874 matches
-
se roage la Domnul atotstăpânitorul, zicând: „Dumnezeule al părinților noștri, binecuvântează-mă și împlinește-mi ruga precum ai binecuvântat pântecele Sarei și i-ai dăruit fiu pe Isaac!” Ridicându-și privirile spre cer, zări un cuib de vrăbiuțe în frunzișul dafinului și prinse a jeli de una singură, zicând: „Vai mie, nefericita, cine m-a născut? Din ce pântece am ieșit la lumină? Blestem am devenit în ochii fiilor lui Israel și cu batjocură m-au alungat ei din Templul Domnului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sine. După care începea să celebreze procesul de preparare a căpățânii de porc înjumătățite, care trebuie să fiarbă molcom și acoperită de saramură la foc mic, într-o oală spațioasă, două ore bune, timp în care cuișoarele și frunzele de dafin, precum și o ceapă netăiată, urmau să-i dea un prim gust. Atunci când, spre sfârșitul anilor ‘60, așadar într-o vreme încărcată de proteste, în care mânia, supărarea, furia se găseau la un preț scăzut ca titluri cu litere de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
om mulțumi după cum se cuvine și cum sîntem noi obișnuiți! Și plecară. Hangiul, bucuros de așa mușterii, dete în grabă bucătarului cele aduse, iar acesta găti crapul pescărește: cu untdelemn din belșug, cu sare și piper, cu cimbru, foi de dafin și usturoi tocat, și cu felii de lămâie și roșii pe deasupra, ca să-i dea mai mult gust. Când se-ntoarseră pungașii, peștele se răcise cum trebuia și era tocmai bun de mâncat. De pofta lor de mâncare, să nu mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
măslinii. Soldat al Demeterei mă voi sădi adânc, Ca, mâine, când iscoade plecate pe oblânc Vor ispiti desișul de sulițe și flamuri, Să scapete persanii, pierind sub orizon! Vor fi zărit, hieratic, cu fulgere drept ramuri: Un trunchi bătrân de dafin înfipt la Maraton. CERCELUL LUI MISS Cățelei mele Cineva, închis în stupul dintre pruni, aruncă pietre... Dar cu-atîta vrăjmășie că nu poți să faci sport: Ele trec și gard și ziduri, până dincolo de șetre Unde ziua umflă-n vânturi mătăsoase
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
harbuzului furat din grădina părintelui Tatu, mirosul bălții în care peștii zgâriau cerul de august limpede. Genia, despre ce ispitire îmi vorbești? Amintirile nu mi-au ținut loc de pat plin, de fagure pe limbă de clopot, de livadă cu dafini în fereastră, de puf de înger în pernă, de cer în perfuzie. Petre, negațiile tale nu au atins adâncimea în care se pot depăși pe ele însele. Refuzi simțurile, pentru că din ele nu mai izvorăște conștiința. Refuzi lumea, pentru că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
își frământă mintea pentru a găsi și cel mai mic detaliu: — Țigări, zise ea, după un minut. Nu ca ale lui tati. Deschise ochii și se uită la mine. Aveau un miros ciudat. Dulce și foarte puternic. Ca frunzele de dafin sau de oregano. Mi-am trecut în revistă notițele și, când am fost sigur că ea nu mai avea nimic de adăugat, m-am ridicat: — Îți mulțumesc, Sarah, ai fost de mare ajutor. — Am fost? zise ea veselă. Chiar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
profesore. Uneori, un pic de tutun îți rămâne pe limbă sau sub buză. Când fata evreică, cea care a zis că l-a văzut pe omul nostru, a spus că acesta fuma ceva cu un miros dulce, ca frunzele de dafin sau oregano, se referea cu siguranță la hașiș. Probabil că așa le face el să-l însoțească în liniște. Le tratează ca pe niște oameni mari, oferindu-le o țigară. Numai că nu e genu’ de țigară la care ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de mână. Nathaniel, îmi pare foarte rău. Niciodată n-am vrut să se întâmple așa ceva. — Știu. Îmi strânge și el mâna și simt că încep să mă relaxez. Din copacul de deasupra mea îmi cade în poală o frunză de dafin și o ridic. Încep s-o frec automat între palme și dinspre frunză vine un miros plăcut. — Și acum ? Ce se întâmplă ? spune Nathaniel. — Nimic. Presa o să-și piardă curând interesul. O să se plictisească. Mă aplec în față și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
alta aici. Și Înțeleg că gîndirea greacă a avut nevoie de țărmul mării, de soare și de imaginație, ca să Îndrăznească să-i cheme pe zei să se bucure de creația lor. Această dimineață care Înflorește ca o imensă tufa de dafin alb mă ajută să-mi dau seama că firul Ariadnei duce spre adevărurile concrete ale vieții. Bărbatul Între două vîrste pe care l-am văzut de cîteva zile pe dig străbate acum Încet, cu opriri, fîșia de plajă. Se apleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
soarele a Învins. În același timp știu cît m-ar costa să fiu constrîns la această singurătate. Cu ironia lui ucigașă, Fontenelle arăta Într-un sonet că dacă Apolo, alergînd după frumoasa Dafne, care a preferat să se metamorfozeze În dafin decît să-l lase pe zeu s-o Îmbrățișeze, i-ar fi spus acesteia pur și simplu că e tînăr și frumos, În loc să-și enumere calitățile, fecioara, În loc să fugă, ar fi Întors fără Îndoială capul. LÎngă o mare ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
reptilă și o mutantă acvatică. Și, ca un făcut, și legumele se uniră pe tarabe, acum hibrizi de struguri cu măsline, pepeni din care țâșneau castraveți, jumătate roșii, jumătate mere, cartofolămâi, perecepoase, țelineconopidate, portocale cu țepi, pătrunjel cu frunze de dafin, dar și pubele lătrătoare, cărămizile clădirilor aveau ochi de pisică, antenele parabolice cu pistil făceau fotosinteza, astfel că pe ecranele TV ale taximetrelor, în loc de meciuri de fotbal, se transmitea schimbul de energie dintre plante și soare, până la ultimele capilare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de asta. Apoi tata m-a luat de mână și m-a condus prin bucătărie în camera bunicului. Acolo se afla motivul vizitei mele acasă. Pe soba din bucătărie stătea o cratiță care scotea aburi, iar inconfundabilele mirosuri de piper, dafin, cuișoare și ceapă, într-o uniune intimă, se răspândeau în întreaga casă. Mama nu uitase ce doream cel mai tare să mănânc. VIGNETA în camera bunicului era un frig de gheață. El zăcea în sicriul pus pe pat. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se jucase în copilărie de-a v-ați ascunselea prin tufișuri, aici își plimbase pe aleea umbrită melancolia dulce a primei iubiri. La zece metri mai încolo trebuia să fie o portiță, la capătul potecii care ducea, printre tufe de dafin, spre grădina de zarzavat. Portița dispăruse - doar stâlpii porții îi arătau că nu-l înșală memoria. Chiar și cuiele care țineau balamalele fuseseră scoase pentru a fi folosite în altă parte, unde era mai mare nevoie de ele. Se depărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de câteva zile, o durere sâcâitoare. „După ce termin cu toate pregătirile o să merg și la stomatolog, săptămâna viitoare”. Parcă mă simt un pic mai bine. Mă uit să văd dacă am oțet și zahăr suficient, boabe de piper, foi de dafin pentru pus gogoșarii. Îmi rămăsese o țelină mare din cele cumpărate pentru ghiveci: o pusesem cu frunzele În lada de jos, de la frigider. A, să nu uit să cumpăr hrean! Am o rețetă trăsnet, de gogosari. După ce Îi curăț, Îi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
nu uit să cumpăr hrean! Am o rețetă trăsnet, de gogosari. După ce Îi curăț, Îi spăl și Îi tai felii, Îi pun Într-un lighean mare, de pe o zi pe alta, Împreună cu zahărul, sarea, oțetul, boabele de piper, foile de dafin. Fac lista să nu uit fiindcă durerea de masea care nu Îmi dădea pace și stresul Începuseră să-și spună cuvântul și mă simțeam cam amețită. Eram Într-o indispoziție totală. Pun sacoșele În cărucior și ies pe ușă. Când
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
harem de femei. Într-o seară am cinat la un restaurant francez de pe Pera. Mihaela consultă lista de bucate și ceru: ― Espadon grillé... Era un pește alb, fără oase, care se frigea în țeapă, atașîn-du-se între fiecare bucată foi de dafin. Înfuleca friptura cu atâta plăcere, minunîndu-se de gustul ei, încît vecinii de la mesele alăturate, toți străini, comandară și ei espadon. Într-o zi s-a dus la bazar să cumpere mătase pentru o rochie, dar, după două ore, s-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
simt "la mare". Nisipul de pe plajă e ud. Oribilă vreme! Undeva, la malul memoriei, valuri nevăzute aruncă, parcă, resturi dintr-o altă viață... reală? ireală? nu știu... un covor roșu, imens, pe care țopăie comic o maimuță... o tufă de dafin înflorit, la umbra căreia un bătrân își curăță plăgile de la picioare, în vreme ce, puțin mai încolo, avansează, stârnind praful roșcat, o procesiune... o femeie îmbrăcată în negru și tânără îmi explică a suta, a mia oară, același lucru... Îi spun, jenat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fotografiat. Cine era acel bărbat și cu care dintre cele două femei venise să-și petreacă vacanța la acea neștiută mare? Cu mama sau cu cealaltă? Au rămas, apoi, cutiuțele cu mirodenii: ghimbir, ienibahar, nucșoară, cuișoare, scorțișoară, cimbru, foi de dafin, boia de ardei, tarhon... La ce mâncăruri le punea? Cum am să-mi mai amintesc vreodată de ele?... Și a mai rămas un carnețel minuscul, cu coperte de mușama, scorojite, în care ea, la vârsta de paisprezece ani, își făcuse
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu mai sunt în stare s-o găsească. Sub soarele de ianuarie, în dreapta lor se întindeau câmpiile și marea Tyrrhenum; în stânga, pe dealurile abrupte, se aflau orașele din Latium Vetus, mai vechi decât Roma. Colinele erau acoperite de stejari, fagi, dafini și, mai sus, castani, ale căror fructe le îndrăgea, potrivit lui Vergilius, blânda păstoriță Amaryllis. Însă păstorii și tăietorii de lemne povesteau: „Muntele cel mai înalt e un vechi vulcan; spre norocul nostru, doarme de veacuri întregi“. Vechea masă de lavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
domnule! Ăla pe care Îl visezi un an, de nu mai mult, tu și familia! Că Îți pierzi părinții, rudele, frații, prietenii, e În firea lucrurilor. Da' să-ți pierzi porcul! Să nu-ți miroase casa a cimbru, usturoi și dafin și cămara a șuncă afumată! Să nu-ți poți tăia tu o felie de slănină de pe burtă, cu șoricul subțire și cu carne la mijloc, lângă o ceapă roșie de Reghin. Să nu mănânci tu un cârnat Înghețat ori fript
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
le atingi se transformă Într-o cenușă mov. Am plantat special acel soi pentru că-mi place numele: se numește „bucuria sufletului“. Într-o bună zi, când voi avea timp, voi face grădina frumoasă. O să cresc lobelii și camelii și un dafin și tufe de iasomie dulce și o să am ghivece cioplite din piatră din care se vor revărsa panseluțe. Se aude un scheunat de la una dintre ferestrele de sus de tot ale casei. Ca și mine, copiilor le e greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și-n chiot orice noapte pîn-în zori. Vezi Iordanul care udă câmpii verzii Palestine: Dintre vii cu struguri de-aur se ridic mândre coline, Pe Sion, templul Iehovei, o minune îl privim; Codrii de măslin s-amestec printre lunci de dafin verde, Chidron scaldă-n unda-i clară ierburi mari - ș-apoi se pierde În cetatea ce-n văi doarme - miticul Ierusalim. Și în Libanon văzut-am rătăcite căprioare Și pe lanuri secerate am văzut mândre fecioare, Purtând pe-umerele albe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la culcușu-eternei mile. Ș-atunci inima creștină ea vedea pustia-ntinsă Și pin ea plutind ca umbre Împărați din răsărit, Umbre regii și tăcute ce-urmau astrul fericit... Străluce pustia albă de a lunei raze ninsă, Iar pe muntele cu dafini, cu dumbrave de măslin Povestind povești bătrâne, au văzut păstorii steaua Cu zâmbirea ei ferice și cu razele de nea Ș-au urmat sfințita-i cale către staulul divin. ............................................................. Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul său
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
muri ce-n câmpi îi sădi firea. Din codri-adînci, ce înmormîntă munții, Ce-abia și-arăt al lor cap în ninsoare, Urcând în negre stânci diadema frunții, {EminescuOpIV 209} Prin șir de codri, palmi nălțați în soare, Prin lunci de dafin, pe-unde cresc măslinii, Smochini s-ațin pe verzi cărări în floare. Din prund înalță trunchii lor arinii În lunce risipiți, sub stânci ce pică Isvoare sar prin mușchii rădăcinii. Prin mândrele grădini în cer ridică Saraiuri albe cupole de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
toată viața, era cu totul și cu totul altceva! După ce carnea cea mai bună, picioarele, gâtul și „mușchiulețul” erau date prin flacără se puneau la fezandat (la baiț cum spuneau bunicii) Într-un străchinoi cu usturoi pisat, oțet, foi de dafin, hrean și alte mirodenii știute numai de bunica Ileana, până a doua zi după prânz. Pe când focul ardea În cuptor și Înfierbânta vatra groasă, bunica ungea la modul generos două tăvi mari și negre, „tăvăli”, cu untură și așeza carnea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]