1,338 matches
-
până la o enormă, candidă și quasi-divină inconștiență. Asta o vedem zilnic În ușurința cu care se depravează femeile când se mărită fără pic de dragoste, intră În culcușul unui soț pe care Îl detestă de la Început, Îi suferă apropierea și cusururile nocturne, Îi Însușesc secrețiile conjugale În măruntaiele lor delicate, dar care duc totuși la tăvăleală - avantaj incomparabil pentru aranjamentele vieții și În comparație cu noi, bărbații, care devenim impotenți În fața unei femei care pur și simplu ne displace, fie chiar printr-un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după secreții suprapuse a ieșit o piatră (semiprețioasă), care încăpută pe mâna iscusită a bijutierului ia forma mărgăritarului cu reflexe sidefii mirifice. Și ce vecini semantici și-a găsit, companioni de elită, unde credeți? În morală, metaforă, natură: lucru fără cusur, versuri strălucitoare, frumusețe întruchipată, asemănări cu lăcrămioarele și cercelușii etc. etc. Da, de oriunde am privi-o, perla este un miracol. 32 La multum in parvo ne obligă însăși recomandarea pentru concizie, încât dimensiunile textului vor fi aproape minuscule dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a aerului de toamnă în această seară de vară... Curând lacrima va dispărea, ca și trandafirul, doar pietrele vor rămâne curând tu și eu vom dispărea și doar pietrele vor rămâne. El servise gustările simbolice pe o tavă lăcuită, fără cusur. Bețișoarele așezate exact cum trebuiau, feliile de pește pe orez, pe care-l pregătise după datină și pentru a completa efectul, câteva flori sălbatice găsite pe malul râului, împrăștiate într-o dezordine desăvârșită. Când terminase de mâncat el ridicase tava
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
absolut, demn de milă și de silă, prin autoironia împinsă dincolo de limita de unde oricine ar zice : „Gata ! Pînă aici !“. Dacă Tinuț al lui Verdeș reușește performanța să descrie în timp real o săptămînă din viața lui printr-o oralitate fără cusur, rămînînd mereu acolo, zidit în propria lui subiectivitate (asemenea lui Holden, căci Verdeș e un pur salingerian), Dănuț, în schimb, e văzut de sus, dinspre Cezar-ul care avea să devină, și des cris cu o imensă doză de (dacă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sferturi sau din profil, ci îi întorceau spatele, ca și cum s-ar fi aflat într-o cameră cu patru pereți; un leagăn o masca pe Maria; în actul întâi, îmbrăcată în alb, degaja o impresie de prospețime provincială, fermecătoare. Aura fără cusur, într-adevăr o actriță de prim rang, Elvira și ea firească, mișcându-se în voie. Totul foarte bine condus; Mony Ghelerter semnase regia. [...] M. 30/1950 Joi dimineață, 16 februarie [1950] Bucățica asta de hârtie, doar pentru noi două. Lumea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și copile care se ivesc din trecut, în rochițe de catifea sau de creton. Mă opresc ca halucinată în fața horei lor, o prind din fugă pe una dintre ele, îi vorbesc, o mângăi, îi aranjez un cârlionț, îi dreg un cusur de îmbrăcăminte, îi așez mai bine bonețica roșie pe care o purta la Veneția, îi aranjez cordonul pardesiului micuț, ca s-o trimit în Cișmigiu. III 12 ianuarie [1951], vineri Îmi pare foarte rău că te-ai „închis în carapacea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
indigestie și ar trebui ca să zic așa să-l dea înapoi. În stările de la noi nu problema provinciilor creiază greutăți, nici problema minorităților. Ci poporul nu e încă ridicat economicește și cetățenește și, mai ales, pătura conducătoare urmează a păstra cusururile trecutului: ușurința și lipsa de caracter. Datorită ușurinței și lipsei de caracter, nici economia noastră internă n-a fost orientată așa fel încât bogățiile noastre să fie obiect de organizare și de producție, nici liniștea și siguranța atât de necesară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în juru-ți acuma? Îți trebuie o ocă de înțelepciune ca să susții un dram de noroc. Mă urăsc unii confrați nu pentrucă le-am făcut rău ci pentrucă am avut succes. Mustră pe ai tăi, ca să se creadă că ești fără cusur. Făgăduiește în grabă sărmanului și uiți imediat numele și existența. N-ai destulă putere ca să judeci bine. Cumpătarea nu e merit al nostru ci al celor care ne-au dat cu viața și echilibrul fizic. Tânguirile lui Ojog cresc în măsura în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
simțesc adânc mișcat. Se schimbă lumea!" Aceste vorbe nu sunt sunete sau semne pe hârtie. Când vedem, când pipăim, toate au o altă semnificație și putere. Mă simt pătruns de minunea înfăptuirii apropiate. Ce sens negativ mai pot avea unele cusururi și deficiențe, rămășițe ale lumii vechi? Toate cresc și se impun ca o realitate covârșitoare. După vizitarea palatului cultural al uzinei de tractoare, întorcându-mă spre centrul orașului, am putut vedea destule colțuri încă purtând urmele distrugerii fasciste, căsuțe improvizate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
partea de miazănoapte a țării. Deci dreapta rostire nu va mai îngădui să se vorbească de "dialecte". La congresul evidențiaților în agricultură (toamna 1955) am putut auzi pe Moldoveni (de pildă pe Florica Beraru de la Boroaia) rostind limba literară fără cusur. Că rostirea muntenească e justă știe orice intelectual moldovean. Gramatica uniformizează rostirile. Scriem cu toții "a făcut" și "au venit"; "acesta" și "celalalt". Cu toate rezervele unora dintre noi pentru seară, câine, mâine și pâine pe care le socotim provinciale, oricare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fii de țăran. Satul, de când au intrat și ei Românii, în atelier, prosperă tot mai mult. E un sat de gospodari adevărați. Ca băieți mai subțiați, au o bibliotecă, au un cerc, duc și ei o viață mai deosebită. Au cusurul însă că cer bilanțuri detaliate. Mă doare inima când mă gândesc ce s'a petrecut acolo. Acolo în Pașcani mi-am făcut clasele primare cu un dascăl cu mult mai modest. Între lucrătorii din atelier am colegi cari nu s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ajutând ca mișcarea economică să se desăvârșească, să-și ajungă adevăratul ei scop, creând o stare nouă de lucruri, o țară nouă. Primiți, vă rog, domnule Administrator, asigurarea deosebitului meu devotament. Mihail Sadoveanu 1928 [PROTESTUL SOCIETĂȚII SCRIITORILOR ȘI ALTE PAGINI]* Cusurul "amintirilor" (vezi pag. 35 din Premiers Lundis). Se întâmplă operația psihologică cunoscută sub numele de l'esprit de l'escalier. Omul care-și povestește amintirile ajunge să creadă că s-au întâmplat așa lucruri pe care el mai întăiu le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nu știa ce-i oboseala. Ceea ce ignoră asemenea comentarii e faptul că există un destin; că, în cazul lui Mișu, destinul s-a impus în contra tuturor speranțelor și aparențelor, întrerupînd brutal un rol pe care cel evocat îl juca fără cusur... Un monument de marmură albă (mă întreb cîți dintre scriitorii români „au” așa ceva?), cu datele „Mihail Sabin (Mișu Sachter)/1935 - 1975”, va trece, oricum, dincolo de hotarul generației noastre, amintind o moarte de om tînăr. În jur, o aglomerație de monumente
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să urăști”, mi-a spus A. Într-una din tot mai desele sale porniri mînioase împotriva mea. În absolut, ea are dreptate, nu știu nici una, nici alta. E - recunosc - o deficiență a firii mele analitice. Iubirea mea nu „acoperă toate cusururile”, nu face abstracție de faptul că „și soarele are pete”. Nu reușesc să mă abandonez pe de-a-ntregul, nu elimin niciodată toate îndoielile. Mi-i teamă de excese și, implicit, de ridicol. Poate că nu am „talentul” de a iubi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a liniei. Până și un per sonaj ca Talleyrand beneficiază, într-un caz din trei, de un portret aproape afectuos. Unele texte sunt scrise de oameni de o atât de lucidă generozitate, încât și atunci când zu grăvesc persoane cu grele cusururi, sau echivoce, sau în mod natu ral antipatice, rezultatul poartă semnul unei forme superioare de bunătate ăBrissot, Contesa de Boigne). Cu excepția Chateaubriand-Joubert, în care doar Joubert este amar, nici un caz de portrete încrucișate, în care doi oameni să se conteste
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
propriei sale ființe și al altuia, trăiește întotdeauna în marginea existenței. El se pricepe la oameni pentru că este pradă rarei nefericiri de a se cunoaște; acestei neferi ciri i se adaugă alta: aceea de a-și mări nemăsurat propriile sale cusururi și nu mai puțin pe cele ale semenilor săi, prin efectul conjugat al observației minuțioase și al ima ginației. Preocupat să ia cunoștință de monstrul pe care îl ascunde în el însuși, este firesc ca el să vadă totul în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
e să-i dăm crezare lui Talleyrand, au făcut Revoluția din vanitate. Am putea spune același lucru și despre celelalte evenimente din istoria Franței. Toate popoarele sunt vanitoase, nu putem tăgădui asta, dar francezii sunt mai mult decât celelalte; iar cusurul acesta este atât de înrădăcinat în ei, încât devine, dacă nu o calitate, în orice caz un mobil care îi incită să producă și să acționeze, să scânteieze mai ales; de unde spiritul, parada de inteligență, patima de a-l întrece
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
oricât de lung ar fi răstimpul dintre uneltirile lui și ur ma rea lor, nu îl stânjenește cu nimic să fie mereu aproape de tine, în bună înțelegere și conlucrare cu tine în orice pri vință, pe scurt în prefăcătoria fără cusur a celei mai sincere prietenii și a celei mai neșovăielnice încrederi; spi rit are cât nu se poate spune și, în spiritul său, cele mai felurite resurse, dar toate hărăzite răului, poftelor sale, celor mai profunde orori și mârșăviilor celor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
vreo vină, primul ei impuls era să-l acuze chiar pe el: văzând eu așa, într-o zi mi-am luat libertatea de a-i spune, poate pe un ton prea aprins, că ar trebui să aibă numai prieteni fără cusur și mereu fericiți. DOAMNA DE GENLIS 1746-1830 JEAN-JACQUES ROUSSEAU Rousseau venea aproape în fiecare zi să ia cina cu noi, și, timp de cinci luni, n-am remarcat la el nici susceptibi litate, nici capriciu, când deodată era gata să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
le vine moartea bătrânilor, pentru că toate au un sfârșită Duc de Lévis, Souvenirs et portraits, Domnul Le Pelletier de Morfontaine, care a fost multă vreme staroste al negustorilor sub Ludovic al XVI-lea, avea inteligență, cultură, franchețe, un ton fără cusur, și totuși n-am cunoscut pe nimeni mai împovărat de ridicol decât el. Era destul de înalt, foarte slab. La vreo cincizeci și cinci de ani, câți avea când l-am cunoscut, chipul lui era palid și veșted; ca să-și mai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ușor de văzut cât a profitat de prilejul care i se oferea acum. S-a apucat să treacă în revistă cu el pe femeile cele mai remarcabile prin frumusețea lor; numai că Domnul Le Pelletier îi găsea fiecăreia câte un cusur care o îndepărta. Scena a durat multă vreme: „Ei bine, dragul meu domn - spuse în sfârșit cavalerul izbucnind în râs -, dacă sunteți atât de dificil, vă sfătuiesc să-l imitați pe frumosul Narcis și să vă îndrăgostiți de dumneavoastră înșivă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cufundată în reveriile mele câmpenești, i-am strigat că, în mijlocul acestei atât de frumoase naturi, Cordonul său Al bastru era cu totul ridicol. Nu mi-a luat în nume de rău nici o clipă că l-am făcut să-și simtă cusurul; pentru că, la urmă de tot, trebuie spus că bietul Domn Le Pelletier era omul cel mai bun din lume. Iată un om ale cărui treburi, plăceri, într-un cuvânt, a cărui întreagă existență se mărginea la a ști, zi de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fie aruncat în foc în văzul ei, ca să nu mai rămână nici o urmă. Copiii ei avuseseră nechibzuința să aibă părul de un roșu aprins și, prin urmare, nu putea să-i sufere și nu voia să-i vadă. Plină de cusururi care îi veneau dintr-un grăunte de nebunie ereditară, cultivată de răsfățurile Doamnei de Luynes, Doamna de Chevreuse avea și calități, inima vitează și locuțiuni originale, dar nu și preten țioase, pe care le folosea vorbind despre lucruri comune ale
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
II) 1. Avertisment : continuarea neașteptată Poate credeți că atât de înțeleapta soluție dată de onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan în atât de exemplarul proces Raikovic versus Raikovic, soluție favorizată, desigur, de prestația fără cusur a maestrului Ludovic L. ar fi pus punct cazului. Așa credeți? Dacă da, înseamnă că fără supărare! n-ați aprofundat încă îndeajuns acest "Adevărat Tratat de Drept Procedural". În realitate, chiar dacă toată lumea a fost mai mult decât mulțumită de soluția
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
vă alegeți cu ele julite!”. s. „Poezia lui tov. C. Clisu n-a fost acceptată” Iată-ne, așadar, și la al doilea sub-punct al informării cenzorului Radu Costache: „Intervenții la emisiunile locale dela centrul de radioficare BÎrlad”. Fiind, probabil, fără cusururi prea mari, emisiunile numitului centru nu necesitaseră decât „...două intervenții la materialele prezentate”. Prima, o făcuse la emisiunea din 1 noiembrie 1963 când, pur și simplu, slujbașul partidului nu a aprobat „...a se transmite două lucrări din Cenaclul Alexandru Vlahuță
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]