9,487 matches
-
roade merele tale și să le schimbe conținutul lor auriu curgător în smoală urât mirositoare, ai grijă, nu mânca fructul cu gaură de vierme, păzește-te de dușmanii tăi, care sigur s-au gândit să te și otrăvească, mai bine curăță de data asta un dovleac, fă-ți o plăcintă din el, tu ești cea mai bună făcătoare de plăcinte de dovleac, las-o pe asta puțin să aburească pe masă și apoi înfruptă-te din ea. fluviul - despărțirea, întoarcerea am
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
foarte mult când se face brusc întuneric înlăuntrul meu sunt pricepută la schimbat garnituri, țevile din bucătărie și baie sunt în stare perfectă însă eu pierd continuu, în fiecare zi repar și motorul mașinii, în genunchi, pe timp de iarnă curăț filtrul hotei, resetez telefoanele și aparatele de televiziune prin cablu sunt expertă în cele mai sofisticate programe de calculator și de curând am construit chiar un perpetuum mobile dintr-o pendulă veche. dar toate acestea nu mă fac să funcționez
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de conserve, plasele. Toate astea sunt scrise. Inscripționate. Și trebuie citite. Afișele. Sfaturile primăriei. Recomandările administratorilor de bloc. „Începând cu data de 20.07.2004 s-a golit instalația de încălzire. Toți proprietarii din cadrul asociației 307 sunt rugați să-și curețe caloriferele. Ss indescifrabil.“ Câmpina e un oraș ca o proză scurtă. Conform aceleiași logici, Bucureștiul e un bildungsroman. Sectoarele - capitole. Comune precum Telega sau Bobolia - niște hai-ku-uri. Băneștiul - o epigramă. Sau, hai, un sonet. Să-i dăm o șansă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
despre primarul Vrăbioi? Tot așa țanțoș umblă prin comună, de parcă a înghțit un par? Cum de n-o trimis încă pe nimeni pe capul nostru, pentru cine știe ce corvoadă? Vremea nu-i trecută, Costache. Mâine-poimâine trimite goarza să te scoată la curățat șanțurile sau să faci o noapte de strajă la primărie, ca să-l păzești pe Catârcă perceptorul. De data asta, ai dreptate, Petrache, și cu Catârcă, și cu doctorul, așa că pregătește căruța de drum... În zori, au urcat în căruță și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
iute la mânie, n-am încotro... Se vede treaba, măi Petrache, că nu i-ai cunoscut pe ruși. Așa că nu știi ce spun ei despre unul ca tine, care vrea să mănânce pe gratis... Până una alta, dezhamă tu armăsarul, curăță-l frumos, dă-i apă și ovăz și ai să pricepi singur cum devine vorba cu rușii... Uite la el, Măriucă! Întotdeauna o știut să comande. Norocul lui îi că știe cum s-o facă. Cât ai bate din palme
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o femeie „rațională”, practică. Aceasta îi atrage atenția că speranța în perfecțiune este o himeră romantică, talentul pe care pretinde Adriana a și-l fi descoperit fiind un simptom de boală: „Acum, tot ceea ce trebuie să faci tu este săți cureți bine mintea de toți gărgăunii...” Adriana crede, însă, că drumul spre perfecțiune este moartea. Luiza, împiedicând-o să se arunce pe fereastră, o sfătuiește să demisioneze de la Poștă. Finalul este fericit. Luiza primește o vedere de la mare. Mult mai credibilă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pulverizez orice urmă de iluzie spurcată și nefolositoare, care m-ar fi făcut să văd totul diform, neclar și îmbrăcat într-o haină plăcută la aspect, dar supusă, desigur, putrezirii. Acum, tot ceea ce trebuie să faci tu este să-ți cureți bine mintea de toți gărgăunii, ce deocamdată ți-o stăpânesc cu o ceață imposibilă. Numai așa, ochii tăi vor începe să vadă, iar inima ta surdă va deveni cu adevărat sensibilă la lucrurile care chiar contează! În plus, nu uita
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei, În plină agonie, agățându-se de câte o liană fragilă, căutând Înfrigurați rădăcinile adevărului. Dar adevărul este Împărțit Între cele două tabere de prădători neobosiți care supraveghează atent ecoul prăpastiei, având grijă să curețe, din când În când, orice ar germina și s-ar Înrădăcina mai mult decât ar permite siguranța celor două tărâmuri, luate În stăpânire! Din când În când, au loc ciocniri la suprafață, din care rezultă resturi menajere care ajung În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și la casa ta. Peretele dinspre grădină ți-a căzut pe jumătate, acoperișul e spart și plouă În casă, lemne nai, iarna Îngheți de frig, după focul făcut cu cei câțiva ciocălăi și vreascuri adunate de prin vecini, după ce se curăță copacii și se taie corzile la vița de vie. Cu ce ne-am ales, fa, Ano? Poate tu te-ai ales cu ceva, cu acești câini lățoși și plini de pureci... Lasă, fa, Antoneto, că n-a Început lumea cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Era greu de spus de cât timp nu se mai făcuse curat. Primul gând, care mi-a venit, era, firește, cel de a-mi sufleca mânicele și de a purcede la treabă. O dorință atât de mare de a-mi curăța casa se născuse imediat în sufletul meu. Nu o mai simțisem nicicând altădată. Hotărâsem să nu mai amân, ci să mă apuc imediat. Dar, când să încep, nu găseam nimic din cele de trebuință. Dorința și ardoarea mea s-au
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îmi mai erau dragi, îmi venea greu să mă despart de ele, dar îmi dădeam bine seama că nu puteau rămâne alături de cele mai noi și folositoare. Așa, puțin câte puțin, cu dragoste și cu insistență, am reușit să-mi curăț casa, să fac ordine în toate lucrurile mele. Când am văzut cum arăta curată și cât de plăcut era să stai în ea, mi-am zis că niciodată nu voi mai lăsa să ajungă la starea cea dinainte. Am promis
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ele. Umblă nespălat și murdar, amânând spălarea pentru mai târziu. Nu se gândește că moartea poate veni pe neașteptate și îl va găsi murdar și, atunci, la ce bun le-a mai avut pe toate, știind că acestea spală și curăță, dacă nu a dorit să se folosească de ele? Baia cu apa caldă, săpunul, și prosopul - zicea tata - este Biserica cu toate Sfintele Taine, care curăță și spală sufletul omului. De aceasta trebuie să ne folosim oricând, fie că suntem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la ce bun le-a mai avut pe toate, știind că acestea spală și curăță, dacă nu a dorit să se folosească de ele? Baia cu apa caldă, săpunul, și prosopul - zicea tata - este Biserica cu toate Sfintele Taine, care curăță și spală sufletul omului. De aceasta trebuie să ne folosim oricând, fie că suntem tineri, fie că suntem bătrâni, că nu știm cât ne va lăsa Domnul, nu știm de vom avea timp sau nu pentru a ne curăța de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care curăță și spală sufletul omului. De aceasta trebuie să ne folosim oricând, fie că suntem tineri, fie că suntem bătrâni, că nu știm cât ne va lăsa Domnul, nu știm de vom avea timp sau nu pentru a ne curăța de păcate. Tu, draga tatei, nu te uita ce spun alții. Fă așa cum știi că e bine și cum trebuie să faci. Când hotărâsem să plecăm cu familia în străinătate, mă gândeam să trec pe la părinți și să le cer
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din viața ei și mi se face rușine de slăbiciunea și neputința mea. Eu nu am ajuns la acel nivel de credință și dragoste de Dumnezeu pe care îl avea ea, și nici inima nu am reușit să mi-o curăț de cele de prisos, cum era a mamei. Iertarea desăvârșită izvorăște dintr-o inimă curată, ca inima de copil. Cred că, atunci când Mântuitorul zise: „Lăsați copiii să vină la mine, că a unora ca aceștia este Impărăția cerurilor” sau „Adevărat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cunoșteau, dar nu vorbeau unul cu altul, pentru a nu da de bănuit. După ce își alegea victima, hoțul începea să-și facă loc printre oameni, pentru a coborî la următoarea stație și, în calea sa, spre ieșire, numaidecât, reușea să curețe buzunarul sau gentuța pe care și-o ochise. Imediat, autobuzul se oprea și hoțul cobora, fără să lase vreo urmă de bănuială. Celălalt hoț mai rămânea ceva timp, pentru a vedea ce se întâmplă. Erau oameni care descopereau repede că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Ne întorceam acasă obosiți, dar plini de speranță. Și Dumnezeu nu ne lăsa. Oamenii așteptau un tunet și el se făcea auzit. Și cu el venea ploaia cea mult așteptată, ploaia cea binefăcătoare, ploaia cea care bucură, mângâie, liniștește, și curăță. Ploaia cea care vorbește în măsura cât sufletul poate percepe. În acele momente, tata își ridica ochii spre cer și zicea: - Doamne, iartă-ne pe noi toți și pe mine cel dintâi păcătos și ne binecuvântează din cer cu ploaie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lua fructe din ei oricine va dori. Nicolae adăugase grădina moșului la grădina sa, mutându-și gardul, dar pomii îi lăsase așa cum îi poruncise moșul ca și mai departe să rămână pentru toți cei ce vor trece pe lângă ei. Îi curăță, îi îngrijește dar nu calcă cuvântul lui moș Anton. Iată, asta-i povestea pomilor lui moș Anton, îmi zise mama. Eu am rămas încântată de această istorioară. I-am spus mamei: - Da’ eu, mamă, de câte ori am luat fructe din pomii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
toată. Intru sub duș. Îmi schimb hainele. Parcă eram turbată. Mă purtam ca o mașină stricată. Cobor la restaurant, intru în bucătărie, îmi bag nasul în oale, muștruluiesc vreo doi bucătari, mă răstesc la una dintre femeile care ajutau la curățat zarzavaturi, asta începe să se smiorcăie, eu devin și mai furioasă și mai al dracului, îmi dau seama că am început să întrec măsura, dau să plec din bucătărie, când șeful restaurantului mai că mă ia în brațe cu o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în protocol. După ce carcasele erau introduse în bucătărie și așezate pe masă, măcelarul tranșa carnea și slănina, pentru cârnați, chiște și tobă, restul punându-se într-o covată la sărat și ulterior la afumat. Ajutoarele sale, cei de-ai casei, curățau și spălau mațele îintestinul gros și subțire) cu apă caldă amestecată cu oțet și făină de porumb, pregăteau ceapa, usturoiul și piperul măcinat. Seara târziu, chiștele și toba erau fierte și puse la rece, iar cârnații atârnați pe un leț
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
alături de tine la râu, toți aveau câte ceva de recuperat. Nu îndrăzneau să ducă vechiturile înapoi acasă, dar nici să le lase acolo. Fiecare le strânsese pe cele personale sau ale familiei în jurul său și aștepta. Era destul de greu să le curețe de mâl și de verdele ce crescuse pe ele, dar era și mai greu să plece și să pretindă că nu sunt ale lor. Stăteau în fiecare noapte și le păzeau, iar ziua făceau cu schimbul, așa că viața lor se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
scrisoarea pe noptieră, cu gândul ca seara, înainte de culcare, să o recitească. Trebuia să vină Alex la masă, Mihăiță de la școală și pe plita aragazului încă nu era mâncarea cu care să-i ospăteze pe cei doi bărbați ai ei. Curăță în grabă niște cartofi pe care îi tăie julienne, scoase câteva antricoate de porc, condimentate din ajun, ce așteptau în frigider, și cu o salată proaspătă, spera să le potolească foamea. Tocmai când totul era aproape gata, Alex deschise ușa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
incapabil să mai disting ceva. Terminându-mi treaba, mi-am examinat hainele; erau murdare de pământ și rupte, pline de cheaguri negricioase de sânge. Doi cărăbuși zburau în jurul meu, viermi minusculi mișunau, lipindu-mi-se de corp. Am vrut să curăț petele de sânge care îmi acopereau hainele, dar cu cât îmi umezeam cu salivă mâneca, cu cât frecam mai mult, cu atât sângele se întindea și se îngroșa. Se împrăștia pe mine și îi simțeam răceala vâscoasă pe toată suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dau bătrânului vizitiu drept recompensă pentru serviciile sale. Dar omul dispăruse, nici urmă de el, nici de droaga lui. Dezamăgit, m-am întors în cameră. Am aprins lampa. Am scos vasul din batista în care era înfășurat și l-am curățat de pământ cu mâneca hainei. Era un vas vechi emailat, violet și translucid. Avea reflexul castaniu-auriu al elitrelor de cărăbuș. Pe una dintre fețe era decorat un cadru în formă de romb, făcut dintr-o ghirlandă de nuferi albaștri. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
unde nu exista nici un obstacol. Opiul îmi provoca o plăcere atât de profundă, mai mare chiar dacât dacă aș fi gustat din moartea însăși. Părăsii reșoul pentru a mă apropia de lucarna care dădea în curte: doica stătea la soare; curăța legume. O auzii spunându-i nurorii sale: „Ne-a speriat pe toți. De l-ar strânge Dumnezeu, să se liniștească!“ Cred că-i spusese doctorul că eram pierdut. Asta nu m-a mirat în vreun fel. Ce proști sunt oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]