1,164 matches
-
ea nu este o apariție transparență, diafana, ci o ființă corporală. Deși femeia este uneori intangibilă și depărtata, mai ales in contextele în care somnul acționează că filtru, si, așa cum observase Oreste Macrì, în unele fragmente din epistolele trimise Mariei Cumani sau Sibillei Aleramo, ea are destul de puțin în comun cu femeia-înger din poezia aulica italiană. Dimpotrivă, pentru Leopardi aparițiile feminine sunt fantasme ce trăiesc departe, învăluite în visare, așa cum se poate citi în Visul, sau in Consalvo, sau in intreaga
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din Ceos, Mimnerm, Arhiloh, Teogonid, Praxilla, Lycophron, Ion din Ceos, Melanippides și alții. De-a lungul anilor ce au precedat publicarea cărții sicilianul se aplecase îndelung asupra versurilor scrise de aceștia, fapt confirmat de epistolele trimise viitoarei sale soții, Maria Cumani.430 Doi ani mai târziu a urmat Antologia Georgicelor și după încheierea războiului, în 1945, Catulli Veronensis Carmina. Tot la finalul războiului a văzut lumina tiparului traducerea celor 1500 de versuri din Odiseea, iar în anul următor, 1946, tragedia Edip
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în versurile originale: în mine rătăcita orice formă (titlu în volumul Ape și pământuri), în mine se-nserează (Oboi scufundat), o oboseală s-a lăsat în mine (În antică lumină a mareelor), în mine acum în focul blând (Elegos pentru dansatoarea Cumani), cât și în traduceri: în mine e singurătate (Safo, Lui Hermes), vino la mine și acum (Safo, Afroditei), Si vino înainte-mi, împrejurul tău (Safo, Gòngilei), Pe mine nu mă liniștește / flautul blând sonor al multor voci (Stesihor, Pe mine
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de a mai fi ea însăși și în acest Quasimodo, ce i-a împrumutat poetei propria-i voce se află un punct de contact cu poezia leopardiană. Asta noapte am fost cu Safo, îi scria el viitoarei sale soții, Maria Cumani, în perioada în care studia textele poetei, identificând activitatea de traducător cu cea mai intimă dintre experiențele sale personale: Eu mă gândeam să îți spun ție acele cuvinte (vei găsi traducerea din greacă pe spatele acestei foi) din cea mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tinereții. Vântul și colina, apoi pădurile din versurile următoare: Vântul pădurilor / aleargă spre coline. Un urlet preastrăvechi doare neîncetat / milă pentru animalul tânăr / din iarbă, atins de moarte / în zori, pe câmpul ud de ploile de mai (Elegos pentru dansatoarea Cumani) sunt posibile ecouri leopardiene. Într-o situație similară se află grido antico strigatul antic, prezent întâi în Imn patriarhilor, voce antică ne vorbește (v. 14), și în Seara zilei de sărbătoare: unde, (este) faima străbunilor? (vv. 34-35).516 Strigatul anticilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Sulle rive del Lambro: Nel nord della mia isola e nell'est / è un vento portato dalle pietre / ad acque amate: a primavera / apre le tombe degli Svevi; / i re d'oro și vestono di fiori. Elegos per la danzatrice Cumani: Îl vento delle selve / chiaro corre alle colline. Già vola îl fiore magro: Non saprò chi amavo, chi amo, / oră che qui stretto, ridotto alle mie membră, / nel guasto vento di marzo / enumero i mâli dei giorni decifrati. Alle fronde
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
șui fossati / bianche di scorze di serpenti. L'alto veliero: A ciglio dell'isola îl mare era sale; / e s'era distesa la terra e antiche / conchiglie lucevano fitte ai macigni / sulla râdă di nani limoni. Elegos per la danzatrice Cumani: Duole durevole antichissimo grido: / pietà per l'animale giovane / colpito a morte fra l'erbe / d'agro mattino dopo le piogge nuove. 19 gennaio 1944: Mă noi, qui, / chiusi în ascolto dell'antica voce, / cerchiamo un segno che superi la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
1968. Îl poeta e îl politico e altri saggi, Mondadori, Milano, 1967 (Ia ed. 1960). "Leopardi, oggi, domani", Tempo, 21 luglio, 1966. Lettere a Quasimodo, di Eugenio Montale, introduzione di Sebastiano Grasso, Bompiani, Milano, 1981. Lettere d'amore a Maria Cumani, (1936-1959), Mondadori, Milano, 1973. Lettere d'amore (a Sibilla Aleramo), a cură di Bruna Conți e Paola Manfredi, Nicolodi, Rovereto, 2001. Lirici greci testo greco a fronte, Mondadori, Milano, 2004. Lirici greci, con un saggio critico di Luciano Anceschi, Corrente
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Chiaromonte, Nicola, "Notă sulla civiltà e le utopie", în Antologia di 'Solăria', a cură di Enzo Siciliano, introduzione di Alberto Carocci, Lerici, Milano, 1958, pp. 347-360. Croce, Benedetto, "Giacomo Leopardi", în Poesia e non poesia, Laterza, Bari, 1923, pp. 103-119. Cumani, Maria, "Un giorno rubato agli Dei" în Salvatore Quasimodo, atti del Convegno nazionale di studi Siracusa-Modica, 26-27-28 ottobre 1973, a cură di Paolo Mario Sipala ed Ermano Scuderi, Tringale, Cătănia, 1975, pp. 13-17. Dolfi, Anna, "Ungaretti e la memoria immemore
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
decembrie 1937). Cfr. Curzia Ferrari, op. cît., p. 50. 247 Io sapevo quando cominciai ad amare la poesia che per essa avrei sofferto e fame, e patimenti della carne, e uragani dello spirito, epistola din 26 iulie 1936 către Maria Cumani, Salvatore Quasimodo, Lettere d'amore a Maria Cumani, Mondadori, Milano, 1973. 248 L'amarezza di sentirmi considerato della specie degli untori per una vile accademia sorta intorno ai miei verși. Io non ho mai chiesto nulla; e a nessuno. Che
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
50. 247 Io sapevo quando cominciai ad amare la poesia che per essa avrei sofferto e fame, e patimenti della carne, e uragani dello spirito, epistola din 26 iulie 1936 către Maria Cumani, Salvatore Quasimodo, Lettere d'amore a Maria Cumani, Mondadori, Milano, 1973. 248 L'amarezza di sentirmi considerato della specie degli untori per una vile accademia sorta intorno ai miei verși. Io non ho mai chiesto nulla; e a nessuno. Che mi lascino în pace: che non mi nominino
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo în: Vento a Tìndari, Măi ți vinse notte così chiara, I ritorni, Compagno, Alla notte, Mobile d'astri e di quiete, Fresche di fiumi în sonno, Sulle rive del Lambro, Seră nella valle del Màsino, Elegos per la danzatrice Cumani, Imitazione della gioia, Inizio di pubertà, Lettera, Neve, La notte d'inverno, A me pellegrino, Dalla Rocca di Bergamo altă, Dialogo, Colore di pioggia e di ferro (2 ocurente), Quasi un madrigale, Thànatos Athànatos, Al di là delle onde delle
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Harlem, Îl silenzio non m'inganna (2 ocurente), Nell'isola. Termenul quiete înregistrează 7 ocurente și apare în: I ritorni, Mobile d'astri e di quiete (2 ocurente), Sul colle delle "Terre bianche", Sovente una riviera, Elegos per la danzatrice Cumani, Delfica. 285 Alla notte, D'alberi sofferte forme, Dove i morți stanno ad occhi aperti, Fresche di fiumi în sonno, Acquamorta, Vento a Tìndari, În me smarrita ogni formă, L'isola di Ulisse, Ad Angelo Mai, Nelle nozze della sorella
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Erato și Apòllion e Poezii noi în următoarele poezii: Vânt la Tìndari, Îngerii, Nicicând te-nvinse noapte-așa senina, Eucalyptus, Mobil al stelelor și al tăcerii, Verde derivă, Salina iarnă, Piața Fontana, Seara pe valea râului Mașino, Elegos pentru dansatoarea Cumani. 411 Poi che perìr gl'inganni e îl sogno / della mia fanciullezza, (Ultimo canto di Saffo); E che pensieri immensi, / che dolci sogni mi spirò la vista / di quel lontano măr, quei monti azzurri, / che di qua scopro, e che
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Pietro Giordani, Opere di Pietro Giordani, Scritti editi e postumi publicat de Antonio Gussalli, Borroni e Scotti, Milano, 1856, p. 334. 445 Poeți greci e latini, cît., p. XLIV. 446 Despre una dintre traducerile din Safo, Quasimodo îi scrie Mariei Cumani: confronta la traduzione tentata da Foscolo della stessa ode, e vedrai quanto îl melodramma abbia reso ridicolă quella purissima poesia. E quella di Pascoli? Quasimodo-Cumani, op. cît., p. 79. Cfr. Violetta Pedalino, Tra "Intervalli di silenzio": le parole ritrovate di
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
stăpănită de geto-daci. În regiunea Nipru- lui se află până În prezent localități ce amintesc de existența geto-daco-romană. În Evul Mediu, Țara Bolohovenilor era situată după cronicile rusești Între principatul Kievian la nord-est și est, Galitia și Valonia la vest și cumanii la sud cuprinzând ambele maluri ale râului Bug. În studiul lui Al. Boldur se aduc date convingătoare privind situarea geografică a bolohovenilor, etnicitatea lor și principii conducători. Alături de Bolohoveni, spre nord - vest se afla o altă populație valahă - Brodnicii. Unii
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
și în alte crochiuri, inspirate fie de atmosfera orașului Iași - Iașii (Revedere), Însemnări ieșene -, fie de medii sociale diverse - O călătorie cu tramvaiul, Strada mea. De menționat sunt și nuvelele de inspirație istorică, evocând un trecut plasat în epoca geților, cumanilor ori a otomanilor (Prințul Atepa, Jertfa laudei, Trecu prin râu). H. a tradus din operele lui Pușkin, Cehov, Strindberg ș.a. SCRIERI: Bezerenban. Din cronica persană a lui Fazel-Ullach-Raschid, Iași, 1919; Câteva nume topice românești de origine cumană, Iași, [1934]; Vrăbioiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]
-
și altul în școala din satul vecin Avrămești (cu ocazia sărbătoririi a 500 ani de la prima atestare documentară a acestui sat). Curioasă mi se pare descoperirea în împrejurimile satului Voinești, în anul 1926, a unui important tezaur de argint, atribuit cumanilor (sec.10-13 e.n.), tezaur alcătuit din 12 brățări, nouă inele, patru aplice de centură, o cataramă, o diademă și un pandativ (Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, vol.III, p.410). Aceste urme preistorice sunt completate cu documentele istorice de după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
al nostru adică. Ce se va Întâmpla dacă nu semnăm tratatul cu Ucraina? Ne va ataca, pedepsindu-ne, NATO și ne va cuceri? Au făcut-o și alții, o bună bucată din istoria noastră, tot migratori de felul lor: goți, cumani, tătari, unguri, turci, ruși, care cu toții și-au rotunjit stăpâniri peste noi. Cu rușii n’am terminat Încă - avem răbdare - dar de ceilalți s’a ales o apă și un pământ. Ce noroc pe Burebista! Dacă n’ar fi fost
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
urmă, amestecându-se cu populația autohtonă. La drept vorbind, izvoarele epocii Îi menționează doar pe ei, uitându-i pe daco-romani. Este o lungă listă, unde figurează goții și gepizii (germanici), hunii și avarii (veniți din Asia Centrală), slavii, maghiarii, pecenegii și cumanii (de origine turcă) și, În sfârșit, tătarii (marea invazie din 1241), ultimul val migrator dinaintea Întemeierii statelor românești. Însă nici după mileniul migrațiilor românii n-au rămas să trăiască singuri Între ei. Spațiul românesc a atras străini din toate direcțiile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
este al treilea ca importanță (referindu-ne la româna „tradițională“, fără neologismele adoptate În ultimele două secole). Se poate lua de fapt În considerare o influență orientală mai largă, unele cuvinte turce fiind eventual anterioare perioadei otomane (preluate de la pecenegi, cumani, tătari), după cum, prin intermediul turcei, s-au transmis o serie de cuvinte provenind din arabă și persană. <endnote id="12"/> Spre deosebire de slavă, turca nu a afectat structura limbii române. Cuvintele turcești sunt În majoritatea lor substantive, cu Înțeles concret, definind elemente
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
că au fost trimiși franciscani misionari în mai multe zone ale lumii, iar cronicarul Giordano da Giano a relatat că frații au ajuns în Ungaria, vecină cu Valahia și cu Moldova. Papa Grigore al IX-lea (1227-1241) a înființat Episcopia Cumanilor (sau a Milcovului) în 1227, distrusă însă, de către tătari, chiar în perioada pontificatului său. Sfântul Scaun a încredințat misiunea catolică a Valahilor, franciscanilor conventuali, prin documentul papal „Cum hora undecima” din 11 iunie 1239, prin care se acordă acestora anumite
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
tătari (în 1241) „...măcelărind venerabili arhiepiscopi, episcopi, monarhi, frați minori și predicatori”. De asemenea, episcopul Gerolamo Catalano a relatat că în Cumania, misionarii franciscani au construit peste patruzeci de biserici, într-un răstimp de optzeci de ani, la bulgari, valahi, cumani și tătari. Cu alte cuvinte, viteza de lucru a misionarilor franciscani se măsura în ridicarea unei biserici odată la doi ani. Conciliul din Lyon (1245) a ridicat problema unirii Bisericii Occidentale cu cea Orientală, și, în acest context, papa Inocențiu
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
în ridicarea unei biserici odată la doi ani. Conciliul din Lyon (1245) a ridicat problema unirii Bisericii Occidentale cu cea Orientală, și, în acest context, papa Inocențiu al IV-lea a trimis mulți misionari să-i convertească pe bulgari, valahi, cumani și tătari. O statistică a misiunilor franciscane din secolul al XIV-lea este prezentată de către Codicele „Anonimi Minoritae” (pentru 1320), în care se amintește că „În Cetatea Albă fr. Angelo de Spoleto, pe atunci custode, a fost martirizat de către bulgari
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
al IV-lea în 1345 i-a scris regelui Ungariei, Ludovic, că mulți români din Muntenia și Transilvania s-au convertit; tot el i-a mai cerut în 1348 ministrului provinciei din Ungaria, să trimită misionari în Valahia și la Cumani. În timpul domniei lui Basarab I Întemeietorul (1310-1352) activitatea franciscanilor în Muntenia a fost rodnică, dar credincioșii erau nemulțumiți de preoții unguri, și își doreau un episcop al lor, care să știe limba română. În 1374 papa i-a cerut arhiepiscopului
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]