azi, mormăi el printre buze, privind la ceas, este o nouă zi de muncă. Așa ajunsese colaboratorul, ori poate angajatul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și începu să se plimbe nervos în sus și în jos. Un vreasc trosni dincolo de liziera pădurii. Strugurel tresări și se opri în loc. Așteptă cu urechea ciulită să mai audă și alte zgomote. Poate că Burcilă nu se dusese la culcare așa cum crezuse el ci dăduse o raită printre copaci iar acum se întorcea în tabără. Liniștea însă era deplină, în afară de susurul apei ce curgea la vale, nu se mai auzea nimic. Își văzu mai departe de treabă, atent totuși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sumbră presupunere a lui devenise realitate. Un grup de răufăcători își puseseră în gând să îi jefuiască. Voiau să le fure aurul pe care îl scoseseră cu atâta trudă din nisipuri. Burcilă săracul, nu se dusese nici pe departe la culcare așa cum bănuise el. Fără îndoială că îl atrăseseră și pe dânsul în pădure și acum zăcea pe undeva legat și cu un căluș în gură, ori poate cine știe, îi făcuseră deja felul. Probabil că se pregăteau să năvălească peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Paznicul intră în bârlogul bestiei numai atunci când e pregătit să o ferece înăuntru. Haide acum să ne găsim un loc unde să ne ascundem și s-o așteptăm să iasă afară. Nu mai e mult până ce soarele se duce la culcare. În noaptea asta va fi lună plină și cerul este senin, deci nu ne va fi greu să ne ținem pe urmele ei. În fața intrării, sub poalele copacilor de la marginea pădurii se afla un trunchi căzut la pământ. Acolo îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trecute? No, de acum am cam terminat pentru noaptea asta, spuse Calistrat, evitând întrebarea, nu mai avem ce face aici. Putem să ne ducem la casele noastre. Cocoșii au cântat pentru a treia oară și vâlva se va duce la culcare flămândă. Care cocoși? se miră inspectorul. Eu nu am auzit nici un cocoș. E numai un fel de a spune, măi, băiete! Puterea bestiei e legată într-un fel de întuneric, de întunericul nopții în mod special. Lumina zilei o arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
astea nu sunt păhărele, ci ditamai stacanele. Te-ai dat cu dânsa! îi reproșă Calistrat. Ai noroc că azi nu mă pot supăra pe tine, că altfel îți spuneam vreo două. No, hai! Mai bem un păhărel și merem la culcare. La noapte avem iarăși treabă! Să știi că invitația mea e încă valabilă, asta în caz că te-ai răzgândit și vrei să rămâi. La noapte, nu mai vreau să umblu de nebun prin pădure. No, și ce? Crezi că eu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toată lumea se agită, dar nu fac nimic din ce ar trebui să facă pentru a scoate aur din pământ. Până ce venise noaptea, nu mai schimbaseră nici o vorbă pe tema aceasta. După ce toată casa se liniștise și socrii se duseseră la culcare, cei doi se îmbrăcaseră în haine închise la culoare și plecaseră la cimitir. Sper să nu se trezească copilul, spuse Cristian după ce se urcaseră în mașină. Puțin probabil, răspunsese Ileana, i-am dat să mănânce și l-am schimbat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de unde, alături de Boris, avea o vedere globală asupra întregului cazinou. În zori, tot împreună cu Godunov, supraveghea numărarea jetoanelor și a banilor de la casierii. Ridica apoi încasările și le depunea în seiful masiv de la subsol. Când în sfârșit se ducea la culcare, soarele era deja sus pe cer. Cădea apoi într-un somn adânc până dincolo de orele prânzului după care o lua din nou de la capăt. Numai Hitler mai avea un asemenea program de lucru! îi spusese el odată lui Boris râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pe mine, te rog să mă trezești imediat ce se întâmplă ceva! se simți el dator să sublinieze, dându-și seama că omul său de încredere nu pricepuse gluma. După ce Mihailovici se retrăgea în apartamentul personal, Boris nu se ducea la culcare, el trebuia să meargă la bancă să depună încasările. Aveau un bancher cu care lucrau, contra unui comision mai mult decât oneros, acesta se ocupa de banii lor. Primea sumele aduse de ei și apoi le vira în tranșe mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un vraf pe care îl împinse la marginea mesei. Ridică de lângă scaun servieta din piele maro și o așeză pe birou. Servieta aceea era un obiect deosebit. O purta după el oriunde, nedespărțindu-se de ea nici măcar când mergea la culcare. Mihailovici nu dădea doi bani pe actele contabile. Niciodată, dar niciodată, nu se împiedicase de reglementările financiare. La firmele pe care le deținea era obligat să întocmească documentele cerute de fisc și pentru asta angaja contabili care se ocupau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gardul grădinii, un greieraș țârâia timid. Cristian rămăsese tăcut. Era împreună cu Ileana sub bolta de viță de vie din spatele casei socrilor săi. Se retrăseseră acolo la o cafea, după ce stătuseră la masă. Doamna Maria îl dusese pe micul Mihăiță la culcare, lăsându-i pe cei doi singuri. Așezat în unul din cele două fotolii din împletitură de nuiele, inspectorul începuse să-i povestească Ilenei întâmplările din dimineața aceea. De ce te-ai dus acolo? întrebă într-un târziu femeia. Nu știu. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tine în liniște. Dacă te deranjează, putem amâna pe altă dată. Cristian Toma n-avea chef de conversații cu socrul său. Era obosit și îl frământau alte probleme. Dacă ar fi fost după el, s-ar fi dus întins la culcare, nu înainte de a sfârși discuția cu soția sa. Însă nu-l putea refuza pe Simion Pop, în definitiv, era în casa lui și trebuia să-l asculte. O politețe elementară îl obliga să o facă. Absolut deloc, rosti el, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aducă utilaje cu care să poată săpa mai repede și mai ușor. În seara aceea prelungise lucrul până târziu în noapte. Muncise ca un descreierat și nu se zgârcise cu amenințările pe tot parcursul zilei, nu dăduse oamenilor drumul la culcare decât în momentul în care buldozerele ajunseseră la prăpastia ce înconjura platoul de sus. Era obosit dar mulțumit de faptul că izbutise să facă ce își propusese. Tocmai se pregătea de odihnă când îl chemase șeful, iar acum trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ai acestuia. Deși venise cu alte gânduri acolo, Godunov se prelinse în jos de-a lungul trunchiului copacului, străduindu-se să nu facă nici un zgomot. Porni apoi grăbit, spre baza de la poalele muntelui. I-ar fi plăcut să meargă la culcare dar nu îndrăznea. În afară de faptul că avea o mulțime de treburi de făcut, se temea că, odată plecat la odihnă, gândurile îl vor năpădi. Era dispus să facă orice, mai puțin să reflecteze asupra celor întâmplate. Poate ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de faianță roz și prosoape cu monogramă H de la Hana și M de la Miriam, dar... Nu, n-ar fi cutezat să-i spună nimic mamei căci, după cîte se petrecuseră, după șase luni de discuții lungi, seară de seară, Înainte de culcare, despre plecarea lor la Arad, la gimnaziu, ar fi fost un sacrilegiu și o copilărie să te-arăți acum indiferent și nerecunoscător. Afară era Încă lumină, deși soarele stătea să apună. Doar domnul Brener putea să-l vadă de pe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Domnule colonel, dacă astfel arată conspiratorii dumneavoastră, precum fetița aceea...“ (Lăsați-l să termine! Domnilor, puțină toleranță)... „și dacă ăsta este prețul pe care Rusia trebuie...“ - vociferări, proteste, rumoarea Întrerupe vorbele și șirul amintirilor. („Domnilor, este timpul să mergem la culcare. MÎine ne așteaptă o zi grea... Domnilor, permiteți-mi să vă atrag atenția, afară s-a crăpat de ziuă.“) CÎnd X Închidea cartea - acum deja subliniată și Însemnată pe margini - afară se făcuse ziuă. În pofida oboselii, nu putea adormi. Așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ai pățit la față? — Am alunecat prin ploaie și am căzut. — Ploaia aia trebuie că avea o lovitură de dreapta zdravănă. Pune-ți ceva. Nu-i nimic. Nici nu simt, am mințit eu. Am nevoie doar să mă duc la culcare. Pic de somn. — Cel puțin deschide-ți cadoul Înainte să mergi să te culci, a zis tata. Mi-a arătat pachetul Învelit În celofan pe care Îl depusese cu o seară În urmă pe masa din sufragerie. Am șovăit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a umezeală și a amoniac. — Înțeleg, murmura tata. Strigătele lui Fermín Romero de Torres se auzeau năruind pereții În fundul coridorului. Îrin ușile Întredeschise se iveau felurite fețe supte și Înspăimîntate, fețe de pensiune și de supă botezată. — Haide, ceilalți la culcare, ce pizda mă-sii, că nu sîntem Într-o revistă de la Molino, exclamă doña Encarna cu furie. Ne-am oprit În fața ușii camerei lui Fermín. Tata bătu Încetișor. — Fermín? Ești acolo? SÎnt Sempere. Urletul care străbătu peretele Îmi Îngheță inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prin acea modalitate manifestată și propunerile de progres conținute în programul p.d.s. Nimic mai mult, doar atât. Au fost și unii care s-au limitat să închidă televizorul când a terminat prim-ministrul și apoi, până s-au dus la culcare, s-au întreținut vorbind despre ale lor, iar alții care au petrecut restul serii rupând și arzând hârtii. Nu erau conspiratori, pur și simplu le era frică. Ministrului apărării, un civil care nu făcuse armata, nu i se păruse destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]