81,230 matches
-
de cîteva ori prin dreptul urechii mele stîngi. în urechea mea asta era muzică. Cînd mă gîndesc în urmă la părul de femeie, mă gîndesc la părul de pe picioare și de sub pîntec. Părul de pe picioare trebuie să fie deschis la culoare, scurt și moale. Mă gîndesc cu plăcere și la părul de la subțiori. Și ăsta trebuie să fie des, lung și moale. Părul de pe sex și cel de la subțiori stau laolaltă în creierul meu. Nu știu ce spun alți bărbați despre asta. Picioare
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
ele foarte prețioase unui cititor nefamiliarizat cu actualitatea culturală germană, pentru descifrarea unor mesaje aluzive din text și pentru explicarea suplimentară a unor construcții lexicale mai greu de înțeles. Inteligentă, rafinată, directă, incomodă, iconoclastă, Hertha Müller zugrăvește lumea contemporană în culorile ei reale. Chiar dacă adevărurile din scrisul său continuă să doară, în Germania are reputația unei mari scriitoare, fiind propusă pentru Premiul Nobel. Traducerea cărții Regele se-nclină și ucide reprezintă și pentru cititorii români un bun prilej de a face
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
era foame/ Dumnezeu mă-ntîmpină la răscruci/ cu o pîine - și în Pîine/ erau mereu multe pîini" (Psalm șeram orb și plîngeamț). Alteori se impune procedeul transpunerii sacrului în alfabetul concreteții de care au făcut uz și abuz poeții ortodoxiști: "turbată culoare e timpul tu sîngeri/ afară se descarcă sicriele cu îngeri// rup solzi de-ntuneric din propria-mi carne/ scarabeul de aur în pleoapa mea doarme// sigilii se sparg pe gurile morții/ puhoaie de rugină curg în lichidul porții// cînd vii
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
personaje atât de lipsite de umanitate. Tragismul există, dar nu mai contează (pentru spectator) soarta acestui adolescent. Ba, te gândești chiar că, măcar mort, Telly nu ar mai contamina pe nimeni... Tot la noutăți video, am găsit un film intitulat Culoarea minciunii. Titlul original e The Human Stain, după romanul omonim de Philip Roth. Evident, nu pot suprima o înțepătură la adresa traducătorilor, care deformează în așa hal titlurile: ce or fi avut cu Pata umană? Nici al treilea lungmetraj despre care
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
imensă plajă de oferte. Desenator prin practică și prin opțiune, el are ce admira ca știință de a defini forma prin desen atît la academiști cît și la Ingres, fovii îi excită, cu energia lor cromatică, propriile lui energii, iar culoarea cretoasă a lui Cezanne și marea lui capacitate de a sintetiza monumental forme complexe nu îl vor lăsa nici ele insensibil. Cu alte cuvinte, Ressu afirmă de timpuriu, în practica sa artistică, primatul desenului, decupajul puternic, sculptural și frust al
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
Simona Vasilache Convențional, jurnalul mai curînd "tivește" literatura decît face parte din ea. E, cînd îl țin scriitorii, "bal mascat cu lume multă", ca odinioară albumul, un bun filtru de culoare pentru o anumită epocă. Totuși, după "deschiderea" cînd către Gide, cînd către Jules Renard, se poate vorbi de o "cointeresare" a însemnărilor zilnice în "pactul ficțional". Plate și meschin-dezamăgitoare sau, dimpotrivă, avînd sclipirea dintotdeauna a cărților neterminate, în istoriile literare
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
păsărele verzi, zestrea coanii Lenuții, își aduse aminte cum îi spusese Sisi, puțin după ce se cunoscuseră, că semăna cu Zelea Codreanu... Ca Ghiculeasă, os de domniță, se cunoșteau. Odată fuseseră împreună cu mai mulți camarazi la Agapia. Aceeași ochi întunecoși, verzui, culoarea lichenului iubind nordul. Același păr castaniu spre roșcat, rebel; același mers, apăsat... Cu toate că - susținea Sisi - se deosebeau ca de la cer la pământ, ori invers: Dinu fiind vesel, deschis, exuberant, dezordonat, nu ca celălalt, sumbru; și îi plăcea să glumească, ori
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
în sanctuarul său. Prozatorul a mai suferit un șoc în clipa când mi-am declinat numele. Și acesta depășit. Apartamentul era vast, gazda măruntă, în birou, un perete întreg era plin vârf de groase tomuri legate în piele de aceeași culoare - verde parcă. Toate, însă, de drept. Aflai că sunt ale unui prieten care i le lăsase în custodie. - Dacă îți trebuie vreo carte, ți-o împrumut, condescinse prozatorul. - Nu împrumut cărți decât de la proprietarul lor, răspunsesem cu insolența tinereții. - Ai
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
îți trebuie vreo carte, ți-o împrumut, condescinse prozatorul. - Nu împrumut cărți decât de la proprietarul lor, răspunsesem cu insolența tinereții. - Ai dreptate, acceptase romancierul. într-o altă încăpere, pe un alt perete trona un mare portret al lui Eminescu, în culori roz-albastre și postură de luceafăr, iar sub acesta se afla o candelă aprinsă. - E de Grant, ne comunicase maestrul pătruns de însemnătatea minutului. împrejurarea că un bătrân reacționar își amintește că din junie tot caustic i-a fost ochiul, dovedește
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
vorbește prefața, de fapt ghidul unei solicitante curse printre obstacole care, pornită nepotrivit, sfîrșește sigur într-o fundătură. Altundeva, în cărțile Simonei Popescu, "literatura" (viața?) suprarealiștilor e un soi de piatră magică, un hacmanit sau un alexandrinit, care-și schimbă culoarea după cum ajunge la ea privirea. Poezia lui Gellu Naum, fragilă și evergreen, se potrivește, poate, cu o mimosa sensitiva care și-a rafinat peste măsură simțul tactil. Totul atinge, totul izbește, determinînd "închiderea", ca la delicata vegetală. Recluziunea e o
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
cei care locuiau în jur-împrejurul Turnului Eiffel. Unul dintre aceștia - întîlnit întîmplător, peste cîteva zile, la o manifestare culturală - nici nu a vrut să atingă cartea, atunci cînd i-am oferit-o. A avut grijă să-mi și blocheze cîteva culoare, în spațiul literar de acolo, atunci cînd am fost adus în discuție. Am fost anunțat - după lansare - că, în ședință de redacție, Le Monde a hotărît să rezerve, într-un număr al lunii următoare, un spațiu în care să fie
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
ins în uniformă de vânător și cu mustăți ŕ la Franz Josef îmi prinse de rever o insignă și-mi aduse, pe un cartonaș, două chiftele. Tremuram ușor, binevoitorul însoțitor mai îmi puse în spinare o scurtă de plastic de culoarea vântului turbat. Părea că autobuzul ia în piept o pantă abruptă, botul i se ridicase vertical, o privire fugară pe geam înregistră formații de nori, printre care zburam. La mari adâncimi, miriști acoperite de zăpadă se luminau când se risipeau
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
mediul înconjurător. Împreună cu alte ființe fabuloase, îl ajută pe Făt-Frumos în acțiunile sale". Oricum, cenzura nu era foarte vigilentă: la locul lor apăreau și subversivii Setilă și Flămînzilă. Presa vremii permitea în mod excepțional, mai ales în perioadele de deschidere, culori, imagini sau pagini de umor. Oricum, Crăciunul fiind absent și Anul Nou precedat de "30 Decembrie - Ziua proclamării Republicii", destinderea tematică minimală apărea doar în ultimul moment. De altfel, politizarea - cu urările ei oficiale - " Noi succese în muncă în noul
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
discurs de alburi angelice, de o seninătate și de un echilibru apropiate celei mai pure dintre ipostazele clasicității. Dar și în cazul uneia, și al celeilalte, un fapt era indiscutabil: ele erau gîndite și realizate la o temperatură înaltă, iar culoarea, idiferent de natura pigmentului și de puterea lui calorică anticipată, era susținută prin explozii repetate, prin revărsări sangvine și prin incontinente stări de extaz. Cu toate acestea, Cerăceanu este, în esență, un intimist, însă lumea lui, fie aceea deschisă, a
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
lor este indiscutabilă - de multe ori ele sînt adevărate porți către lumea copilăriei, cum ar fi căluțul de lemn care se plimbă obsesiv prin nenumărate imagini - privirea trece dincolo de opacitatea lor concretă și dezvăluie stocul imens de energie și de culoare camuflat în morfologia acestora. De la observația cea mai banală și de la obiectualitatea cea mai previzibilă a lumii din jur, Cerăceanu se ridică la abstracția pură a limbajului și la potențialul infinit al culorii virgine, spre a reveni, apoi, la inocența
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
dezvăluie stocul imens de energie și de culoare camuflat în morfologia acestora. De la observația cea mai banală și de la obiectualitatea cea mai previzibilă a lumii din jur, Cerăceanu se ridică la abstracția pură a limbajului și la potențialul infinit al culorii virgine, spre a reveni, apoi, la inocența edenică a obiectelor mici și însingurate. Fără nici o povestire explicită și în afara oricărui discurs periferic, există în viziunile artistului proximitatea continuă a unei maternități difuze, presentimentul securizant al unui vast freamăt placentar. Un
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
formele episodice și îi transferă esența în realitatea incoruptibilă a limbajului, deposedat de orice sarcină anexă. Gestul mecanic, materia densă, asemenea unei lave încremenite pe versantul craterului, particularizează în plus, prin insemnele unei mari energii lăuntrice, această fascinație sălbatică în fața culorii, o fascinație primitivă și magică, situată cu totul în afara stereotipurilor culturale. Deși această pictură este lipsită de orice ideologie, prin consecințe ea se apropie, ca dinamică a privirii și ca anvergură a gestului, de atitudinile foviștilor față de expresia artistică, în
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
care pare cel puțin bizar, mă văd nevoită să urmez firul poveștii: Griet (Scarlett Johansson) se angajează ca servitoare în casa lui Vermeer (Colin Firth). Acesta, flatat de aerul de reverență al fetei, dar și interesat de observațiile ei privind culorile, o ia ca asistentă în prepararea acestora și apoi ca model. Tabloul îi e comandat de patronul său, Van Ruijven (Tom Wilkinson), un bătrân desfrânat care vrea și pictura, și subiectul ei - Griet scapă cu greu de viol. Deși ajutat
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
încât privitorul să simtă că el deține monopolul asupra acestei plăceri. Femeile apar pentru a hrăni un apetit, nu pentru a avea unul. În lumina acestei observații, să privim încă o dată o reproducere de-a tabloului: luminozitatea discretă, sidefie, a culorilor textilelor, carnația subiectului, părul acoperit, gâtul puțin dezvăluit, conotațiile simbolice ale perlei, toate duc cu gândul la puritate, virginitate, inocență, care, într-adevăr, hrănesc apetitul privitorului prin lipsa de apetit a fetei. Dar există și o tușă senzuală: gura întredeschisă
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
-i vor fermeca pe cei familiarizați cu opera lui Vermeer. Există o secvență în care Griet intră într-o cârciumă pentru a-și căuta iubitul (măcelar, nu pictor, între ucenică și maestru existând o atracție nematerializată fizic), iar filtrul de culoare se schimbă: paleta cromatică, ca și personajele sunt similare celor imortalizate de Vermeer în unul dintre primele lui tablouri, Curtezana, pictat la douăzeci-și-patru de ani, pe o pânză de mari dimensiuni la care nu va mai reveni apoi în picturile
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
a face din ea o fabulă. Griet se simte stimulată mental, și reacționează cu tact și inteligență, dar nu încearcă să depășească limitele condiției ei. Meritul efectiv pe care i-l acordă filmul se limitează la ajutorul dat la pregătirea culorilor și la dispariția unui scaun din decor și, în consecință, din tabloul lui Vermeer. Nu e o muză constantă care să nască obsesii în mintea pictorului, el fiind apoi incapabil să se rupă de ea; dimpotrivă, când soția lui o
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
terminat în 1927. Cei care cunosc tabloul știu că execuția picturii este de o finețe incredibilă și nu știu cât de bine se vede pe coperta cărții dar bărbatul din pictură (Schad însuși) poartă o bizară cămașă de plasă, ușor închisă la culoare care se deschide sub gât cu un en coeur care pare să "desfacă" însuși trupul bărbatului. Femeia din spatele lui nu e frumoasă. Are un nas mare și o îngrozitoare cicatrice brăzdează fața ei prelungă pe care nu o prinde prea
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
mai mică fără prea multe scrupule. Măcar există o motivație pentru care "camera e un bărbat": ea ilustrează faptul că toți vor să se folosească de ea, inclusiv Owen care refuză să o înțeleagă și o vrea doar ca să dea culoare vieții lui plictisitoare. Dar, până la urmă, filmul e inspirat de o piesă a lui Tennessee Williams, așa că la ce vă așteptați? În 1975 situația e diferită, mișcarea feministă era aproape de apogeu, iar schimbările privind situația femeii se derulau cu rapiditate
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
mod corect, nu te puteai supăra pe el. Cu doar un sfert de oră înainte de plecarea navei, o limuzină lungă opri în fața clădirii vămii, iar Mac Gill coborî primul, urmat de Jean Maura, care purta un costum din tweed de culoare deschisă, cumpărat probabil de la New York. Apoi își făcu apariția și Little John, care părea să fi adoptat o dată pentru totdeauna bleumarinul și negrul în vestimentație. Maigret nu se ascundea. Cei trei oameni trebuiau să treacă pe lîngă el. Reacțiile lor
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
amintea de atîtea și atîtea salonașe asemănătoare de la Passy sau Auteuil. Doar machiajul excesiv, stîngaci al bătrînei conferea încăperii ceva echivoc. Fața ei, acoperită de un strat de cremă și de pudră, era albicioasă ca luna, rujul de pe buze avea culoarea sîngelui, iar genele erau lungi și albăstrui ca de păpușă. - M-am gîndit la dumneavoastră și la vechii mei colegi, J and J. - În legătură cu ei aș vrea să vă pun o întrebare. - Știți... Sînt aproape sigură... Vă amintiți că m-
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]