636 matches
-
așteptam cu pumnii strânși ca el să-mi ceară un anumit lucru, pentru a proceda pe dos. Și cred că nu greșesc când spun că am avut de la o vârstă fragedă doi profesori care m-au învățat să-mi pierd cumpătul: tata și eu. Nici unul dintre noi nu dorise să devină așa ceva, dar peste dorințele noastre asta reprezentam fiecare și pe măsură ce relațiile noastre erau mai rele intram amândoi mai bine, mai adânc, în rolurile noastre. Conflictul a izbucnit până la urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
frică. A renunțat să mai încerce o aterizare și a sărit cu parașuta. Avionul s-a zdrobit sub ochii îngroziți ai spectatorilor, într-un nor imens de flăcări și fum. Pilotul a fost acuzat după aceea că și-a pierdut cumpătul, că a sacrificat un avion fără nici un motiv, că nu mai prezenta garanții, și s-a trezit concediat. Și-a văzut cariera compromisă și tot atunci s-au stins și farurile seducției. Fluturii nu mai năvăleau spre lumina și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ale Călugărului, care i-a amuțit pe toți prin îndrăzneala ei nebunească. Susținea că apostolii l-au împins pe Isus pe cruce, nu dușmanii lui. Pentru că apostolii l-au silit să se creadă Fiul lui Dumnezeu și să-și piardă cumpătul. Din pricina lor, Isus n-a mai avut nici îndoieli, nici limită. Singurul care nu l-a trădat ar fi fost, de fapt, Iuda; fiind singurul care îi mai spunea adevărul. Și când Iuda a văzut că Isus îl bănuia, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vă dau foc, să ardeți ca niște șobolani?” L-am auzit pe Mopsul izbucnind într-un hohot de râs. Apoi pe Arhivarul. Se aplecaseră ca să vadă mai bine și râdeau. Asta m-a făcut să-mi pierd și mai mult cumpătul, înverșunându-mă: „N-aveți decât să vă spintecați gurile râzând, tot veți arde. Să știu bine că aduc din iad o flacără”. „A înnebunit sculptorul”, a izbucnit într-un nou acces de râs Mopsul. „A înnebunit”, țopăia Filip lângă Dominic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a tragediei care este lipsită de vlagă? Rareori evităm să ne amestecăm cu femeile hămesite și frustrate din colbul drumului... Ele smulg Îngrozite pumni Întregi de pene de pe acvila imperială, fără alt merit decât acela de a Înfrunta, păstrându-și cumpătul, ciocul teribil și Însângerat pe care Îl Întoarce asupra lor...“ — A luat-o razna, le comunică Burgess Noakes lui Joan și lui Minnie la bucătărie, după ce a auzit o parte a acestor denunțuri declamatoare În timp ce intra și ieșea În vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ce răsare domnind peste apele mării. Cerul de-asupra schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o. Oțiul fără de-astîmpăr ne sbuciumă. Duși de corăbii Și de trăsuri căutăm bun traiu. Ce cauți, aici e; E-n Ulubrae chiar, de păstrezi în inimă cumpăt. {EminescuOpIV 404} CĂTRE SCLAV Horațiu, Ode, I, 58. Lux persan urâi, băiete, și nu voiu Cu fășii de teiu ca să legi cununa-mi, Nu căta-nzădar să descoperi unde-i Ultima roză! Simplul mirt cu flori să nu-l mai adaogi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
generatori de Înfiorări instantanee, Își lipi un picior de mijlocul interior al băiatului și mâna ei se Îndreptă Înspre același loc, s-a cutremurat și emoționată a spus: Vezi că spui minciuni că n-a crescut, am dreptate! Pierzându-și cumpătul, Începu să-l sărute iar, pătimaș! A venit Mădălița, a tras-o deoparte, a zgâlțâit-o și i-a șoptit ceva la ureche, apoi tare: Fa, vezi c-aista-i prost tare și te poate spune! Hai, gata! Valerică o Înțeles lecția
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Am presimțit atunci că putea urma ceva rău. Papa nu mă mai apăra, mă lăsase la discreția Sfântului Oficiu. Marele duce al Toscanei, care mă protejase, s-a speriat. Prietenii au început să mă ocolească. Nu mi-am pierdut, totuși, cumpătul. Speram să ies cu bine din impas . Întâmplător, în toamna aceea luna arăta ca bolnavă. Lumea discuta că asta prevestea nenorociri. Dormeam chinuit, câteva ceasuri pe noapte, dar am reușit să-mi pregătesc apărarea, hotărât să vin cu argumente noi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu brațele încrucișate pe piept și bine înfiptă pe picioare, dar acum eram atât de fioroasă de parcă aș fi fost John Wayne 1 și Tank Girl2 la un loc. Spre marea surpriză a lui Margery Pickett, mi-a pierdut complet cumpătul. —Scuze, zisei chicotind, acum îmi dau seama ce am zis... Și, spre marea mea surpriză, m-am trezit gândindu-mă ce bine ar fi fost să-l am pe Hugo lângă mine să mă ia peste picior. Parcă lipsește ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo cu reproș către Marie și Tabitha. — Ce naiba se întâmplă aici? Îmi luă ceva timp până să-mi dau seama că era vocea lui MM. Stătea în mijlocul încăperii, roșie de furie. Era o imagine înspăimântătoare: MM și pierduse de-adevăratelea cumpătul, chiar și numai temporar, și-i făcu pe cei din sală să tacă, temători, și să înghețe pe loc, asemenea unui mecanism muzical cu statuete. — Nu admit să se facă glume proaste în mijlocul unei producții pe care o pregătesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mea. Era la fel de sigur pe el ca și mine; până aici nimic nou. Dar stăpânirea de sine, cel puțin la fel de bună ca a mea, m-a cam uimit. Simțeam o plăcere extraordinară să-i fac pe bărbați să-și piardă cumpătul, în timp ce eu mi-l păstram pe al meu, dar Hugo era primul bărbat care mă atrăgea atât de mult și cu care manevra asta pur și simplu nu funcționa. Mă irita și mă fascina în același timp și aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo din cap până-n picioare, cu brațele încrucișate și cu picioarele depărtate, ca și cum Hugo ar fi fost adus să fie anchetat și Hawkins s-ar fi uitat cu insistență la el în încercarea de a-l face să-și piardă cumpătul înainte de a începe interogatoriul propriu-zis. Rezultatul era cumva ratat din cauza faptului că Hugo era din naștere de neintimidat. În plus, scaunele erau așezate sub platforma pe care dormeam, deci Hugo era parțial în umbră. —Hawkins, acesta este Hugo Fielding. Joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lucru care mă liniștea, dar care mă și silea totodată să alerg pe un drum deja plin de noroi. Brusc, la câțiva pași de noi, niște copii și niște bătrâni se prăbușiră, iar mulțimea, călcându-i în picioare, își pierdu cumpătul. Era în continuare la fel de întuneric. Țipetele de spaimă se amestecau cu urletele de durere. Am alunecat la rându-mi, iar mâna mea dădu drumul mâinii fratelui meu pentru a încerca să se agațe de poalele unei rochii ude, apoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împiedicându-mă și pe mine să-l stingheresc, ferindu-se să-i impună prezența ei, dar neîndepărtându-se niciodată, pentru ca el să nu fie silit să ceară de două ori același lucru. Dacă mama era îngrijorată, ea își păstra totuși cumpătul, căci era convinsă că timpul va vindeca durerea vărului ei. Ceea ce o mâhnea era să-l vadă pe Mohamed atât de atașat de concubină și mai cu seamă faptul că acest atașament fusese etalat în felul ăsta dinaintea tuturor cumetrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-li-se soarta pe care Dumnezeu le-o rezervă celor ce profită de pe urma nefericirilor musulmanilor; aparent fără rezultat, deoarece tarifele pentru traversarea mării continuau să crească din oră în oră. Momeala câștigului adoarme conștiințele, iar momentele când oamenii își pierd cumpătul sunt puțin propice mărinimiei. Resemnați, oamenii își dezlegau baierile pungii, făcând semn familiei să se grăbească. Odată ajunși la bord, se străduiau să-și ferească nevestele și fiicele de promiscuități prea mari, lucru din cale afară de anevoios când se îngrămădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
orfevrilor și galantarele neguțătorilor de mătase. Aș fi stat acolo ceasuri întregi, însă germanul meu începea să-și piardă răbdarea. M-a tras în cele din urmă de mânecă, așa cum tragi de un copil înfometat. Mi-am păstrat cu greu cumpătul, scuzându-mă chiar pentru frivolitatea mea. Nu erau oare atâtea biserici, palate, monumente de admirat în preajma noastră? Sau poate că voia să mă ducă spre piazza Navona, aflată foarte aproape, unde se spunea că spectacolul, cel puțin acela al scamatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de un copac, de care m-am agățat, ghemuit și dârdâind de frig. Când, după ce viscolul s-a potolit, oamenii au venit să mă caute, zăceam leșinat, îngropat în zăpadă, cu piciorul drept rupt de vreun cal care-și pierduse cumpătul. Se pare că nu stătusem prea multă vreme îngropat în omăt, ceea ce m-a cruțat de amputare. Dar nu puteam merge, iar pieptul îmi ardea. Ne-am întors așadar spre Bologna, unde Guicciardini m-a instalat într-un han micuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vă supărați... - Aici greșești profund. Răpitori... da, Într-un fel... În nici un caz Însă ordinari. Așa mi s-au părut și mie atunci, eram speriat, uimit, suspicios, mi-era greu să evaluez lucid situația, oricât mă străduiam să-mi păstrez cumpătul... Crede-mă, nu plonjezi În fiecare zi din sala de curs de la universitate Într-un bastion concentraționar azvârlit undeva În necunoscut. Uite, mă obligi la justificări de care vreau să mă feresc cu orice preț, inclusiv cu cel al creării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acest moment. Nu-i așa, Zoran? I-am spus pe nume, omițând provocator termenul obișnuit „domnul...”. Scontam pe o enervare care mi-ar fi fost de mare folos. Tipul era Însă mult mai strong decât credeam: nu și-a pierdut cumpătul - În aparență, cel puțin - și a contraatacat dezinvolt: - Știu, Într-adevăr, și una, și alta. Fujimori a fost Împușcat, cadavrul se află Într-una din Încăperile de la subsol. Dar mai știu ceva: asasinul se numește Adam Adam, iar arma crimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
domnule Thornton. —Serios? Ce chestie - habar n-aveam. Deci cum pot să-l găsesc pe domnul Benson? Și cine e el? — Ți-am spus. Managerul. —Al cui? —Managerul băncii mele. Sucursala Ludlow Street. Făceam efortul suprem să nu-mi pierd cumpătul. Ah, da, desigur. Sucursala Ludlow Street s-a-nchis. — Da, știu. Mi-ai spus. Dar aș vrea să vorbesc cu el, înțelegi, pentru că trebuie să verific câteva detalii ale contului meu. Ai idee cum pot să dau de el? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Începu să se plimbe agitat: Are idei, domnule, înțelegi? Mă înnebunește cu ideile! Când i-am spus că Doru Matei s-a înzdrăvenit, a intrat în panică. Mă rog, e un fel de a vorbi. Individa nu și-ar pierde cumpătul nici în fața unui regiment de marțieni. Hm, cred că exultă, se topește de plăcere la gândul că ne joacă o festă superbă. Ține minte ce-ți spun! Ajunsă în străinătate, o să-mi trimită toată viața felicitări duioase de Paști și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
descurci singură, e destinul tău... Deci povestea cu telefonul nu e serioasă. Să vedem mai departe. Faptul că ai leșinat în fața ușii când bietul șofer încerca să scape... Vai de mine și de mine! Cine și-ar fi putut păstra cumpătul asistând la o astfel de dramă? Și apoi erai chiar acolo, cum să-ți spun, pe loc. N-ai avut nevoie să faci nici măcar un pas pentru a bloca ieșirea, ci doar să aluneci. Bătrâna se opri în fața oglinzii amenințîndu-se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu ei? ― Vreți să auziți povestea până la capăt. Asta e, oftă Cristescu. Știu ce vă mîngîie: Lipsa de probe. " Da, draga mea! N-a făcut decât să reconstituie punct cu punct itinerarul tău, dar n-a demonstrat nimic. Păstrează-ți cumpătul, fetițo, și procedează ca și cum ai fi sigură de nevinovăția ta." ― Într-adevăr, reluă maiorul, nu constituie o probă faptul că am reușit să descopăr misterul expedierii scrisorii de către necunoscuta care se afla în casă, printre victime, ipostază firește ignorată in
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să mă ascund. Chestia s-a întîmplat în '34. În '39 eram amândoi în garnizoana Câmpina, comandată de generalul Marian Toma. Nu exista pintenat în toată România să nu fi auzit de nebunul ăsta. Capabil, dar răzbunător, violent și fără cumpăt. Îi trata pe ofițerii superiori ca pe simpli recruți, cu un singur bumb pe epolet. Nu admitea greșeala. La un chef, într-o grădină de vară, omul meu de la Sinaia s-a apucat să-l înjure în gura mare. Cunoștea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
joc de noi! Știe precis că Valerica a mierlit-o și totuși se interesează dacă nu s-a întors. ― Nu știe, accentuă Melania Lupu liniștită, și acesta e un punct câștigat. Trebuie să fim doar atenți, să nu ne pierdem cumpătul. Grigore Popa își înghiți saliva. ― Nu-mi place maiorul! Scotocește, mereu scotocește... Nu înțelegeți? E un război al nervilor. Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]