619 matches
-
reduceri), precum și pagina de facebook a editurii Junimea. (c) CONSTANTIN PAIU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA CONSTANTIN PAIU TOATE-S VECHI ȘI NOUĂ TOATE... dramatizări, versiuni scenice, scenarii Editura Junimea Iași 2015 Doamnei mele și copiilor mei aceste file regăsite. CUVÂNT ÎNAINTE Un hâtru plin de glume, gospodăros nu-i fie de deochi și înțelept de ai tot sta să-l asculți, Constantin Paiu, bădia Costache, e un rostitor cum nu sunt mulți. Cu glasu-i așezat, timbrat cum se cuvine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din când în când, cu limba bifurcată atârnând, uitată, într-o parte. Se aud, difuz, suprapuse, fragmente de melodii bisericești, susținute destul de anemic de grupuri vocale mici. Se pot distinge, din când în când, părți de text religios "Bine ești cuvântat, Doamne...", "Slavă ție, Dumnezeule...", Și acum și pururea...". Riposte similare, ca un ecou, ajung mai de departe "...oaaamne...", "...taaale...", "eeeecilor..." etc. SISOE ( Iese din colibă, încă amețit de somn. Poartă o aureolă abia vizibilă. E îmbrăcat într-un anteriu destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
c-a sosit iar protopopul? Atunci de ce s-a oprit aici, și ce-i cu toate babele astea? (Mișcare dezaprobatoare din partea femeilor, care încep din nou să șușotească.) PITAC: Asta încă n-ar fi nimica. Alta-i pacostea... NIȚĂ: Da' cuvântă săptămâna asta, dascăle Pitac! PITAC: S-a iscat în sat un călugăr venetic, un batist sau un inochintist, ori dracu' știe ce-o fi fiind. L-a cules de la Dâmbu' Ciorii Ilinca lui Dudău și l-a cărat în spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
numele hanului. Nu, acolo se face, cu multă finețe, elogiul fluviului Soghd, care-și revarsă binefacerile asupra Samarkandului, ca și asupra Buharei, și care merge apoi să se piardă În deșert, nici o mare nefiind vrednică să-i primească apa. Ai cuvântat frumos, fie ca gura ta să se umple cu aur, spune Nasr, după cum Îi stă În obicei. Poetesa se apleacă deasupra unui taler imens, plin cu dinari de aur, Începe să vâre monedele, una câte una, În gură, În vreme ce asistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
orașul, pe han și dinastia. Departe de a se bucura de inițiativa lor, suveranul ăși iese din fire, Își Întrerupe vizita și face cale-ntoarsă, poruncindu-le soldaților să-i risipească pe tineri fără menajamente. La Întoarcerea la palat, el le cuvântează ofițerilor săi: — Atunci când bunicul meu, Dumnezeu să păstreze În noi amintirea Înțelepciunii sale, a dorit să cucerească orașul Balkh, locuitorii puseră mâna pe arme, În lipsa suveranului lor, și uciseră un mare număr dintre soldații noștri, silindu-ne armata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a fi constatat că Încercarea sa de a se lepăda de tutela vizirului său a eșuat, aruncă asupra lui Hasan toată vina. După ce le-a poruncit străjilor să Îl Înșface, rostește, pe dată, condamnarea la moarte. Pentru prima dată, Omar cuvântează: — Fie ca stăpânul nostru să se arate milostiv. Hasan Sabbah a săvârșit, poate, greșeli, a păcătuit, poate, din prea mult zel sau din prea mult entuziasm și, pentru aceste rătăciri, trebuie să fie Îndepărtat, dar el nu s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a izbit, Țărna m‐ a batjocorit, Pământul m‐a prigonit!... Mamă, dacă‐mi vrei tu bine, Fă‐ l acuma pentru mine și‐mi dezleagă blăstămul, Că‐ mi apasă sufletul” ! Lena din suflet ofta, Gânduri grele o mustra și ea, biata, cuvânta: “Dragul meu! Să fii iertat și de blăstăm dezlegat. Însă... fie blăstămat Pământul, că nu m‐ascultă, Bată‐ l Jalea mea cea multă, și nu te mai lasă‐afară, Bată‐ l Jalea mea amară!” Țărna‐atuncea tremura, Lutul mânios urla
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Profesorii erau foarte liniștiți, căci se gândeau, probabil, că vor fi răzbunați pentru faptele de ieri. Cineva lipsea, dar nu știu cine. Erau prea mulți oameni pe scenă ca să-i număr și să-mi dau seama cine lipsește. George se opri din cuvântat, se uită mirat la ușă și la cei care tocmai intraseră, apoi s-a uitat la mine. Era speriat, căci știa ceea ce trebuia să facă, dar nu îndrăznea. Acum știa că ceea ce i-am spus era adevărat! Guvernul a mușamalizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
stăpânire pe tine însuți! Nu te duce pe panta nebuniei, căci de acolo, noi n-avem cum să te salvăm!" ziseră Sfetnicii văzând că mă pierd. S-a scris despre așa ceva. Știi? făcu el visător. Sunt vocile celor care nu cuvântă, ale celor care nu trebuie să aibă un corp ca să se facă văzuți. Ei sunt cei de care trebuie să te temi, căci apar doar atunci când puterea Împăratului scade. N-ai cum să-i vânezi, căci nu știi cum. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cuvânt înainte O carte redusă ca dimensiuni poate fi citită în orice colț al planetei. Astăzi omul este grăbit și avid de informație,dar uneori vrea să se ascundă de televizor,de computer și să revină la lectura firească,pe o
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
stăpâni sunt numai ei. N-am ce face, ofu-i greu dar, în taină, Dumnezeu coace zorile și eu simt cum aurorile matematic vin încoace cu toate comorile... Vine libertatea sfântă, mama oricărei virtuți vin cuvinte pentru muți, vine legea și cuvântă, cum să urci treaptă cu treaptă, dinspre noapte înspre zi și te nvață verbu-„a fi” într-o lume, sper! mai dreaptă... 1984 Iubirea Are-o latură nebună, nu se-oprește la hotar de-i interzis revine iar, chiar dacă fulgeră
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
iese-afară. De sub caldele omături ghioceii-n fruntea ei dau zăpezile în lături și scot fetele pe-alei. Mă întreb, nu-i frumos oare din Alecsandri să știi: „Vin Floriile cu soare și soarele cu Florii!” Sau să-nveți, cum ne cuvântă alt poet și el vestit: „Veniți, privighetoarea cântă și liliacul e nflorit”! Inima înseninată ca la dragostea dintâi, strânge-n brațe lumea toată cu planeta sub călcâi. Toate zilele sunt pline de-o prealuminată stare, primăvara pe coline scoate plantele
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
timp de gândire. Printre acele capete fără număr, existau în mod foarte clar oameni ale căror expresii se preschimbau din teamă, în regret. Kanbei își șterse sabia de sânge și o vârî la loc în teacă. Îmblânzindu-și expresia, le cuvântă lucrătorilor cu demnitate: — Văd că nimeni nu mai vrea să urce după acești cinci oameni, ceea ce înseamnă, cred, că intențiile voastre sunt altele decât ale lor. Dacă am dreptate, atunci voi spune eu ceea ce am de spus. Are cineva vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ioan Mititelu Cuvânt înainte Cine este nea Grigore? Cum, nu-l cunoașteți pe nea Grigore? Păi se poate? Îl cunosc chiar și locatarii de la blocul de vizavi. Este un om foarte serios, înscris al paisprezecelea în cartea de imobil și membru cu drepturi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din urmă creditorii de la bănci și în special cei de FMI. Văzându-l atât de speriat Dumnezeu îl întreabă blând: „Cine ești muritorule și de ce ai venit aici”. Omul s-a opintit puțin ca să se oprească din tremurat și a cuvântat cam cu spaimă: „Doamne eu sunt român și am venit aici ca să-mi spui când vom trăi și noi românii, dacă nu bine, măcar omenește”. Dumnezeu a căzut adânc pe gânduri, și demult trecuse cele trei secunde și jumătate, obișnuite
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de la Societatea de Gospodărire Comunală, în mâna sa largă și perfect apucătoare. Cu toate că nu era membru al consiliului și deci nu avea cum să prindă glas pe acolo, când s-a propus proiectul de hotărâre în privința aceasta, a pornit să cuvânteze el. Niciodată nu am auzit un glas mai dulce și mai învăluitor, care îndemna să votăm cea ce dorea el, vorbea atât de frumos, de curgător și convingător încât simțeai de emoție cum îți sar, pe rând, toate plombele din
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
li se adreseze celorlalți vorbind în ebraică, precum un profet. Toți îl ascultară într-o tăcere pioasă și plină de respect, iar Stelian își plecă la rându-i fruntea și ascultă cu atenție alături de toți ceilalți, deși graiul celui care cuvânta îi era complet necunoscut. Când sfârși, Zalman Aron își așeză pe cap pălăria neagră cu boruri drepte și largi și, luându-și rămas bun, se îndreptă spre ușă, demn și sigur de sine. Iorgu și cu Valentin, ca niște gazde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
albastrul din ochii tăi de cer, împrăștii rugăciune și lacrimi în cascadă Și luminezi cotloane ascunse-n frig și ger... Ți se închină versuri și serenade cântă, Desprinsă este luna din culcușu-i celest, Cuvântul prinde viață în cel ce nu cuvântă, Te strâng în brațe fiii în cel mai tandru gest... Și primăveri se joacă în gândul tău de noapte Când degetele tale se-aprind sub mângâieri, Prinzi dimineți în gene cu neștiute șoapte Și-ascunzi nemulțumirea în clipele de ieri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a târât de urechi pe sărmanul băiat și îi șoptește: 163 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cea neafectată, adicălea, de curbele de sacrificiu. Cum să te superi pe pricopsiții care-și presară locurile spargerilor cu ciornele unor scrisorele istețe, cuvântând despre fair-play și chemîndu-i la hărnicie pe polițiști? Sufletele lui Sutică și Țirfea respectă pactul tacit de a nu fura, de la un singur om, o sumă mai mare de una mie de lei. Când dispare vreun portofel, ocnele se comportă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
voi trăi... Nici cât să înmoi un descântec... Nici cât să arunc un blestem. Și că în noaptea în care mă zvârcoleam dacă să rostesc sau nu legământul, Răposatul, în persoană, mi s-a înfățișat într-un vis și-a cuvîntat: "Ascultă, Marie! Eu nu ți-am cerut să faci jurământ de castitate cu gura. În dauna limbii și a literaturii române... Rămâi profesoară de limba și literatura romînă! Împrăștie-le lumina! Nu-ți bate joc"... O silabă nu m-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-n palmă Și copaciul mi-l încarcă, Pîn-ce vede că se-nclină, Scârțâind din rădăcină - Ș-a cioplit din el țăruș, Pe-a moroiului țărână El L-a-nfipt adânc acuși. De-atunci farmeci - ncetează. Codri cresc și fierul iar e. Împăratul cuvîntează: - Ăst voinic e cel mai tare. Un bătrân răspunse: - Bine, Spune-mi, tinere, pe cine Fata are - acum în minte? - Ea gîndește-acum la mine. - Ha! acesta-i mai cuminte! Și să cânte strana prinde: - Este tare, este tare, Și cuminte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
altora, Ci de-asupra tuturora Dăruiți-i lui ceva Ce în lume nimenea N-a avut nici n-o avea. Zâna - a treia stă pe loc, Ochii ei sunt plini de foc Și la mumă se uita și astfel îi cuvînta: Dochie, drăguța mea, Știi tu ce-ai cerut ori ba? Nici o știi, nici o vei ști, Și eu tot voi împlini. 91 {EminescuOpVI 92} Zâna pe copil se pleacă, Ochi-n lacrimi i se-nneacă Și ea zice - încetișor: Nani puișor, Cerul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
văluri sunt podoabe. Și prin pânze străvezie, A lor glesne argintie Nu s-ating nici de pământ, Ci se leagănă de vânt, Căci ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încunjurînd Și din gură cuvântând, Cuvântând cuvinte rare Ca niște mărgăritare. Una zise: "Drag băiat, Vei fi mare împărat, Căci așa îți este scris, Cum ți-o spun acum în vis". Alta zise: "Vei fi tare 96 {EminescuOpVI 97} Fără vr-o asămănare, Cum nu-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sunt podoabe. Și prin pânze străvezie, A lor glesne argintie Nu s-ating nici de pământ, Ci se leagănă de vânt, Căci ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încunjurînd Și din gură cuvântând, Cuvântând cuvinte rare Ca niște mărgăritare. Una zise: "Drag băiat, Vei fi mare împărat, Căci așa îți este scris, Cum ți-o spun acum în vis". Alta zise: "Vei fi tare 96 {EminescuOpVI 97} Fără vr-o asămănare, Cum nu-i alt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
spus-o eu Să suni din frunză mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos " De m-adormi în iarbă jos. Codrul i se închina Și din ramuri clătina: " Hoi Mușatin, măi Mușatin, Voios ramurile-mi clatin " Și voios ți-aș cuvânta " Să trăiești Măria ta!... " Hai Mușat, să ne-nțelegem Și - mpărat să ni te - alegem, " Împărat isvoarelor " Și al căprioarelor, Așezat la vr-un pârâu Să scoți fluerul din brâu, Tu să cânți și eu să cânt, Frunza-mi toată s-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]