1,810 matches
-
de remarcat simetria celor două destine, al Elenei și al lui Ioan. Ambii au parte de un sfârșit brutal, care se produce sub cerul liber, dincolo de zidurile casei în care trăiesc. Tatiana De altfel, destinul tragic și violent rămâne un dat al acestei familii. Tatiana ajunge secretara unui renumit avocat, „fost moșier și el, care pierduse averea dar mai avea acel cabinet de avocatură și un fiu, un băiat blond, frumos ca un zeu, dar care terminând liceul, nu mai era
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
pe pământ suntem singuri și neajutorați. Trăim din impresii și unii dintre noi se hrănesc cu lumina oarbă a închipuirii. E un joc al fantasmelor albastre, al adâncirii omului profan în neștiut. Literatul mimează neînțelegerea jocului pentru că el este un dat al lumii acesteia, în lumea profană a pământului rămâne un exaltat, un vehement al facerii ființei prin ființă: Creatorii au identitate accentuată. Ei se particularizează ca personalități prin raportare la comunitate și dovedesc o vitalitate specifică.[12] Creează, dau strălucire
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
numai răsărit și amiază, are și înserare și la poarta ei ajungem toți, fiindcă ne așteaptă cu răbdare torcând alene firul timpului. Fiecare ne dorim să ajungem aici cât mai târziu și cu bucuria faptelor împlinite pe cât ne îngăduie omenescul dat. Odată ajunși, am dori să ne întâmpine parfumul liliacului înflorit, sau, de ce nu, să fim noi înșine liliacul înflorit a doua oară, cu împliniri încă dătătoare de încredere în viață. M-am apropiat de poarta înserării purtând puterea anilor pe
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
al momentului. De asemenea, în funcție de evoluția contextului, fără crize și fără violență, s-a realizat și o alternanță a modelelor. Când, însă, pacea a fost considerată ca un câștig definitiv iar confortul prosperității a ajuns a fi privit ca un dat natural, când generația în inima căreia frica a fost băgată cu vârful sabiei a început să se dispară, oamenii au trecut la fobia schimbării. De ce să schimbi ceea ce merge? Chiar și lăcomia nu a putut efasa ideea potrivit căreia mai
CREŞTIN-DEMOCRAŢIA, POPULAR-DEMOCRAŢIA ŞI POPULIST-DEMOCRAŢIA (1) de ADRIAN SEVERIN în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342401_a_343730]
-
prin taină. Iar câștigul rezultat, în pofida aspectelor dramatice ale situației în sine, nu este deloc minor. De aceea, personal cred că totul e cumva învăluit în iconomia divină și situațiile fără ieșire sunt și ele în același registru dialogic, un dat ce ne întâmpină cu un sens, mai mult sau mai puțin ascuns, un dat care ni se adresează și cere un răspuns, o atitudine, un salt spiritual, o schimbare în ordinea priorităților. Este, cred, important, ca persoane precum cea a
PUTEREA CUVANTULUI INTERVIU CU SCRIITORUL FLORIN CARAGIU de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342491_a_343820]
-
deloc minor. De aceea, personal cred că totul e cumva învăluit în iconomia divină și situațiile fără ieșire sunt și ele în același registru dialogic, un dat ce ne întâmpină cu un sens, mai mult sau mai puțin ascuns, un dat care ni se adresează și cere un răspuns, o atitudine, un salt spiritual, o schimbare în ordinea priorităților. Este, cred, important, ca persoane precum cea a Părintelui Ghelasie să fie mai mult cunoscute. De altfel, de curând am participat la
PUTEREA CUVANTULUI INTERVIU CU SCRIITORUL FLORIN CARAGIU de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342491_a_343820]
-
ce a creat este desăvârșit. Victorita Duțu înțelege acest lucru, atunci când afirmă: “Câtă frumusețe, câtă frumusețe, Doamne”. În continuare, aceasta adaugă: “Și cât de străină sunt eu de esență ei!” Această înstrăinare de esență perfecțiunii divine este din păcate, un dat al omului căzut în păcat, este însăși condiția să pe acest pământ. Dintotdeauna, aspirația spre perfecțiune ne-a caracterizat, iar neputința de a o atinge ne marchează în mod dramatic existența. Poeta analizează și descrie cu detalii fine miracolul genezei
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
din viața câte unui frate - se puteau intercala aproape fără a depinde între ele, ci doar cu o vagă cronologie și cu un set de amintiri comune. De asemenea, anumite secvențe biografice urmau să fie revelate din ambele perspective. Însă datul temporal al autorilor n-a fost unul prielnic: fiica mea s-a retras din proiect, fiind din ce în ce mai speriată și mai absorbită de cele două mari praguri din viața ei: bacalaureatul și admiterea. Cum eu deja înaintasem cu transcrierea poveștii unuia
ÎNTOARCEREA FRATELUI RISIPITOR de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341558_a_342887]
-
că iubesc la fel de mult atât lumina cât și întunericul. Amândouă sunt date de Tine. Fără întuneric nu ne-am bucura de lumină. Acesta ne face s-o vedem, fiindcă Dumnezeu este cel care consfințește totul pe această lume. Totul fiind Datul Divin. Am aprins o lumânare pentru familia mea care se află în cabina acestui vas, pentru Eminescu, poetul neamului meu. El este Cuvântul prin care s-a întrupat literatura națională în cea universală. Este fiul propriei opere și părintele nemuririi
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
Pascal. Această afirmație sugerează, Apostole Iuda, spirala veșniciei, a căutării... absolutului. Poate călătoria mea spre Tărâmul Fgăduinței are și acest scop. Pitagora spunea că „totul este orânduit după număr”, însă eu spun că numărul este orânduit după Totul, care simbolizează Datul naturii. Filozofii... spun că este vorba de Datul divin. Apostole Iuda spune-mi dacă greșesc. Eu nu cred în divinitate. Forma aceste lumi, Apostole, este legea în virtutea căreia se repetă motivul. Aceasta amintește de ritm. De aceea mă rog la
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
a căutării... absolutului. Poate călătoria mea spre Tărâmul Fgăduinței are și acest scop. Pitagora spunea că „totul este orânduit după număr”, însă eu spun că numărul este orânduit după Totul, care simbolizează Datul naturii. Filozofii... spun că este vorba de Datul divin. Apostole Iuda spune-mi dacă greșesc. Eu nu cred în divinitate. Forma aceste lumi, Apostole, este legea în virtutea căreia se repetă motivul. Aceasta amintește de ritm. De aceea mă rog la tine ca acesta să consfințească forma ce duce
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
glas, niciodată bucuria de a cânta nu e pe drum, ori în popasul din amintiri, ci în pieptul ei din care izbucnește spre cei din jur o rară voioșie și bunătate, niciodată generozitatea nu e o străină, nici un scop, e datul cel mai firesc din întreaga și permanenta sa atitudine, niciodată împotrivitor omenescului, pentru că maestra Felicia Filip e o personalitate care cu de la sine vrere, niciodată nu se relaxează pe vârful faimei! Niciodată! Iubește și respectă publicul, i se dăruie și
FELICIA FILIP. TIMPUL CÂNTĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341069_a_342398]
-
infrastructurii din Marea Britanie nu a ținut și nu ține pasul cu boom-ul economic al țării și mai ales al capitalei. Sigur, asta ține prea puțin loc de consolare pentru un părinte care trebuie să-și amâne cu un an datul copilului la grădiniță pentru că nu mai sunt locuri disponibile. Ori pentru cel bolnav care nu poate fi văzut de medicul de familie supraaglomerat decât cel mai devreme peste trei săptămâni, când oricum nu mai contează. Ori, mai grav, pentru familia
Cum să înțelegi Brexitul ca un englez: „Un enorm bluf britanic declanșat de un politicianism iresponsabil și terminat într-o tragedie națională” () [Corola-blog/BlogPost/337902_a_339231]
-
în viața celorlați: când să te căsătorești și cu cine, dar întotdeauna cu un bărbat dacă ești femeie și o femeie dacă ești bărbat, când să faci copii și de ce să îi faci. Ne place sau nu, avem în ADN „datul” cu părerea și lecțiile de moralitate. Întotdeauna ceilalți știu ce este mai bine pentru tine și, dacă ar putea, ar lua decizii în numele tău. Decretul nr. 770 din 1966 semnat de N. Ceaușescu este lecția de istorie ce trebuie povestită
Cu durere, un gând al femeii „criminale” care avortează () [Corola-blog/BlogPost/338053_a_339382]
-
Și încă cum... În cele de mai jos iată câteva semne care vă pot da o idee dacă șeful este mai degrabă Zmeul Zmeilor sau vreun Greuceanu generos și insuficient apreciat. Abilitatea de a recunoaște relațiile disfuncționale nu e un dat natural, ea vine de-a lungul vieții, prin psihoeducație. Adesea ne păcălim și atribuim intenții bune cuiva abuziv (sigur cunoașteți astfel de cazuri în diverse cupluri, nu?). Iată de ce e necesară o listă de comportamente alarmante pentru cazul acesta particular
Un șef bun e uman, competent și modest. Cel toxic e fudul, hipercompetitiv și conduce prin teroare () [Corola-blog/BlogPost/338082_a_339411]
-
aflată în continuare la coadă: asta suntem. Până acum 27 de ani coada era la pui, lămâi, unt sau chiar pâine. Și atunci, ca și acum, o facem pentru un trai mai bun. Dar tot la coadă stăm. Pare un dat. Sau hai să fiu dramatic: pare un blestem. Stam la coadă pentru sănătate. Pentru învățătură. Pentru vize. Pentru a ne plăti taxele. Uneori chiar și pentru a vota. Pentru aproape orice, încă stăm la coadă. Și, într-una din zilele
„Ce dracu ne lipsește?!” Suntem generația care nu mai vrea să stea la coadă și totuși stă () [Corola-blog/BlogPost/338178_a_339507]
-
aproape orice, încă stăm la coadă. Și, într-una din zilele astea pe drumul lung și plin de gânduri, mi-am dat seama că, deși 27 de ani pare o perioadă lungă, de fapt e una foarte scurtă. Pare un dat. Sau hai să fiu dramatic: pare un blestem. Stam la coadă pentru sănătate. Pentru învățătură. Pentru vize. Pentru a ne plăti taxele. Uneori chiar și pentru a vota. Pentru aproape orice, încă stăm la coadă. Și, într-una din zilele
„Ce dracu ne lipsește?!” Suntem generația care nu mai vrea să stea la coadă și totuși stă () [Corola-blog/BlogPost/338178_a_339507]
-
dus din păcate și la o formă de fractură socială, Schimbarea instituțiilor a fost atât de dificilă pentru că marea majoritate a cetățenilor au continuat să navigheze cu aceleași mentalități învățate și repetate în anii de comunism: șpaga, nepotismul, luatul și datul pe sub mână. În esență, dacă adimitem că instituțiile unui stat sunt până la urmă formate din oameni și mentalitățile acestora, singura schimbare reală a fost cea de suprafață, a înlocuirii regimului comunist cu un regim constituțional democratic, însă totul s-a
Ciocnirea celor două Românii, democrația de vitrină și compromisul pe care trebuie să-l facă Guvernul tehnocrat () [Corola-blog/BlogPost/338125_a_339454]
-
îmbunătățit ceva nu e (doar) legislația, ci, mai ales, educația. Școala de ciobani, la noi, a rămas doar un mit. Cultura pastorală a fost înlocuită cu diploma de lucrător în zootehnie. Ca să fie cioban, un om trebuia să înceapă de la datul în strungă, devenea sterpar, mânzărar, abia apoi baci și vătaf. Prin aceeași „școală” treceau și fiii oierilor, ca să fie vrednici să moștenească turma. Dacă legea ar trebui să interzică ceva, e tocmai ciobanul fără specializare, nu fără diplomă. Căci de
Oameni și câini. O poveste adevărată despre niște ciobănești legendari () [Corola-blog/BlogPost/337917_a_339246]
-
întrebări nu numai despre Dumnezeu, dar și despre cum să trec strada... știți, etapa aia în viață... Despre parfumuri urât mirositoare, cărți amețitor de plictisitoare și eșarfe cu ‘motive’ ambigue nici nu mai zic. Dacă era greu cu primitul, cu datul cadourilor era și mai greu. Prin anii ’90 mă mai descurcam. Eram destul de săraci cu toții și era destul să afli ce își dorește omul în secret (secretul era pentru că nu avea bani și nu prea îi dădea mâna să spună
„Ce vreau să-mi iei de ziua mea...” O tendință în România la aniversări: cei care-și fac cadou propria zi de naștere () [Corola-blog/BlogPost/337712_a_339041]
-
și mă refer aici la „Dictatura nonvalorii”, „Cultura română și spiritul de haită”, precum și la textul științific „Impactul amenajărilor de desecare-drenaj asupra terenurilor cu soluri grele (studiu de caz Depresiunea Rădăuți)”) și, cu ajutorul Celui de Sus și prin forța sau datul destinului, și al celor ce se vor tipări probabil și de acum înainte. De la simpla alăturare de început a cuvintelor în propoziții și până la conturarea ideilor proprii în forma lor actuală de acum, drumul meu nu a fost deloc unul
TAINA SCRISULUI (35) – SCRISUL, SENSUL MEU DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343740_a_345069]
-
a atins coasta, toate ilustrând trecerea de la un imperiu la altul. Muzeul de istorie din centru se mândrește cu atât cât a mai rămas de pe urma cuceririlor succesive, adică tablouri care descriu principalele lupte cu dușmanii, si nu au fost puține dat fiind numărul picturilor. După felul cum arătau tablourile mai că nu-ți venea să crezi în autenticitatea lor, erau ori prea bine reconstituite, ori prea noi ca să fie adevărate. Ca să le fi luat prea iluștrii cuceritori ar părea că știau
SIGAPORE II MALLACA COLOMBO de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343953_a_345282]
-
Să ne acoperim genunea Îmbrățișarea și rușinea Și aș vrea ce mult aș vrea Și mi-e dor și iarăși dor Că-mi vine să ies în zbor Pe oriunde oi fi să caut Ce-am avut să am iar datul Cel promis când tu erai Gustul florilor de mai Mierea zborului din aripi Plin de dor și încins de patimi De azed anghel zamfir dan Referință Bibliografică: dor / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1767, Anul V
DOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342825_a_344154]
-
de stigmatizare periculoasă a lui, atâta vreme cât aceasta alege să adere la un anumit set de principii morale, la un modus vivendi sui-generis dominat de cinste, simplitate, înțelepciune, credință (dar una trăită cu intensitate și practicată în mod constant, ca un dat intrinsec al Ființei umane, și nu un soi de pseudocredință tributară unui enervant discurs public de natură imagologico-asubstanțială și nimic altceva). Trăim niște ani negri dăruiți lumii de Dumnezeu, când noua paradigmă scoasă vederii la orizont se hrănește nicidecum cu
CHIPUL LUI IISUS RĂSTIGNIT PRINTRE FLĂCĂRI... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342841_a_344170]
-
a întrebat ce fac, cum stau cu învățătura. Eu, foarte emoționată, i-am răspuns că sunt prima pe clasă, dar el nu era atent, se gândea la altceva, așa cum fac oameni mari. Odată, stăteam gură-cască la vitrină și dintr-o dat a apărut Pista. M-a întrebat: „Ce-i Eva? Așa de mult te interesează materialele de îmbrăcăminte? Câți ani ai tu, de fapt?” Am roșit ca o sfeclă și l-am mințit că am patrusprezece ani, când, de fapt, eu
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]