626 matches
-
nu. De aici unele tensiuni sau conflicte. Pe unele am încercat să le sting, ca mediator acceptat de ambele părți. În mai 1970, Geo Dumitrescu a părăsit redacția, izolându-se pentru mulți ani la Sinaia, la casa de creație de la Cumpătul, unde se lăsa însă asediat de vrafuri uriașe de corespondență conținătoare de manuscrise, căreia îi răspundea, cu metodă, la rubricile de poșta redacției deținute succesiv la România literară, Luceafărul, Flacăra. Azi a renunțat și la această îndeletnicire, care l-a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
chiar, câteodată, în rândul membrilor ei „de rând“, mai în glumă, mai în serios, protestele celor care-l acuzau de cezarism. Îmi amintesc cum într-o iarnă, la Sinaia - cred că era iarna lui 1972 -, navigam între două vile de pe Cumpătul spre a media între el și Vintilă Ivănceanu, care „se revoltase“. — Ai pus bâta onirică pe noi! îi strigase acesta într-o împrejurare, ne atingi cu ea când la țurloaie, când la mir. — Tu, oricum, asta meriți, îi replicase scurt
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
propus să-l evoc în acest cadru? Bine-cunoscut în lumea muzicienilor, ca fost dascăl, la Conservatorul bucureștean, a multe serii de dirijori, profesorul Vicol era cunoscut și de scriitori, de aceia dintre ei care, în special iernile, se retrăgeau la Cumpătul, la „casa de creație“, pentru a lucra. M-am numărat și eu, într-o vreme, printre acei fericiți. De cum se încheiau perioadele gălăgioase, corespunzătoare vacanțelor, cu mulți copii, bone, bunici, se înființa la Cumpătul și profesorul Vicol, instalându-se la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în special iernile, se retrăgeau la Cumpătul, la „casa de creație“, pentru a lucra. M-am numărat și eu, într-o vreme, printre acei fericiți. De cum se încheiau perioadele gălăgioase, corespunzătoare vacanțelor, cu mulți copii, bone, bunici, se înființa la Cumpătul și profesorul Vicol, instalându-se la vila 3, cum știa toată lumea, mereu în aceeași cameră de aproape treizeci de ani. Iar în sala unde se mânca, avea de asemenea locul său neocupat de nimeni, la masa a doua pe rândul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
doua pe rândul de la peretele opus intrării, astfel încât să poată avea sub priviri toată vasta încăpere, pe cine intra sau ieșea. Acestui domn, aflasem, îi murise soția la sfârșitul ani lor ’60 și de-atunci locuia mai tot timpul la Cumpătul, cu excepția perioadelor de aglomerație și hărmălaie, cum am arătat. Mai aflasem că își scria memoriile, amintiri din lunga lui carieră didactică și de om care trăise în medii artistice. Din ele a și apărut mai târziu un volum la Editura
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
te conducea, când plecai, până la treptele de la intrare. Amănunte, știu, dar exprimau un stil. Moldovean de obârșie, epicureu, profesorul Vicol era și un om de spirit. Gusta vorba de duh, gluma subțire, cultiva ironia și autoironia. În sala cantinei de la Cumpătul rămăseserăm odată numai noi, după prânz, să ne bem cafelele, când am intrat pe ușă două superbe tinere în căutarea cuiva care nu eram nici eu, nici profesorul Vicol. Înalte, suple, blonde, cu picioare lungi, bine puse în evidență. Ne-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
rămas melancolici, comilitonul meu nonagenar și cu mine, până când el, oftând ușor, a rupt tăcerea: — Ei, domnule, de ce nu mai am eu optzeci de ani! După muzică, marea pasiune - și competență - a profeso rului Vicol era șahul. Problema lui, la Cumpătul, era să-și găsească adversari pe măsură. Când îi găsea, era fericit, iar când nu, se mulțumea și cu mine, un șahist submediocru. Trăgea de mine, căci nu avea încotro, seară de seară, momindu-mă cu cafele și cu un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Dar la el vânatul precumpănea toate. Așa, de exemplu, unde era chip să-mi încalț cizmele cele lungă, fără ca îndată să prindă de veste și să-mi sară în cap. Apoi, când mă vedea luând pușca din cui, își perdea cumpătul cu desăvârșire. Făcea raite prin odăi, sărea pe scaune, pe canapele, schâncea, latra, îmi punea labele pe pept, răsturna casa cu susu-n jos. Dacă din întâmplare aveam o căruță tocmită dinaintea scărei, el, de frică să nu fie uitat, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
celorlalți. Am fost plătit cu câteva zâmbete și căutături ironice și cu câteva țipete de cucoane care se speriase, să nu fi fost stropite și ele, în care caz dezastrul ar fi luat proporții mari. Dealtfel, mi-am recâștigat iute cumpătul în față mai ales a doamnei gazdă care m-a înlesnit cu vorbe bune și încurăjătoare să ies pre cât s-a putut fără mare beteșug din aceste două pățănii. Până aici, pot zice, că n-a fost nimic din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lume și mai cu samă ei; zic mai cu samă ei, căci nu știu pentru ce aș fi vroit mai curând să mă aflu în gura unui lup decât în fața blondei copile, a cărei ochi mă făceau să-mi pierd cumpătul cu desăvârșire. Explice oricine această contrazicere a sufletului omenesc: să te simți atras de o ființă și să n.ai curajul de a te apropia de ea; să mori de dor de a-i spune că o iubești și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
regimul comunist, ca să-l scoatem complet din contextul istoric. El a știut, ca o făptură adaptabilă ce e, cum să găsească toate mijloacele necesare supraviețuirii în sistem, fentându-l în același timp. Bebe nu este cu adevărat înspăimântător când își pierde cumpătul sau pentru că are un cuțit ascuns în geantă, ci tocmai atunci când vorbește mai calm : Deci uitați cum facem. Cât intru la baie vă gândiți, și când ies îmi spuneți ce-ați hotărât.... Gesturile mecanice prin care explorează trupul Găbiței și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în dragoste precum și-n ură,/ Eu sînt statornică, nu-nșel"... Tac și înghit în sec, simțind cum tot sîngele mi se urcă în obraji. Îmi aranjez fularul la gît, schimb mănușile dintr-o mînă în alta, aștept să-mi recapăt cumpătul, apoi șoptesc: Bine, Tamara, bine... Observ cum ochii ei senini se aprind, apoi strălucirea lor dispare sub o pînză subțire și transparentă, ca un licăr de stele în apă. A fost adevărat, Mihai? mă întreabă ea, cu disperarea celui care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ceva tare la pipăit înăuntru. E... E un inel, învelit în vată. Împreună cu un mesaj, cu scrisul lui Luke. Care zice... Zice Vrei să... Mă uit la el nevenindu-mi să-mi cred ochilor și încerc să nu-mi pierd cumpătul, însă lumea a început să scânteieze ciudat și sângele să mi se urce la cap. Ridic privirea ca în ceață și îl văd pe Luke apropiindu-se prin mulțime, cu chipul serios și ochii plini de căldură. — Becky..., începe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
privește, impresionată. — Uau. De unde știi asta? — Mai știm și noi câteva ceva, zic, împingând cutia înapoi cu piciorul. Vezi? O să fie bine! OK, pot să fac asta. Pot s-o ajut pe Suze. Nu trebuie decât să nu-mi pierd cumpătul și să nu intru în panică. Pe bune, milioane de femei nasc copii în fiecare zi, nu? Probabil că e unul din lucrurile alea care par mai groaznice decât sunt de fapt. Cum e și examenul auto. — O, Doamne. Suze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
așteaptă! Habar n-ai care e de fapt realitatea crudă a căsătoriei! Becky, spune-mi sincer, chiar te imaginezi petrecându-ți restul zilelor alături de Luke? Zi după zi, și noapte după noapte? Oră după oră nesfârșită? — Da! zic, pierzându-mi cumpătul. Da! Îl iubesc foarte mult pe Luke și, da, vreau să-mi petrec restul zilelor cu el! Tom, m-a costat foarte mult timp, efort și foarte multe probleme până am ajuns aici, la acest moment. Mai mult decât îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de domeniul legendei. Se știa doar că o dactilogramă de „câteva mii de pagini” fusese depusă de autor în timpul războiului în Biblioteca Vaticanului. Pomenirea acestei întâmplări se acompania de regulă cu o nuanță de ironie și cu insinuări malițioase privind cumpătul mintal al autorului. „Manuscrisul de la Vatican” : aceste cuvinte se rosteau mai mult sau mai puțin în derâdere. Puțini au perceput, sau poate nimeni, gravitatea gestului lui Camil Petrescu în contextul istoric de atunci. Alții însă au perceput-o sub specia
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
scrii despre Iliescu? Sau măcar despre Constantinescu, ha-ha! Că doar nu mai are nici o putere, poți să-l faci cu ou și cu oțet, nu riști nimic... Reaua-credință mă îmbolnăvește, mă distruge. Dau să răspund fără să-mi pierd nici cumpătul, nici umorul: — Ce să scriu despre ei? Sunt toți în vacanță acum. Păi da, acum sunt în vacanță. Dar trebuia să fi scris mai înainte de a pleca în vacanță. De exemplu, ai fi putut să scrii despre vizita regelui Mihai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
posibilitățile firii ei aprige: " - Unde-s puii de năpîrcă?... strigă el ăDumbravă Vorniculîcu glas răgușit, intrând în cort cu mâna în șold. Li-a sosit ceasul pieirii! halal di ei, fărtați! . - Pare-mi-se că-n beție ți-ai pierdut cumpătul vorbii, jupan Vornice, rosti Doamna înstrunîndu-și mânia, ori pesemne c-ai mintea ca de prunc într-atîta trupeșie? - Taci, muiere; nu bîrfi! răspunse Dumbravă, nu doară c-ați socoti voi că-i Moldova țară di jac, să ni gioace ca pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
împușc! Îi dau foc! trebuie să mi-l aducă aci numaidecât, viu ori mort, cu scrisoarea. (se răpede în fund.) Ghiță! Ghiță! Să vie polițaiul! Trahanache: (după el până în fund) Ai puțintică. (întorcânduse singur în scenă.) E iute! n-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deștept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Într-o soțietate fără moral și fără prințip... trebuie să ai și puțintică diplomație! Tipătescu: (întorcându-se din fund) Infamul! Canalia! Trahanache: Ei, astâmpără-te omule, și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
în momentul când voi fi proclamat cu majoritatea cerută,... în momentul acela vei avea scrisoarea (cu multă căldură)... pe onoarea mea! Tipătescu: (aproape să izbucnească) Pe onoarea ta?... Și dacă nu pot să te aleg?... Cațavencu: Poți! Tipătescu: (pierzându-și cumpătul din ce în ce) Și dacă nu voi? Zi că nu voi să te aleg? Cațavencu: (îndârjit) Trebuie să vrei. Tipătescu: (d-abia mai stăpânindu-se) Uiți că nu e bine să te joci cu un om ca mine astfel
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
acestui poet datorat (pe urma lui Eminescu) a folosirii rimelor cu accent paroxiton: - mările - zările. Am cunoscut și am prețuit și izbutitele ei tălmăciri din Paul Valéry. Păstrez poetei Lucreția Andriu o frumoasă, vie și caldă amintire. Barbu Solacolu 2 Cumpătul Sinaia În 7.1.1974 Scumpe domnule Dimitriu, Împreună cu familia vă mulțumim pentru bunele dvs. felicitări de an nou. Vă urăm la rândul nostru un an nou 1974 cu realizarea tuturor dorințelor dvs. Vă felicit pentru reușita Înjghebării unui panou
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cum să ajung la el și există în carnețelul acesta o hartă simplă, pe care sunt marcate toate punctele periculoase. — Ce fel de pericole? Părerea mea este că ar fi mai bine să nu știi. Crezi cumva că-mi pierd cumpătul dacă o să aflu mai multe detalii? Am decis să nu mai întreb decât strictul necesar. Eram și așa prea nervos. — Cam de cât timp am avea nevoie să ajungem în locul acela de care nu se apropie Întunegrii nici în ruptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
În 1970, În care cei doi apar Împreună cu un Mickey Mouse maui Înalt decît ei. Americanii avuseseră tot răgazul din lume să constate moartea unor civilizații care Îi deranjau. De aceea probabil ei, pragmatici, alături de englezi, nu și-au pierdut cumpătul, deși au Înțeles că, printre altele, gîndirea, pentru a se afla În slujba omului, nu trebuie să piardă niciodată din vedere felul În care folosește cuvintele și cît de periculoase pot fi ele atunci cînd preferă să nu i se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
model de valoare, probabil pe Dumitru Micu, cu al cărui spirit metodic și echilibrat prezintă certe afinități, pe C. Stănescu, cel care l-a încurajat în activitatea de cronicar și cu care împărtășește rara capacitate de a nu-și pierde cumpătul în polemici și de a izbuti să adune în ecuații credibile cele mai contradictorii elemente ale unui peisaj cultural agitat), dar nu se arată a fi imitatorul lipsit de personalitate ori susținătorul necondiționat al vreunuia dintre ei. C.-E. este
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
2000, p. 53. 4 Ibidem, p. 54. 5 Ibidem, p. 47. 6 Ibidem, p. 45. 7 Constantin Negruzzi, Păcatele tinerețelor, ediție îngrijită de Nicolae Ciobanu, Minerva, București, 1986, pp. 14-15. 8 G. Barițiu, " Lectura unui om tânăr sau cetirea fără cumpăt și fără folos" (1839), în Ivașcu, Din istoria teoriei și a criticii literare românești, p. 278. 9 Popovici, Ideologia literară a lui I. Heliade Rădulescu, pp. 177-193. 10 Bolliac, Excursiuni arheologice, p. 21. 11 Alexandru Odobescu, "Antichitățile județului Romanați" (1877
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]