632 matches
-
Epilog“a avut rolul de introducere la operă îașa-zisul „Prolog“ nu este, de fapt, prolog, ci o povestire de sine stătătoare), este întristător să vezi cum „iluzionistul“ omite gesturile de politețe adecvate unui asemenea addendum. Doamna Florence Allan i-a dactilografiat și redactilografiat manuscrisele și nu o dată a așteptat luni întregi să fie plătită, fără să se plîngă. Profesorul Andrew Skyes i-a înlesnit accesul liber la echipamentele de copiere și ajutorul secretariatului. Din partea lui James Kelman a primit sfaturi critice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de înstrăinare nr.1156/1991, eliberată de Primăria Sectorului 1, în care sunt cuprinse menniunile " Apartamentul se află în perimetrul construibil al municipiului București, într-o zonă de locuințe neafectata de prevederile planului de sistematizare al municipiului București". Redactat și dactilografiat în șapte exemplare, la Notariatul de Stat, Sector 1, București, astăzi... dată autentificării... Semnează - donatori (2), donator (1) și notarul public cu ștampila oficială. Ca urmare a acestui aranjament, A. Nastase, cu soția și fiul, s-a mutat în locuin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
nu pot fi discutate la cafeaua de dimineață. — Afacerile cum merg? mă Întrebă ea. — Mi-am cumpărat o mașină nouă, un Opel. Înseamnă că o duci bine, atunci. Dar tu? Din ce trăiești? — M-am Întors acasă la părinții mei. Dactilografiez acasă mult. Teze pentru studenți, chestii de genu’ ăsta. Reuși să zâmbească, spunând: Tata se Îngrijorează pentru mine că fac asta. Vezi tu, mie Îmi place să bat la mașină noaptea, iar zgomotul mașinii de scris a adus Gestapoul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mai mare interes. Mă contrariază În cel mai Înalt grad faptul că romanul Dumneavoastră (din care am citit un fragment În Luceafărul) Întârzie să apară și sper că, dacă Întârzierea se va prelungi, veți accepta să-mi Împrumutați o copie dactilografiată pentru lectură. Investigațiile Dumneavoastră se situează În avanpostul gândirii actuale despre roman - despre realitate În substanța ei, la drept vorbind. Cu dragoste, Radu Petrescu ș3ț București 6 ianuarie 1974 Dragă Domnule Norman Manea, Abea am expediat scrisoarea când am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de gând să emigreze”, comenta mama. Pe măsuța îngustă dintre bibliotecă și holul care ducea la baie și dormitor, stătea încă teancul de manuscrise ale bunicului. „Eu am fost ochii lui. Eu am fost ochii lui”, spunea câteodată bunica. „Am dactilografiat totul pentru el. Totul. M-am chinuit cu mașina de scris, asta veche.” Pe urmă, totdeauna apăsa pe o clapă. „Auzi sunetul? Sec. E o continuare a gândului.” Mașina de scris se afla și ea la locul știut. Am apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o clapă. „Auzi sunetul? Sec. E o continuare a gândului.” Mașina de scris se afla și ea la locul știut. Am apăsat pe clapă. Buricul degetului mi-a rămas pudrat cu puțin praf. Pe mașina asta mă învățase bunicul să dactilografiez, în urmă cu patru ani, după ce ne-am întors din America, eu și cu tata. Călătoria în America... ÎN CĂLĂTORIE CU TATA Trenul făcea întruna tadam-tadam. Eu aș fi putut să-l învăț și alte cuvinte în loc de tadam-tadam, însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să ne ofere, în schimb, găzduire în camera lor de la mansardă și un raft din frigiderul lor. Aveam să purtăm haine vechi și să mâncăm spaghete. Kay urma să scrie poezii despre cum e să ai un bebeluș și să dactilografieze, spunea ea, referate trimestriale, ca să mai scoată un ban. Eram și bursieri, așadar, ce altceva ne mai lipsea (pe lângă o saltea, câteva cărămizi și scânduri ca să ne încropim niște rafturi de cărți, discul Dylan Thomas al lui Kay și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-se cu ele, sărmanele, femei serioase altminteri, măritate și cu copii, la treizeci și ceva de ani cât or fi avut, arătând destul de ofilite, mă rog, muncesc în draci, stresate, toată ziulica aleargă încolo și-ncoace pe teren, scriu, corectează, dactilografiază și stilizează și articolele altora. Angela cică ar fi fost asistentă la Spitalul Municipal și ar fi făcut și doi ani de Medicină, așa spune ea, dar odată când nu era de față Doinița și-a trădat prietena și colega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe care se vede o mașină de scris nemțească, un teanc de foi albe și o ceașcă de cafea. Scaunul cu spetează din lemn vopsit maro, în ton cu restul mobilierului, scârțâie încet atunci când rusoaica se așează și începe să dactilografieze indiferentă niște documente fără să stea cu ochii pe claviatură, dovadă a unei experiențe îndelungate. Un timp, locotenentul continuă să stea lângă ușă. Pare că nimeni nu îl bagă în seamă. Pornește către biroul din fața lui unde se află un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu panoul cu poze de delincvenți. Am stat de multe ori să mă uit pe pozele astea proaste, cu țigani hidoși detașîndu-se pe un fond ca de lapte, ținând în mâini, fiecare, lucrurile furate. Sub fotografii, pe fâșii de hârtie dactilografiate la mașina mecanică, scrie, într-un stil agreabil, ce-au făcut băieții și cât au luat pentru asta. Când mi-am schimbat buletinul am fost înăuntru, într-o gloată duhnitoare a subțiori nespălate, și am stat la rând vreo două
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fă-ți și tu niște țoale mai ca lumea, ia uite, nici țintele de la canadiană nu le ai de aceeași culoare". M-am uitat și, într-adevăr: unele capse erau de fier, altele de alamă. Până și poemele și le dactilografia boierește, la un "Remington" străvechi și masiv, pentru care îl invidiam enorm. Foile dactilografiate și le ținea în niște mape cochete pe care scria: "Lyrics by Traian T. Coșovei. Best Poetty Money Can Buy". Prin Traian am descoperit un stil
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aceeași familie tradiționalistă a creației literare pe hârtie, cu pixul sau stiloul - fiindcă scrisul direct la computer e rece, impersonal, îi lipsește fiorul autentic al creației, așa că mai bine scriem noi frumos pe hârtie, după aceea culegem textul, adică îl dactilografiem, și îl ducem la o redacție, unde altcineva ia dactilograma și mai culege o dată textul, de data asta pe computer. Sau, și mai bine, îl culegem direct pe computer, îl scoatem la imprimantă și apoi îl ducem la o redacție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
vreo dată s-ar ivi ocazia...! Povestind Șefului de Șantier pățania, acesta Îl privi Într-un anumit fel. Îi oferi un scaun, dând la iveală o reclamație făcută În numele lui Tony Pavone și adreasată direct guvernului. Motivele erau Înșirate impecabil, dactilografiată fără ștersături iar Tony Pavone după ce o studie cu atenție o semnă, suspinând... „De data aceasta, Îl punem cu botul pe labe...!” „În mod sigur...” - opinie Șeful Șantierului. „Imposibil ca o plângere făcută de un om al muncii, să rămână
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deloc la ele. Mihai simte că a roșit, ca unul care a fost descoperit. Regizorul îi ia apărarea, convins că personajele au prins mai multă "carne", iar scenariul a cîștigat în profunzime și ca structură. Alte obiecții nu mai sînt. Dactilografiat din nou, scenariul va fi înaintat comisiei de lectură. Mihai răsuflă ușurat. Îi rămîne după-amiaza pentru cumpărături. Ajunge în centru, scoate lista din buzunar și o citește din mers. Caută de toate, găsește o parte. Și, ca de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pentru teatrul radiofonic e gata, într-o primă formă. Recitindu-l, Mihai înțelege că a făcut un lucru bun. E fericit! O fericire ce-l cuprinde întotdeauna cînd izbîndește. Va mai lucra un timp la finisarea lui, apoi, după ce-l dactilografiază, îl va trimite la Radio. Chiar azi vrea să-l recitească de cîteva ori, cît va sta pe deal. E sîmbăta liberă din luna iulie și s-a hotărît să meargă cu copiii pe munte, în poienile din marginea orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de bază ale lui Cohen, par să fi trecut la afaceri legitime. Lee Vachss, asasin plătit, folosit uneori de Cohen, se ocupa cu o șarlatanie de inspirație religioasă: vindea doctorii brevetate, care garantau stări de extaz mistic. Jack continua să dactilografieze. Dud o luase rău pe arătură: Johnny Stomp și Kikey Teitlebaum erau niște bandiți pursînge, care n-aveau cum să o apuce vreodată pe calea dreaptă. Băgă În mașină o foaie nouă. Un alt subiect: Întîlnirea de Încheiere a armistițiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în aer, înainte de a separa unul cu care să atingă din nou pagina. Ce software ai folosit acolo? Aaaa..., spuse Clodagh, care nu își mai amintea. — Poți dactilografia? Cunoștințe de stenografie? — Da. — Câte cuvinte pe minut? — A, nu știu. Nu dactilografiez decât cu primele două degete, răspunse Clodagh. Dar sunt foarte rapidă. La fel de rapidă ca unii oameni care au făcut cursuri. Ochii de copil ai lui Yvonne se micșorară. Era enervată, deși nu la dimensiunile la care voia să lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
creștini. Și apoi, ascultă, Casaubon, dacă Diotallevi vrea să fie evreu, doar n-o să mă opun eu.” „Cred că nu. Suntem democrați.” „Suntem democrați.” Își aprinse o țigară. Eu Îmi amintii pentru ce venisem. „Mi-ați vorbit de un manuscris dactilografiat despre Templieri”, am zis. „Adevărat... Ia să vedem. Era Într-o mapă de polivinilin...” Scotocea Într-un teanc de manuscrise și Încerca să scoată unul de pe la jumătatea teancului, fără să le miște pe celelalte. Operație riscantă. Într-adevăr, teancul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi terminat, oricum. Te-ai Întoarce la vechea ta slujbă? Viv se gîndi. Lucrase la Ministerul Alimentației, după colț, În Portman Square. — Nu știu, zise ea. Poate. Atunci era o slujbă importantă. Îmi plăcea. Cu toate că nu făceam altceva decît să dactilografiez... Aveam o prietenă bună acolo, o fată pe care o chema Betty; era de milioane. Dar s-a măritat cu un tip din Australia la sfîrșitul războiului, și a luat-o acasă cu el. O invidiez acum. Dacă ar Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un fel de hîrști-poc-poc-poc! de parcă ar fi explodat niște șrapnele minuscule. O luă repede pe coridor și deschise ușa, iar sunetul deveni aproape asurzitor; Încăperea din spate era plină de birouri și la fiecare se afla cîte o fată care dactilografia cu furie. Unele aveau căști; majoritatea dactilografiau după note stenografiate. Se cufundau cu atîta vigoare pentru că mașinile lor nu conțineau doar o foaie de hîrtie ci două, trei, uneori patru, cu indigo Între ele. Încăperea era mare dar neaerisită. Ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
explodat niște șrapnele minuscule. O luă repede pe coridor și deschise ușa, iar sunetul deveni aproape asurzitor; Încăperea din spate era plină de birouri și la fiecare se afla cîte o fată care dactilografia cu furie. Unele aveau căști; majoritatea dactilografiau după note stenografiate. Se cufundau cu atîta vigoare pentru că mașinile lor nu conțineau doar o foaie de hîrtie ci două, trei, uneori patru, cu indigo Între ele. Încăperea era mare dar neaerisită. Ferestrele fuseseră izolate termic cu ani În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar după un minut după ce Viv se așeză, scoase husa mașinii și se apucă de lucru, ușa spre biroului domnului Archer se deschise și domnișoara Gibson Își aruncă o privire Înăuntru. Se uită prin Încăpere și, văzînd că toate fetele dactilografiau, dispăru din nou. Imediat după ce ușa se Închise, Viv simți cum ceva mic și ușor Îi lovește umărul și apoi aterizează pe podea. Betty aruncase o agrafă pentru hîrtii de la biroul ei aflat la trei metri distanță. — Duci o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
podea. Betty aruncase o agrafă pentru hîrtii de la biroul ei aflat la trei metri distanță. — Duci o viață vrăjită, Pearce, zise ea cu afectare, cînd Viv se uită peste umăr. Viv scoase limba la ea și se Întoarse la lucru. Dactilografia un tabel, o listă de alimente și caloriile aferente - o treabă laborioasă, pentru că trebuia să bați la Început coloanele, să lași spațiu corect Între ele, și apoi trebuia să scoți hîrtiile, să le pui la loc pe orizontală și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
De atunci, poate că trecuse pe lîngă ei pe stradă! Poate că-i Întîlnise În autobuz, În tren, poate că se antrenaseră Într-o conversație. „Ce copii frumoși aveți.“ - „Credeți?Seamănă leit cu tatăl lor. Să vă arăt o poză...“ Dactilografiase lapte, ouă, brînză, ticălos. Se uită rapid și trebui să scoată hîrtiile și să o ia de la capăt. Oare ce făcea În momentul ăsta Reggie? se Întrebă ea răsucind carul mașinii. Se gîndea la ea? Încercă să ajungă la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la ea? Încercă să ajungă la el mental. Dragul meu, Îl chema ea În gînduri. Niciodată nu-i spunea așa În față. Dragul meu, dragul meu... Închise clapa de siguranță cu un clic și Începu să dactilografize de la capăt; dar dactilografia fluent, și unul dintre avantajele - sau dezavantajele - de a putea dactilografia atît de bine era că, În timp ce degetele Îți zburau pe deasupra clapelor, gîndurilor puteau să-ți alerge În voie. Dacă te apăsa ceva, părea că intră În ritmul mașinii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]