678 matches
-
l-a Întrebat viclean Tom. — Nu, a recunoscut Amory. — Nici eu, a zis celălalt râzând. — Lumea n-are decât să țipe, a spus liniștit Alec, dar Goethe rămâne pe raftul lui din bibliotecă, așa, ca să-i plictisească pe cei ce cutează să-l citească! Amory l-a aprobat, iar subiectul a fost abandonat. — Ce intenționezi să faci, Amory? — Să mă Înscriu la infanterie sau la aviație. Mi-e greu să iau o hotărâre. Nu pot suferi mecanica, dar, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plenipotențiarii Marilor Puteri a lor cerere de a fi admiși în sânul Congresului spre a expune și apăra acolo drepturile tării lor. Subsemnații, bazați pe spiritul de dreptate și pe bunăvoința cu care Europa s-a arătat pururea către România cutează a spera că Marile Puteri vor binevoi a-i asculta mai nainte de a delibera asupra intereselor românești. Rugăm pe Alteța-Voastră să binevoiască a primi omagiele adâncului respect cu care avem onoare de a fi ai Alteței-Voastre prea plecați și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
-se cea mai însemnată parte din Dunăre și depărtând-o de mare, s-ar primejdui un viitor în care nu numai dânsa are interese, tocmai de aceea ea stăruiește așa de mult a păstra integritatea actuală a teritoriului ei și cutează a spera că Tractatul de la Berlin, care va înlocui pe cel de la Paris, va statori în folosul ei garanția aceluiași drept public al cărui principiu i-a fost asigurat prin actul european de la 1856. Plenipotențiarii României: (Subscris) I.C. Brătianu Președinte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
profita de ele. De altfel, mai toate afacerile noi se făceau în amestec cu străinii și Lică nu putea suferi "liftele". Prin toată apucătura lui - bună ca si rea - era un indigen. Cam fiămînd, strâmtorat, își ascuiea dinții fără să cuteze să muște. Sia se dezvoltase acum ca o femeie. Era tot așa de amorțită însă și de ursuză. Când se lega vreunul de ea, nu se alegea cu nimic. Fata nici nu se speria, nici nu cocheta. Era tembelă și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a'iară a bisericii, nedumerit și izo'lat. Atunci gemenii, ca două omizi desprinse, lunecară undeva spre trăsuri, spre-salvare. Buna Lina rămăsese înănntru singură cu preoții și dricarii. Plângând acum în voie, moșica Mari se apropie de ea, fără' să cuteze a-i vorbi. Lina n-o vedea. Cu glas asurzit, dar cârâitor, găsise ceva de cicălit cu personalul serviciului mortuar. Cosciugul, căruia i se mai pusese o cutie, fu scos, în sfârșit, anevoie. Se auziră clopote, dar numai de două-trei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Draci fripți! Unde să scrie una ca asta? — Scrie că a ajuns și a doua oară, În 1913, cu vasul Caronia... — Nu se poate, cine să fi scris, de unde știa?... Simțeam că cineva ne fură comoara, istoria asta era cunos cută doar În neamurile Costin și Ruba, era un bun de patrimoniu, public trebuie să fi avut dreptul să-l facem numai noi, ca dovadă că eu nu tăcusem În cartea aceea de povestiri. Dar Sanda m-a liniștit, dezvăluindu-mi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
făcea niște pași lungi că cealaltă, acum fără poveri, abia se ținea după ea. — Da’ cum le poți duce atîta de lesne și cum poți fuji atîta de tare, nană dragă? — Am io, nană, puteri la care alții nici nu cutează a cujeta. Te ajut că și dumneta m-ai ajutat o dată cînd am fost tare flămîndă și mi-ai lăsat o plăcintă mare și rotilată cît un lovor. N-au mai scos nici o vorbă tot drumul. Binevoitoarea cu puteri necuprinse
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Era un cerc larg, nu-l vedeau, dar Îl simțeau cum se strînge. În cizmele lui căptușite cu pîslă, Gheorghe se Înfipsese În omăt Înaintea cailor și trăgea la răstimpuri cîte un foc În așa fel Încît lupii să nu cuteze a Înainta. Știa că În cele din urmă, lăsînd cîteva leșuri pe zăpadă, vor răzbi pînă la ei. Se gîndeau să jertfească doi cai slobozindu-i pe Întinderea zăpezii ca lupii să se ia după ei, iar cu ceilalți doi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-i aștepte aprobarea. și-a plecat privirea și a reînceput să deseneze cerculețe cu palma prin iarba uscată. Margaret n-a spus nimic. Era atât de aproape de el, Încât ar fi putut să se aplece ușor și să-i sărute cuta fină de pe frunte. — Mai era Încă ceva În Închipuirile mele. Iată, când Îmi ziceam că sunt diferit de ceilalți copii olandezi, nu era doar pentru că locuisem altundeva. Eu Îmi ziceam, așa-mi venise mie, că se Întâmpla pentru că Într-adevăr
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu 12 pe spate, că dacă nu prinde nimic seara în oraș, să aibă măcar acasă ceva în care să-și bage pula. Ce nu a știut Nadir, că așa am aflat că-l chema pe ciuhap, e că Moni Cuta avea ceva din Mița Baston, republicana din Ploiești, și că mult nu a lipsit să-i toarne o rivoluție. Dar cum revoluția nu era prevăzută în drepturile gagicilor de arabi, Moni s-a hotărât să i-o tragă la rece
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ăsta-i năravul fetei, îl accepți sau o lași. Eu nici nu l-am acceptat, nici nu am lăsat-o. Și tare ne-am chinuit, mai mult ea pe mine și nu numai pe mine. Dar nu regret nimic. Moni Cuta mi-a secat primul izvor de lacrimi de iubire, atât am plâns cu ea în brațe de fericire, din cauza ei, când m-a înșelat, și după ea, când m-a părăsit. Într-un târziu a ajuns și ea la Paris
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Tata mă certa crunt și mă trimitea la culcare nemâncat. Din camera mea îi au zeam mâncându-și supa în tăcere, auzeam lingurile plescăind într-o mare de lichid și grăsime, încadrată de farfuriile crem, uneori brăzdate de câte-o cută fină care le fisura smalțul, le auzeam scufundându-se ca niște submarine, luând supa la bord și înăl țându-se în aer, vibrând cu încetinitorul, într-o liniște dată la maximum, care-mi zvâcnea în urechi, până când bu zele lor întredeschise
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
am tot zbierat/ Pân’ ce-am ajuns măgar de stat”. Astă-vară: „A venit marele bou/ Le-a vorbit de boul nou”. Scroafa: „Grohăie în stânga-n dreapta/ Suie fără teamă treapta/ Unii dinspre rădăcină/ Spun că poarca e divină”. Bicisnicul: „Bicisnicul cutează a crede despre sine/ Că lumea fără margini doar lui i se cuvine”. Rața: „Ce mai vorbă, rața știe/ Cea mai prima meserie/ Că e doctor în chimie / ...Dar degeaba osteneala/ Pe cel prost nu-l prinde școala”. Dialog: „N-
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de o furie oarbă, puse pe fugă toată paza și dispăru din tribunal. De atunci nimeni nu mai știe nimic de soarta lui. Se pare că, Însoțit de cei doisprezece jurați, de „gheișă“ și de fostul său subordonat, colindă lumile, cutând să-și răscumpere păcatul săvârșit. Ei, cam aceasta-i povestea lui Ippolit, sfîrși Extraterestrul, ridicându-se de la măsuță și luând de jos și valijoara pe care o așezase la picioare. Desigur, adăugă el, Ippolit cel de aici s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la noi, Din Maica Ta, Fecioara, Născut pe paie moi. Precum au scris proorocii, Toți ce-au trecut prin lume, S-a născut Mesia, ”Cel unul din treime”. Doamne, coborât-ai la Iordan, Plecând capul către Ioan, Rugându-l ca să cuteze, Pe Tine să Te boteze. Dar, Ioan Botezătorul, Și Înainte Mergătorul, Sfânt Mare, Blând și curat, N-a îndrăznit, n-a cutezat. Tu, Doamne Iisuse, Iarăși L-ai rugat, Vino Ioane și cutează Și pe mine mă botează. Treime s-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93388]
-
Plecând capul către Ioan, Rugându-l ca să cuteze, Pe Tine să Te boteze. Dar, Ioan Botezătorul, Și Înainte Mergătorul, Sfânt Mare, Blând și curat, N-a îndrăznit, n-a cutezat. Tu, Doamne Iisuse, Iarăși L-ai rugat, Vino Ioane și cutează Și pe mine mă botează. Treime s-a arătat, Fiul era botezat, Duhul Sfânt e porumbel, Tatăl, a grăit din cer.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93388]
-
care vidul absoarbe bucățele de materie aflate Într-un relativ repaos. Scrutându-și chipul, trupul său se Înfiora de frig, acoperindu-se de broboane de sudoare. Nu-l deranjau atât firele albe apărute la tâmple, cât cearcănele de la ochi și cuta de la rădăcina nasului. Dincolo de chipul său Îl privea un alt chip, din ce În ce mai Îndepărtat, din ce În ce mai străin. Noimann Își trecea mâinile peste față și rămânea cu ea În căușul palmei. Peste chipul său se așeza o altă mască, din ce În ce mai rece, mai Îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Am Înțeles instinctiv ce Îmi cerea să fac, și i-am călăuzit-o pînă la chipul meu. Atingerea ei era fermă și delicată În același timp. Degetele ei mi-au parcurs obrajii și pomeții. Am rămăs nemișcat, aproape fără să cutez a respira, În timp ce Clara Îmi citea trăsăturile cu mîinile. În timp ce făcea acest lucru, zîmbea ca pentru sine și am putut să bag de seamă că buzele i se Întredeschideau, parcă murmurînd În tăcere. I-am simțit mîinile străbătîndu-mi lin fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a dezvăluit cu generozitate în mai multe rânduri, prin volumele publicate până acum. Acum iată, autorul de picturi și de cărți întărește cu...pecete domnească această mare dragoste a lui față de Istorie și față de Cultură. Nu în paranteză fie spus, cutez să afirm că avem a face cu o dragoste reciprocă. Argumentul de susținere a afirmației se găsește chiar în paginile cărților pictorului-scriitor și nu este altul decât valoarea, nu numai documentară, ci și literară, a acestora. Într-un anume fel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
gândească la un viitor de muncă În care obiectele Îngrijirii lor nu și-ar schimba niciodată chipurile și trupurile, În afară de faptul că ar deveni tot mai lamentabile cu fiecare zi care ar trece, mai decadente, mai jalnic descompuse, chipul ridându-se, cută după cută, la fel ca o stafidă, membrele tremurătoare și ezitante, ca un vapor căutându-și inutil busola căzută În mare. Un oaspete nou fusese Întotdeauna motiv de bucurie pentru căminele apusului fericit, avea un nume care trebuia fixat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mele mai mari, iară pe urmă îngăduie să mai rămân lângă Măria Ta o vreme, ca să nu-ți pară casa pustie. Nu m-am gândit încă la soț și la plecare. PRICINĂ: Însă m-am gândit eu. Și să nu cutezi a te împotrivi hotărârii mele, că... Iaca, alți megieși ai noștri au feciori buni de-nsurat, care abia așteaptă să le fac semn: Dolofan-Voievod, al lui Hulpav-Împărat, ori Bramburel-Voievod, al lui Lehamite-Împărat, ori Mârlete-Voievod, al lui Bolovan-Împărat, ca să nu mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în sala de ospețe jâlțul cel negru, iară celorlalte două să li se deie foc! Astăzi poftesc să prânzesc numai eu și cu cele două fete preaiubite ale mele, Ana și Dana. Să nu mă tulbure nimeni și să nu cuteze nimeni a-mi trece pe dinainte fără poruncă! Iară tu, care mi-ai fost cândva odraslă alintată, să fii ieșită, până la apusul soarelui, dintre zidurile cetății noastre de scaun și să nu te oprești din drum până nu-i călca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în mare primejdie. Deci temându-mă pentru capul meu, dar și pentru capul domniei tale, ți-am însemnat aici, pe filă cu pecete, ce ai a cere și a căpăta. Te înfățișezi la cămări cu însemnarea asta. Și să nu cutezi a face altfel, pentru buna liniște a domniei tale. (Îi dă hârtia. CEAUN citește și pare foarte nenorocit.) CEAUN: Apoi, jupâniță, cu ce mi-ai dat aici abia pot acoperi cuviincios masa Măriei Sale, fiind cu mare băgare de samă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
carte veche și m-am veselit atunci de ascunzișurile ei. Cu voia Măriei Tale, pot dovedi că cele arătate nu-s chiar așa de încâlcite, ci mai mult o învăluire de vorbe. SFETNIC I: Cine-i această copilă, și cum cutează a înfrunta înțelepciunea și spusele unor bărbi bătrâne?! GÂND: Înțelepciunea poate sălășlui și-n capetele tinere, Întâiule Sfetnic al nostru. Să vedem ce are a ne spune această copilă cu numele Liana. Și dacă n-a găsi dezlegarea cea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
succesul său în Spania. Nu Viața lui Don Quijote și Sancho - trei traduceri -, deoarece Quijote-le lui Cervantes nu e atât de cunoscut - fiind mai puțin popular - în afara Spaniei - și nici chiar în cuprinsul ei - pe cât presupun aici literații naționali. Ba chiar cutez să afirm că opere ca aceasta a mea pot contribui să-l facă mai mult și mai bine cunoscut. Nu altele. Datorită caracterului său național? Romanul meu Pace în război a fost tradus în germană și în cehă. Fapt e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]