571 matches
-
contribuit la supraviețuirea și păstrarea credibilității acestora; 3. Divinația era sursă de inspirație pentru poeți și artiști; 4. Tot divinația era cea care a obligat filosofii să păstreze legătura cu religia; "ținea piept în școlile de filosofie îndrăznelii de a cumpăni liber"38; 5. Prin simplificarea și diversificarea metodelor de divinație se asigura publicului larg nevoia de supranatural; 6. Prin divinație se urmărește păstrarea și promovarea cultelor naționale (profețiile și predicțiile poartă cu ele sensul originii supranaturale a unui popor sau
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
paralelisme numeroase cu textele Cărților lui Eno și scrierilor esene dar și forma de organizare este luată din acestea iar primii creștini din Palestina își numeau în siriacă, biserica/frăția edah ori pe tăblițele geților edia erau preoții judecători care cumpăneau neînțelegerile între muritorii comunității după legile sfinte, forma siriacă a cuvîntului fiind o adaptare a celui get. În textele ebraice apar cuvintele Iezer țob - fîntîna Luminii sau învățătura bună - ori iezer în română este un lac adînc de munte de unde
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
aplecat pe spate, în niște costume care nu erau propriu-zis ale vremii noastre, vreo jachetă desprinsă din eleganta garderobă a altei epoci sau vreo pălărie dintr-o speță rară și demodată. Marea economie a mișcărilor lui, alese cu grijă și cumpănite cu înțelepciune, dădeau impresia că Mateiu Ion Caragiale înțelegea să fie artist nu numai la masa lui de lucru. Cunoscătorul distingea dintr-o dată un exemplar, poate întîrziat, din acea generație estetică de pe la 1880, care profesa concepția unei supremații a valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
îngroșat mai definitiv." Meritul însă, marele merit, de a fi declarat autonomia definitivă a operei mateine față de ființa convulsionată a autorului îi revine poetului-matematician Ion Barbu care proclama un perpetuu răsărit al Crailor: "Eroul romanului este tocmai acest grup stelar, cumpănind luminile de aur și de azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungînd nălucile Penei și Ilincei, gravitînd în jurul lui Pirgu, centru fictiv și buf. E prima oară în literatura noastră și a doua oară poate în literatura universală (cazul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în sistem) al lui C. Rădulescu-Motru și o reconstrucție filosofică a sa amândouă sub rezerva întemeierii lor ulterioare, pe măsură ce interpretarea de față înaintează care pretind un act revalorizator general-filosofic, iar nu unul particular-disciplinar: ideea locului omului în ordinea universală: omul cumpănește așezarea condiționatului (natural) și a Necondiționatului (Absolutul); el este element de ordine în lume. Această topică universală corespunde unei viziuni de ontologie umană necesară, cred, în tabloul cultural contemporan în care, de o parte, secularizarea tulbură nevoia de absolut a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Modelul antropologic al personalismului energetic (tipul de explicare a omului), determinat ca ontologie a umanului, îngăduie apropierea acestei filosofii de unele modele și proiecte ale filosofiei actuale. Ne interesează în contextul de față personalismul și energetismul. Potrivit personalismului energetic, omul cumpănește (cum voi încerca să dovedesc) condiționatul natural (toate ființările determinate) și Necondiționatul (idealul, Absolutul). În personalism, omul migrează pe axa condiționat-Necondiționat, tinzând, mai curând, către o identificare cu Absolutul divin. Iar "omul" energetismului este o ființare printre altele; el nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
revelator este conceptul de libertate. În plus, acest concept este răspunzător în cea mai mare măsură pentru ceea ce pare a fi ideea "finală" a personalismului energetic, judecata care încheie această reconstrucție filosofică, referitoare la locul omului în arhitectonica universului: omul cumpănește condiționatul natural și Necondiționatul. De asemenea, conceptul de libertate aruncă o lumină și asupra relației de identitate structurală dintre microcosmosul uman și macrocosmos. Și tot în conceptul libertății își găsesc încheierea firească și gândurile despre cultură privită dinspre ideal. I.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
structura sa aceste determinări, ea fiind o structură bio-psihică și socială. Dacă ar fi simplu determinată, atunci i-ar lipsi fie spontaneitatea, deci variația aptitudinilor, fiind, astfel, doar individualitate, fie legătura cu "pământul" fiind, astfel, personalitatea absolută, Dumnezeu. C. Rădulescu-Motru cumpănește aceste determinări astfel încât omul să apară în structura lumii ca un punct de echilibru între natură (condiționat) și Absolut (Necondiționat). Deși în scenariul determinismului prin finalitate, construit în analogie formală cu conceptul kantian al finalității, lipsește instanța Divinității, totuși, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
128. Evoluția formelor personalității va fi urmărită în capitolul următor al lucrării în acest sens al umanizării, al apropierii omului de natură și de Absolut ca expresie a "lucrării" determinismului prin finalitate.129 Fiind punctul de echilibru în ordinea lumii, cumpănind între condiționat și Necondiționat, omul are în structura sa sufletească ceva din amândouă. Nici una din trăsăturile sale nu este pur naturală (total condiționată), sau pur necondiționată. Astfel, eul este energie, în conținutul său, dar este, raportat la natură, spontaneitate, libertate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
operele mai târzii ale filosofului german, pentru că determinările sale vor fi multiple și mai puțin precise. Filosoful este, pentru Nietzsche, "omul necesar al zilei de mâine și poimâine", aflat "dintotdeauna în contradicție cu prezentul său"248. El este investit să cumpănească faptele trecute, pentru a determina, pe acest temei, "încotro-ul" și "pentru ce-ul" omenirii. Detașat de prezent prin proiectul operei lui și prin înfăptuirea ei, filosoful strânge în sine o "spiritualitate îndrăzneață și exuberantă"; el este, cum ar spune
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
semnul unei atitudini de evitare a ideii ordinii de fatalitate. Personalitatea perfectă, așa cum a fost concepută de C. Rădulescu-Motru, nu este decât o idealizare, o prelungire în absolut a evoluției cosmice personalizante. Absolutul din relația cu Natura, pe care-l cumpănește omul, este personalitatea energetică în modelul ei desăvârșit. Un simplu accent deplasat către Personalitatea perfectă în sine ar fi substituit ordinea de finalitate cu ordinea de fatalitate. Însă chiar "ființa dumnezeirii" în sensul în care C. Rădulescu-Motru folosește termenul nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și la Rădulescu-Motru: condiționatul natural și Absolutul (la Renouvier, ca Absolut divin, Dumnezeu), fără a fi vorba însă, în noul context, despre raportări clare ale acestor trei instanțe ale existenței. Desigur, nu poate fi vorba nici despre ideea că omul cumpănește axa lumii ce unește cei doi poli ai existenței, așa cum "probează" personalismul energetic. "Omul" lui Renouvier tinde, prin renaștere (prin a treia creație), către Absolutul divin, lăsând în urma sa "natura". El este împins prin impulsul creației către personalitatea perfectă, către
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nici unul dintre cei doi poli ai existenței (cum este în energetism, cu condiționatul natural, sau în personalismul renouvierist și mounieris, cu Absolutul), nici cu ambii deodată (cum este "omul" lui Nietzsche, de exemplu). Așadar, omul este element de ordine care cumpănește starea și evoluția existenței-ca-totalitate, a "lumii". Acest tablou în care omul își are locul stabilit prin funcția sa cosmologic-ordonatoare nu este nici "naturalist" (nu identifică omul cu natura, cu condiționatul natural), nici "absolutist" (nu afirmă natura pur necondiționată a omului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ideologie și scrupule, a anilor ’80. Imaginea aceasta e întărită și cu personajul secretarului de partid venit în locul onestului Vardaru, accidentat la inundații. Insul e o colecție de verbe ale limbii de lemn : „Dumneata dai prea multă amploare”, „Trebuie să cumpănim bine lucrurile”, „Ne cunoaștem pământul din moși-strămoși”, „V-am spus, o să studiem problema”, „Suntem informați că deseori aveți o atitudine care nu cadrează”. Ani în șir, asemenea vorbe nu admiteau replică. În Casa dintre câmpuri ele apar în toată găunoșenia
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și a "ferestrei". Prispa, ca "spațiu mitic de tranziție", găzduia viața omului, de la naștere până la mormânt. Pragul casei, sub care se îngropau bani în timpul construcției, a devenit un spațiu de inițiere: ultimul născut (dintre alți copii morți la naștere) "se cumpănea cu un pietroi" pe prag; la nuntă , mirii, socrii și nașii erau primiți pe prag, mireasa era trecută pragul în brațe de mire, pentru ca ea "să fie legată de casă și să nu poată trece pragul în afară fără soțul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
M. Eminescu) Munca omului cu sine Însuși, pentru transformarea continuă a naturii sale, este cea mai nobilă și nu poate fi evaluată: E Împărțită omenirea În cei ce vor și cei ce știu. În cei dintîi trăiește firea, Ceilalți o cumpănesc și-o scriu (E Împărțită omenirea...”). „De cele mai multe ori un om are trei caractere: unul, pe care-l crede el, altul, pe care i-l dă publicul, și un al treilea, pe care nici unul nici altul nu-l pot desluși
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
în fiecare stă scris cu litere mari în Comunitate. Dovada: precum în spiritul individului părțile interioare ale sufletului (curajul și poftele) sunt datoare a se supune poruncii părții înalte și conducătoare (rațiunea), fiindcă numai așa domnește în suflet armonia și cumpănește dreptatea , tot astfel, în marele om, care este statul, clasele sociale inferioare trebuie să asculte de conducători. Statul ideal este acela unde domnește dreptatea, iar dreptatea este cultul competenței, adică fiecare să se ocupe de ceea ce este orânduit prin firea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
de vibrație joasă și înaltă. Polii între care strălucesc culorile celor trei Crai de Curte: Pașadia, "Eu" și Pantazi. Toți brăzdați de dungile negre ale duhului impur: principiul de pierzare care e Pirgu. Eroul romanului este tocmai acest grup stelar, cumpănind luminile de aur și de azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungind nălucile Penei și Ilincei, gravitînd în jurul lui Pirgu, centru fictiv și buf. E prima oară în literatura noastră și a doua oară poate în literatura universală (cazul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de a gândi și a se exprima. Și fiecare limbă, fiecare cultură folosește un arsenal specific de simboluri în care se identifică fiecare societate. De aici și necesitatea îmbogățirii universale a umanității prin dezvoltarea culturilor naționale. Iată de ce trebuie să cumpănim propriile noastre cuvinte și să cultivăm cu grijă limba și cultura pe care le moștenim ca pe o zestre prețioasă de la înaintași și să le cultivăm continuu. Aceste fapt se și realizează în lume de un număr apreciabil de teoreticieni
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
șarpe. Și chiar de a doua zi vorbi cu frații lui ca să meargă împreună pe urma hoțului și să-l prinză." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (d) "Și, deși eram încredințat că, în cele din urmă, biruința va cumpăni spre partea Pisicuței, mă hotărâi totuși să intru la mijloc, în această epopee măreață și crâncenă ce se desfășura ochilor mei, și dezlegând-o deci din pripon, o condusei, ca o altă zeitate antică, sub egida-mi ocrotitoare înlăuntrul sacrosant
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
casa tatălui tău». Fecunditatea care influențează aproape obsesional primele stadii de viață și lentul proces de umanizare (Gen 1,28) pare să se deschidă spre noi orizonturi. Drama sterilității - ca paradigmă a falimentului și a morții iminente - influențează și, oarecum, cumpănește întreaga existență a lui Abraham, și nu doar a lui, ci și pe aceea a tuturor celorlalți. Și iarăși, Scrisoarea către Evrei ne duce departe... în profunzime: «El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morții, de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Eminescu sunt tablourile de viață pastorală, pline de senzația învălmășirii animale și a plăcerilor aspre: S-au ivit pe rând în soare El se pleacă din cărare Jos, la capătul potecii, Și tot leagă și dezleagă, Turma albă de mioare, Cumpănește pe samare Noatinele și berbecii. O gospodărie-ntreagă: Sunet de tălăngi se-ngînă Subt poiana din Fruntarii, Zăbovește-n deal la stână Baciul Toma cu măgarii. Maldăr de tărhaturi grele Cu dăsagi, căldări și pături, Că de-abia pot sta sub
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o viață de om să răpune pentru dînsa... Luna a ocrotit, În trecut, o scenă de intimitate ce merită să fie citată și În altă ordine: arată pe Conachi În expediție erotică: se furișează, dă roata casei, străjuiește lingă iatac, cumpănește pașii pe prispă, totul cu mare „fereală”. Amorul conachian cerc mereu discreție, nu poate Înflori decît În mare taină, departe de orice indiscreție omenească. Simț exagerat al pudorii, simț cavaleresc al onoarei, grijă față de reputația Stăpînei cită vreme iubirea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
focul face fum. Încărcat cu-n sac de cas Un măgar urca pe coasta Să se ducă la orașCând gonit de vreo năpasta, Coborând hai-hui urcușul, Sare-n drum un iepuraș! Se oprește măgărușul Și sfârșit de-atâta cale, Zice cumpănindu-și sacul Greu la deal! Ba -i greu la vale, Că mă duc de-a berbeleacul! (Otilia Cazimir — Greu la deal și greu la vale) Lângă apă Jijiei Ne-am jucat mereu toți trei Jana, Jucu și cu mine Ne-
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
mai grele împrejurări, era deosebit de înzestrat pentru aruncarea cu succes a lănciilor. Uitați-vă la dînsul: stînd drept, la prova ambarcațiunii zbuciumate, învăluită într-un nor de spumă și trasă de balenă - la numai patruzeci de picioare în urma ei - își cumpănește lancea, o privește de cîteva ori ca să se asigure că-i absolut dreaptă și, fluierînd, strînge ghem într-o mînă garlinul, avînd grijă să-i lase liber capătul. Apoi, ducînd lancea în dreptul cingătorii sale, o cumpănește bine în palmă, o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]