939 matches
-
tatălui explicându-se nu doar prin moarte, ci și printr-o absență îndelungată ori prin despărțire). Numele de familie pot fi alcătuite fie de la cuvântul generic - Avădanei, Avăduvii -, fie de la numele mamelor apărute în ipostaza de „cap al familiei” și dătătoare de nume. Cu un a genitival (invariabil ca în Moldova): Aanei, Aaniței, Aaxiniei, Afloarii, Ailenei Amariței, Atudosiei, Avarvarei, Avasilicăi sau fără acea marcă a posesiei (construcție specific ardelenească) - Mării 414. în credințele și superstițiile populare, care nu ignorau deloc demersul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru imaginile cu o încărcătură simbolică specială corespondențe pe măsura mesajului din original. Transpunerea versurilor cuprinse în volumul Lied, das in der Flöte blieb nu a fost doar un exercițiu dificil de limbă, ci și un prilej de cunoaștere poetică dătătoare de satisfacții. Selecția, efectuată pe baza mai multor cărți ale lui Caraion, este însoțită de o introducere a traducătorului în lumea mitică a autorului. Peste o mie de versuri ale lui Mihai Eminescu au fost tălmăcite la solicitarea lui Dieter
SCHERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289551_a_290880]
-
realului. Nu trebuie trecută cu vederea căptușeala mitologică discretă a epicului - ca o dublură culturală suplă și fină: istoria străveche a lui Apolo și a flautistului Marsias. Conform adagiului din Ecleziast: „Tot ce a fost va mai fi...”, iterația e dătătoare de profunzime și ecou. Procedeul - aplicat cu parcimonie - amintește de evoluția lui Gheorghe Crăciun, între fabulația lui Longos despre Daphnis și Chloe și propriul său text narativ. Alt roman, Ora păianjenului (1984), pare să fi avut inițial un final deschis
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
niște depozite misterioase de amintiri. Poeziile din Iubește clipa de față (1994) aparțin tot liricii naive, caracteristică arătându-se și de această dată sinceritatea rostirii. Dominantă este conduita epicureică, aplicată cu precădere erosului, iubirea fiind elogiată ca esență a existenței, dătătoare și de suflu poetic. Poemele din culegerea Pe scara unui gând (2000) „adaugă un cerc nou de vârstă” (Constantin Cubleșan), marcând cultivarea timbrului reflexiv, a dialogului cu divinitatea. SCRIERI: Amfore stelare, pref. Valentin Tașcu, Cluj-Napoca, 1991; Iubește clipa de față
ZEGREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
acolo, dar nu în Arcadia, încât nimic din ceea ce se spune nu rămâne fără ecou - ba mai mult, nu poate să nu genereze dorința de a zice și mai mult, și mai dur, și mai fără reținere. Este o nevoie dătătoare de efecte catartice pe care o împlinim. și totuși, aici și acum, aș vrea - printr-un efort de autocontrol - să aduc altceva decât răspunsul dintâi la interogația îndreptată spre cum ne-a fost viața în comunism. Încerc să descopăr ceea ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că studenții știu, pot și chiar fac dovada gândirii lor, nouă revenindu-ne obligația să-i apărăm. Ne-am bucurat împreună pentru inspirația acelui răspuns salvator care aprecia că „în momentul vorbirii pleava e spulberată, aflându-ne în miezul bobului dătător de pâine albă și bună!”. Cum tonul contează, fiecare a înțeles ce a putut, iar „urechea” grupului n-a mai avut rezonanță la prorectorul de atunci, la profesorul Ionel Hagiu. N-am știut niciodată dacă această solidaritate este mai importantă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Maria Rilke și Stefan George, și în același timp trădează comuniunea cu spiritul filosofiei existențialiste. Lirica lui P. e un imn închinat naturii, percepută ca altar cosmic, întrupare panteistă a divinității, manifestare a sacrului în toate ale firii. Ființele apropiate, dătătoare de viață, Tatăl și Mama, capătă alura unor forțe primordiale, mai mult decât mitologice, iar liniștea satului, a pământului și a codrului e întrevăzută ca o imagine a Edenului. De aici, dorința de comuniune cu natura și de reîntoarcere către
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
să lumineze începuturile neamului. Idealul pe care caută să-l refacă în timp este reprezentat de anii de glorie ai lui Neagoe Basarab. Inițiază câteva tentative de definire a „mitului dinastic” al Basarabilor, construcție pe care o opune, ca formulă dătătoare de stabilitate, vremurilor de nesiguranță politică ce învolburau Țara Românească, iar frazele prețioase, urmând tipare baroce pe care literatura română acum le învăța, aduc din adâncul istoriei numele vechi, de profundă rezonanță, ale pământului (Predoslovia la Antologhion, 1643). Chiar dacă nu
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
inegalitare clasice, dar și de cele recente. Spațiile constitutive ale inegalităților recente sunt individualizate. Ele se manifestă la nivelul dinamicii construcției sinelui individual și iau formele diferențiate ale identităților personale. Identități care, pentru un timp, închid individul într-o totalitate dătătoare de sens, asemenea unui „cocon protector care ajută la menținerea securității ontologice” a individului. Dar tot ele, identitățile, sunt departe de a rămâne închise în stabilitate. Explorarea unei identități posibile, transformarea celei deja afirmate pentru a facilita trecerea într-un
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
între trei piscuri semețe, înfipte parcă în cer - ai zice că-i Sfînta Treime, văzută într-un simbol terestru, nedeslușit. Dumnezeu ne împresoară astfel, în această Vale a Morții, iar deasupra întunericului nostru strălucește mereu soarele Dreptății, ca un far dătător de speranță. Dacă ne plecăm privirea, valea cea neagră ne dezvăluie pămîntul ei noroios, dar dacă ne-o ridicăm, întîlnim razele strălucitoare ale soarelui, care ne umple de bucurie. Totuși, astrul zilei nu stă pe loc, în zadar am aștepta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe George Gh. Pâslaru și ca prim-redactori pe Pompiliu Ionescu și George Homoriceanu. Antiliberală, național-țărănistă la început, iar ulterior cu tot mai pronunțate accente naționalist-șovine, publicația își propune să înlăture „întunericul macabru al tuturor combinațiilor meschine”, înaintând spre „lumina dătătoare de puteri noi”. Rubrici: „Pagina literară”, „Însemnări”, „Sport”, „Viața economică”, „Viața internațională”, „Teatru-Cinema”, „Pagina școalei buzoiene”, „Aici se râde”, „Medalioane”etc. Numărul celor care trimit versuri este mare, iar printre semnatari apar și nume mai importante: Dem. Iliescu, Mircea Streinul
ACŢIUNEA BUZAULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285160_a_286489]
-
următor: Gândul și realitatea nu trebuie doar să-și corespundă într-un sens oarecare, ci ele trebuie să se pătrundă reciproc. Funcția gândirii nu trebuie să se consume în exprimarea ființei, adică în cuprinderea și desemnarea acesteia prin categoriile sale dătătoare de sens. Gândirea se simte mai degrabă în stare să se identifice cu realitatea, ea poartă cu sine convingerea că posedă în sine garanția că-i poate epuiza conținutul. Aici nu trebuie și nu poate să persiste, în cele din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prejudecăților șovine, să se furnizeze viitorului război o excelentă carne de tun. Japonia, Germania și Anglia sunt focare de pregătire a noului măcel. Mussolini, mentorul recunoscut al fascismului, se plânge că pacea e deprimantă și proclamă că numai războiul e dătător de viață și de noi energii. Femei intelectuale, muncitoare, văduve și orfane de război! Stăpânitorilor țărilor fasciste și imperialiste le e sete de energiile, de sângele copiilor, fraților, soților și părinților noștri! Dar femeile sunt lovite și direct de către reacțiunea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
revoluția intelectuală a timpului. Căci, lămurite abia în ultimele decenii, conceptele istorico-geografice, precum Europa de Sud-Est și Europa Est-Centrală, ne dezvăluie nuanțe puțin percepute de istoriografia contemporană. Aceste părți de continent ne înfățișează o civilizație cât se poate de originală, dătătoare și ea de minunate „izvoade ale spiritului, ale artelor, ale politicii timpurilor moderne”. Ce propunem atunci? Să trecem deci de axa mediană, de nevăzuta linie ce despică Europa de la Hamburg la Triest, cum sugera, printr-o fericită expresie, un istoric
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
va face să le simțiți. Așezați legea la dispoziția omului ca ea să poată fi comparată cu quadratura cercului în geometrie. Rezolvați bine această problemă și guvernarea fondată pe această soluție va fi bună și fără abuzuri.” Este o orientare dătătoare de speranță, iar noblețea gândului astfel exprimat va avea succes în toate regiunile Europei, cu deosebire în Răsărit, unde națiunile în formare se vor confrunta cu asemenea aspecte timp de aproape un secol de acum încolo. Deismul lui, întemeiat pe
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în activități ori scopuri superflue. Frânghie În funcție de scenariul oniric, frânghia evocă: - solidaritatea și legătura socială (frânghia ce îi leagă pe alpiniști); - atașamentul, dependența, jugul și întemnițarea; - pedeapsa și sancțiunea, în imaginea spânzurătorii. În inconștient, este asociat cu legătura originară și dătătoare de hrană: cordonul ombilical, care beneficiază de o semnificație afectivă și spirituală. Ea apare, din această perspectivă interpretativă, ca o tentativă de a recrea legătura primordială, de a repara ruptura originală, traumatismul nașterii. Utilizarea metaforică referitoare la căsătorie - «a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
șuviță de păr și a aruncat-o În vasul de botez. (Partea aceasta anume a ritualului, am bănuit eu mai târziu, era responsabilă pentru textura fibroasă a cristelniței noastre. Ani și ani de păr de bebeluși care, stimulat de apa dătătoare de viață, prinsese rădăcină și crescuse.) Dar acum părintele Mike era pregătit pentru scufundare. ― Roaba lui Dumnezeu, Calliope Elena, te botez În numele Tatălui, amin... Și mă băgă cu capul la fund pentru prima oară. În biserica ortodoxă, nu ne-ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu otrava. Erau Hitlerul alimentelor. În schimb, considera propria noastră dietă grecească - vinetele plutind În sos de roșii, sosurile de castraveți și pasta de pește cu ouă, pilaful, stafidele și smochinele - ca având putere de vindecare, ca niște medicamente miraculoase, dătătoare de viață, ce curățau arterele și netezeau pielea. Și ce spusese doctorul Müller părea să fie adevărat: deși avea numai patruzeci și doi de ani, fața Îi era scofâlcită, Împovărată de gușă, iar părul alb i se zburlea În părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
clipă cu anii înapoi. Suntem tot mai departe deolaltă amândoi, Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț, Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți. {EminescuOpI 115} RUGĂCIUNEA UNUI DAC Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de vieață dătător, Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna, Căci unul erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încît mă-ntreb
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ea și-i deschizi portița, o să te-ntâmpine zâmbetul îmbujorat al cireșelor de mai, sau surâsul plin de voioșie al pietroaselor, sau obrăjorii parfumați ai merelor văratice, sau... Jur-împrejurul livezii, asemenea unei gărzi mereu atente, stau teii, ale căror flori - dătătoare de sănătate - vin să adauge parfumul lor aparte la miresmele îmbătătoare ale celorlalți arbori. Jos, precum un covor fermecat, sunt tufe de căpșuni și fragi, de zmeură și de mure... Dacă vii pentru prima oară la poarta bunicilor, nu poți
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
prispă, să facă gimnastică. Puiu i-a auzit și a venit, de îndată, lângă ei. Doar și el trebuie să fie vioi, viguros și sănătos! Pe urmă s-au dus în grădinița din fața casei, unde fântâna cu apă proaspătă și dătătoare de sănătate îi aștepta. Când au venit în bucătărie, bunica le pregătește câte o cană cu lapte fiert și câte un ou moale. Cât timp au mâncat, Sorin și Sorina n-au uitat nici de înaripatul lor prieten: i-au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pe Nați, care Îi influențaseră să creadă asta, pentru că ei erau doar jucăuși. Dar acum venise vremea să Îl caute pe adevăratul Frate Mai Mic În „Împărăția câmpurilor de orez veșnic Înverzite“. Și Înainte de a mânca ultima cină a ciupercilor dătătoare de moarte, vor lovi tobele și vor suna din goarne. Vor pregăti spiritele trupurilor lor, spiritul ochilor, spiritul gurii, toate rând pe rând. Vor ști când să fie pregătiți, să nu zăbovească și să fie lăsați În urmă. În curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vînt; țara nu este mîntuită, și locuitorii ei nu sunt născuți. 19. Să învie dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărînă! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pămîntul va scoate iarăși afară pe cei morți." 20. "Du-te, poporul meu, intră în odaia ta, și încuie ușa după tine; ascunde-te cîteva clipe, pînă va trece mînia! 21. Căci iată, Domnul iese din locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
om nou", după cum este vorba de un moment cosmic, biologic ori soteriologic. Din punct de vedere al structurii, "potopul" poate fi comparat cu "botezul", iar ospățul funerar cu stropirea noilor născuți cu apă neîncepută sau cu băile rituale de primăvară, dătătoare de sănătate și de fertilitate. În toate sistemele religioase, Apele își păstrează funcția: pot dezintegra, aboli formele, "spăla păcatele", fiind deopotrivă purificatoare și regeneratoare. Apele precedă Creația și o absorb, neputîndu-și depăși propriul mod de a fi, adică de a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
71), soțul și soția sânt asimilați Cerului și Pământului. Căsătoria Didonei cu Enea are loc în timpul unei puternice furtuni (Eneida, IV, 165 și urm.); unirea lor este asemenea unirii elementelor; Cerul își îmbrățișează soția, trimițând pe pământ ploaia binefăcătoare și dătătoare de rod. În Grecia, riturile matrimoniale urmau pilda lui Zeus care se unea în taină cu Hera (Pausanias, II, XXXVI, 2). Cum este și firesc, mitul divin este modelul exemplar al unirii dintre oameni. Trebuie să mai subliniem structura cosmică
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]