966 matches
-
îndepărtatele zvonuri ale pământului, iar acolo, sus, în vârful cerului, două stele gemene revărsând un balsam invizibil. Un țipăt strident sfâșiè liniștea, zicând: „La Correspondencia!“ Și Augusto întrezări lumina unei noi zile. „Visez ori trăiesc? - se întrebă el, trăgându-și cuvertura peste cap -. Sunt vultur sau om? Ce-o fi zicând ziarul ăla? Ce noutăți îmi va aduce noua zi? Vreun cutremur o fi înghițit peste noapte Corcubión-ul? De ce nu Lipsca? O, asociația lirică de idei, dezordinea pindarică! Lumea e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care restul familiei nu voia să le audă, aducând mesaje dintr-o lume mai mare în care tânjea și ea să pătrundă? Era frumos să cred că mai exista un tărâm unde încă o mai puteam face fericită. Am ridicat cuverturile. Imaginea coloanei sale vertebrale nu mă sperie. Mă simțeam mai liniștit ca niciodată. Nu mă mai temeam de ce aș putea să îi fac ei sau copiilor. Știam cum să îi protejez de mine. M-am ridicat încet din pat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
baie intră În bucătărie și puse apă la fiert pentru cafea; spălă una din ceștile murdare din chiuvetă, puse În ea două tablete de zaharină și două lingurițe de cafea solubilă, apoi se duse să-și facă patul. Lupta cu cuvertura Îi luă trei-patru minute. Când se Întoarse În bucătărie Își dădu seama că uitase frigiderul deschis peste noapte. Scoase din el margarina, dulceața și un iaurt pe care Îl Începuse ieri, dar descoperi că un gândac tâmpit hotărâse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la birou. În drum spre pat, Fima se bucură că Nina era mioapă, fiindcă prinse cu coada ochiului o strălucire fugară În scrumiera În care ea stinsese țigara și ghici că era cercelul pierdut de Annette. Nina trase perdeaua, rulă cuvertura, Îndreptă pernele și Își scoase ochelarii. Mișcările Îi erau sigure și precise, de parcă se pregătea să fie examinată de un medic. Când ea Începu să se dezbrace, el se Întoarse cu spatele și ezită puțin Înainte de-a Înțelege că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
răspunse: Iar să vorbim. O urmă În bucătărie. Se opri o clipă În drum și aruncă o privire prin dormitor: spera irațional să se vadă dormind acolo, printre așternuturi, Încă de alaltăieri seară. Dar patul era făcut, acoperit cu o cuvertură din lână bleumarin, de fiecare parte avea veioze și noptiere identice, pe care odihnea câte o carte și, ca la hotel, câte un pahar cu apă, un blocnotes și un stilou. Se aflau pe ele chiar și două ceasuri deșteptătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îl purtase În brațe pe Dimi cu două nopți În urmă, o duse acum pe Yael și o Întinse pe pat În dormitor și, la fel cum Îl mângâiase pe Dimi, dezmierdă acum obrajii ei. Dar nu Încercă să dea cuvertura la o parte sau să o dezbrace, ci doar se lipi de trupul ei și puse capul ei pe umărul lui. În loc de „Mi-a fost dor de tine“, spuse, din cauza oboselii, „M-am murdărit de tine1“. Rămaseră culcați, lipiți unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de cămăși albe pregătite pentru călcat ale tatălui său. Mângâind tapițeria de brocart. Pipăind și cântărind În mână sfeșnicele din argint și cupele rituale. Trecându-și palma peste suprafața lăcuită a mobilei vechi. Comparând tăvile pentru ceai. Descoperind sub o cuvertură de muselină mașina de cusut Singer și scoțând o singură notă dogită la pianul Bechstein strălucitor. Alese o cupă de cristal și Își turnă puțin din coniacul franțuzesc al tatălui său. Ridică paharul către cele șase vaze pline cu gladiole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rudenie, tocmai deasupra acelei comode - atinseseră lemnul nobil, lustruit cu mâinile lor, îi mângâiaseră cu degetele tăblia pe care puseseră o ceașcă, o scrisoare. Au tras de mânerele ornamentate ale sertarelor, poate ca să scoată, la fel ca mama, una din cuverturile brodate, care se mai aflau și azi acolo. Și abia după ce conștientizam această semnificație, trebuia sa ne imaginăm în continuare cum călătorise această comodă la Köln, de acolo la Rapperswil și Zofingen și mai departe, la București, ca, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zăpadă. Acolo se înălțau, alături de cabane modeste de lemn, hotelurile. Mirosea a ceară pentru schiuri și cremă împotriva arsurilor solare, oamenii se așezau într-un „Tea Room“, cu fața la soare, priveau în sus spre crestele munților și în jos spre o cuvertură de ceață sub care se ascundea cotidianul ăla cenușiu, știut de toți. Coapsele și șoldurile mă dureau de „încordarea și elanul“ pe care eram obligat să le repet în fiecare dimineață cu scânduri de frasin la școala de schi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
eșapament în grădina noastră, motiv pentru care aveam să „degenerăm“, ca romanii care băuseră odinioară vin din pocalele lor de plumb. Peluza era veștedă, copacii despuiați de frunze și, printre colonade, smocuri de paie acopereau tulpinile de trandafiri. Cu o cuvertură de pânză am acoperit cele două pupitre de pe care strânsesem tot și, așa lipite unul de altul, păreau o singură suprafață. Această suprafață albă care ocupa aproape întreaga lungime a camerei noastre am subdivizat-o cu un fir de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Hackler și părinții mei, devenind un zid format din sentimente rănite, compact și de netrecut. Îmi era greu și să respir, intrasem în panică, o panică la fel cu aceea pe care o simțisem în copilărie, când tata azvârlea uneori cuvertura pe mine și mă apăsa până nu mai aveam aer. Cum de-și permitea Hackler, omul care îl deposedase pe tata de partea lui de proprietate asupra firmei, să vină pur și simplu aici, să se așeze din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
geamlâncul de deasupra ușii, ca să intru în camera ei. Abia atunci Albertina îmi deschise. Pătrunsei în bezna odăiței, fără să înțeleg, și fără să caut motivul absurdelor mele pretenții, când m-am izbit de Vladimir. Stătea în mijlocul încăperii înfășurat în cuvertura de pluș. Într-o clipă de nebunie încercase să se ascundă astfel, protejat de întuneric. Dar cum între degete, statuia, până atunci rigidă, începu să se miște, și Vladimir Beral azvârli hohotind cuvertura și fugi prin ușa rămasă deschisă, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de Vladimir. Stătea în mijlocul încăperii înfășurat în cuvertura de pluș. Într-o clipă de nebunie încercase să se ascundă astfel, protejat de întuneric. Dar cum între degete, statuia, până atunci rigidă, începu să se miște, și Vladimir Beral azvârli hohotind cuvertura și fugi prin ușa rămasă deschisă, de-a lungul coridorului. Albertina mă primi fără nici o împotrivire. Plimbată, ospătată și băută suficient, aduse un aport calitativ de cea mai superioară esență. Splendidă în ascensiunea actului, se retrase la timp cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o conduce În dormitorul slab luminat, rămânând respectuoasă În urmă, lângă ușă. Poți să ne lași singuri, domnișoară Bosanquet, spune dna James pe un ton care aduce mai degrabă a ordin decât a invitație. Henry stă Întins pe spate, cu cuvertura trasă până sub bărbie și băgată pe sub brațe. A fost bărbierit de curând În cinstea cumnatei sale și capul mare și oval Îi lucește pe pernă ca o lună aproape plină, cu un halou de nori. O pleoapă Îi stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de vieți, dar acum, cînd știa că violaseră În grup o tînără mexicană, Își dorea să-l fi lăsat pe Denton să-i omoare pe loc. De aici a pornit cearta. Karen a dormit ghemuită, departe de el și cu cuverturile strînse bine, de parcă s-ar fi temut să n-o bată. Jack se uita la ea În timp ce se Îmbrăca. Aceste ultime două zile Îl marcaseră. Nu se mai ocupa de Nite Owl. Se Întorsese la Moravuri. Interogatoriile lui Ed Exley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prinse În poze erau atrăgătoare, dar fundalul era de tot rahatul. Costume frumoase, care te făceau să te uiți de două ori la dezgustătoarele activități homo. Instantanee artistice cu orgii. SÎnge ilistrat cu cerneală roșie, trupuri care se Împreunau pe deasupra cuverturilor, fotografii care te făceau să-ți mijești ochii ca să poți vedea formele feminine ascunse cumva de goliciunea excesivă, și tot spectacolul ăla extravagant al organelor sexuale expuse te făcea să vrei să vezi femeile pur și simplu goale. Rahatul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
așa că s-a decis să-l simuleze. A plătit tîrfe. A strîns cu ușa dame de companie. Le-a aranjat În așa fel Încît să arate ca fetele din revistele lui. Chema cîte trei-patru la o Întîlnire - trupuri Învălmășite pe cuverturi. Le-a costumat, le-a dirijat coregrafia. A imitat fotografiile acelea, a făcut propriile lui fotografii, a revăzut momentele. Uneori, gîndindu-se la pozele cu sînge, se Îngrozea: semănau perfect cu mutilările de la crimele adevărate. Femeile reale nu Îi provocaseră niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care s-a dilatat enorm, căpătând dimensiuni de coșmar, văzând toate dintr-odată, foarte lent, centimetru cu centimetru, analizând ceea ce vedea: patul gol, puțin deranjat într-o parte, ca și cum vreo soră ar fi fost neglijentă, perna la locul ei, nemototolită, cuvertura întinsă și de sub ea ivindu-se cearceaful curat, dispariția paharului și a cutiei cu medicamente de pe noptieră, lipsa oricărui obiect de pe fotoliu sau măsuță, o încăpere anodină, străină și nelocuită, încât, în acea îndelungă dilatare de coșmar, a simțit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
om bogat. Ceea ce vezi aici îmi exprimă personalitatea. Voluptate pe bani puțini. Întinde-te pe divan cât timp mă duc să fac ceai. Lapsang îți place? Divanul se dovedi a fi, la o cercetare mai atentă, un pat-canapea învelit în cuverturi pseudoturcești zdrențuite, dar era destul de comod. Bucătărioara lui Findlay era chiar lângă salon, așa că am putut continua conversația în timp ce el își făcea de lucru cu ibricul și ceainicul. — E un apartament minunat, am spus. Stați de mult aici? M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-l explorez. Am urcat pe scară, am luat-o la dreapta pe palier și am intrat în dormitorul lui Joan. Era o cameră luminoasă și veselă, care dădea spre strada principală. Avea un pat dublu, aranjat frumos pe deasupra cu o cuvertură roz și mai multe perne bleu peste pernele de dormit. În mijloc era un obiect pe care l-am recunoscut scotocind prin cotloanele cele mai îndepărtate ale memoriei: un urs de pluș galben jerpelit numit Barnabas, cu care dormea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înăuntru. Era aproximativ unu și jumătate noaptea. Joan era întinsă pe spate și pielea îi era cenușie și translucidă în lumina argintie a lămpilor din stradă. Nu avea nimic pe ea și în timpul somnului dăduse la o parte aproape toată cuvertura. Nu mai văzusem de opt ani un trup gol de femeie pe viu, cum ar veni; și cred că nu mint spunând că nu mai văzusem unul atât de frumos. Verity era subțire, avea oase puternice și sâni mici; prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe spate și pielea ei era cenușie și translucidă în lumina argintie de afară, pâlpâind uneori și devenind albastră când fulgerele brăzdau cerul nopții. Deși era acoperită mai mult de jumătate astă-seară, a fost suficient să mă pironească locului, lângă cuvertura bleu, sorbindu-o lacom cu ochii mei sticloși și impotenți din ușă - era un loc sigur, întunecat. Am stat și am privit; dar curând, în mod ciudat, m-am pomenit că îi priveam fața - fața pe care o văzusem zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
culoare deschisă și un covor Împletit În câteva nuanțe de albastru: bleu, bleumarin, albastru regal și indigo. Repet, dacă moda nu era punctul meu forte, decorațiunile interioare nu erau nici atât: cred că Ikea era În „Perioada albastră“. Am cumpărat o cuvertură În picățele albastre și cea mai pufoasă plapumă pe care o aveau de vânzare. Lily m-a convins să cumpăr o veioză din aceea chinezească cu abajur din hârtie de orez pentru noptieră, după care am ales câteva desene alb-negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ce ai cerut. Am aruncat o ultimă privire prin odaia magnifică. Era, fără doar și poate, cea mai elegantă, cea mai luxoasă cameră pe care o văzusem vreodată, cu perdele de brocart, cu covoare groase, de culoarea vaniliei, cu o cuvertură țesută peste patul imens și cu figurine aurii plasate discret pe rafturile și mesele de mahon. Numai un televizor cu ecran extra‑plat și un casetofon modern, argintiu, indicau faptul că Întreg apartamentul nu fusese creat și conceput stilistic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
terminarea războiului. Intră În camera alăturată, pe care o folosea ca dormitor, și Începu să se schimbe. Camera era Întunecată. O parte din geam dispăruse, iar domnul Leonard o Înlocuise cu o bucată de linoleum. Patul era Înalt, cu o cuvertură brodată cu fir de bumbac, care se rodea Încet; era acel gen de pat care Îți răscolea gîndurile, deloc plăcut, făcîndu-te să te gîndești la oamenii care, de-a lungul anilor, au dormit În el, au făcut dragoste În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]