6,703 matches
-
expresie.” (Părintele Arsenie Boca - Luptă duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul - Ed. Agaton, 2009, pg. 109-110). PORUNCA A III-A “Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele Lui.” (Ieș. 20, 7) Pentru a doua oară, în chiar cuprinsul poruncii, Dumnezeu precizează faptul că nu va rămâne nepedepsit cel care o încalcă, subliniind, astfel, gravitatea luării numelui Său în deșert. Una dintre formele cele mai înjositoare pentru
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele Lui.” (Ieș. 20, 7) Pentru a doua oară, în chiar cuprinsul poruncii, Dumnezeu precizează faptul că nu va rămâne nepedepsit cel care o încalcă, subliniind, astfel, gravitatea luării numelui Său în deșert. Una dintre formele cele mai înjositoare pentru un om de a lua numele Domnului Dumnezeu în deșert este hula numelui Său. Aceasta constă în necinstirea lui Dumnezeu prin fapte, vorbe, gânduri sau cerințe disprețuitoare și are drept cauză revolta creației
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
în chiar cuprinsul poruncii, Dumnezeu precizează faptul că nu va rămâne nepedepsit cel care o încalcă, subliniind, astfel, gravitatea luării numelui Său în deșert. Una dintre formele cele mai înjositoare pentru un om de a lua numele Domnului Dumnezeu în deșert este hula numelui Său. Aceasta constă în necinstirea lui Dumnezeu prin fapte, vorbe, gânduri sau cerințe disprețuitoare și are drept cauză revolta creației împotriva Creatorului. Batjocura adresată lui Dumnezeu poate fi interiorizată sau manifestată în exterior, ambele forme fiind pedepsite
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
foarte des indivizi care nu au evoluat suficient și, în consecință, se comportă ca atare, oriunde și în prezența oricui s-ar afla, fără a avea vreo reținere în acest sens. Un alt chip al luării numelui lui Dumnezeu în deșert este cel al purtării necuviincioase în Sfânta Biserică. Spune o vorbă din bătrâni că “omul prost e prost și când doarme”. Înțelepciunea tipic bătrânească de demult a vrut, astfel, să certifice un adevăr indubitabil potrivit căruia așa cum suntem, tot așa
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
în cazul celor patru infracțiuni anterior menționate, nu este prevăzută și pedepsită tentativa, legiuitorul considerând că gradul de pericol social al respectivelor fapte este scăzut. * Nesocotirea făgăduințelor făcute lui Dumnezeu este o altă modalitate de a lua numele Său în deșert. Făgăduința sau votul este actul benevol de promisiune, făcut de un creștin către Dumnezeu, prin care se obligă, pentru scurt timp sau pentru întreaga viață, să facă sau să nu facă anumite fapte, drept mulțumire pentru binefacerile primite. Votul (făgăduința
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Ra... Campionatul s-a încins ! A luat foc și biblioteca din Alexandria. S-a apelat la FotbalNet. Caesar a pus-o pe Cleopatra la cârma și a urcat spre Palmira. Lazio a ieșit campioană.Marc Antoniu s-a refugiat în deșert cu echipa școlii de modeling. Cleopatra i-a făcut ochi dulci lui Augustus. I a făcut și clătite și înghețată pe băț... Acesta s-a dovedit misogin. Pentru el tot ce era în afara Romei,provenea din divizia B. Grecii au
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de încălzit cazanul consulului, care cazan servea când pentru supa oștirii, când pentru baia ibovnicelor trimisului împărătesc cu inel pe care scria SPQR... își închisese și ea cartea și privea drept înainte. — Deseori întâlneau tabere de sciapozi, creaturi umanoide din deșert, cu un singur picior cu laba enormă, picior-umbrelă care, atunci când ei avansează țopăind, îi ajută să nu se scufunde în nisip, iar când e prea cald dumnealor se întind pe spate și-și ridică dea supra laba cu degetele rășchirate
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
una de rușine, ci mai degrabă aveam impresia că lumea era un organism necunoscut, foarte diferit de cel din imaginația mea. M-a cuprins disperarea mai tare ca oricând și mă simțeam părăsită într-un amurg de toamnă, într-un deșert în care nu se auzea nici măcar ecoul, oricât aș fi strigat. Să fie oare „dezamăgire în dragoste“? Mă întrebam dacă eram sortită morții, înghețată în roua nopții, singură în deșert, după ce-au dispărut și ultimele raze ale soarelui. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mă simțeam părăsită într-un amurg de toamnă, într-un deșert în care nu se auzea nici măcar ecoul, oricât aș fi strigat. Să fie oare „dezamăgire în dragoste“? Mă întrebam dacă eram sortită morții, înghețată în roua nopții, singură în deșert, după ce-au dispărut și ultimele raze ale soarelui. Îmi venea să urlu. Fără lacrimi. Îmi tremurau umerii și pieptul și mă înăbușeau suspinele. Nu mi-a mai rămas decât să merg la Tokyo, cu orice preț, să-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
acestor aČam ca pe un mormăit (damdama - de aici, poate, a dondăni în limba română), sau ca pe un bâzâit (hamhama). Claritatea, logica, nu puteau fi despărțite de structurile arabei literare. Dacă despre miturile identitare (limba arabă și scrierea arabă, deșertul și oamenii săi, islamul și beduinii) sau despre cultura arabă clasică și cultura arabo-islamică (literatură, umanism) prea multe noutăți nu mai pot fi aduse, în schimb capitolele începând cu "Renașterea" (Nahda) culturii arabe - limba arabă în perioada imperiu-lui otoman și
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
Ilincăi Smărăndița Șchiopu și, respectiv, Ioanei Văcărescu (dar traducătoarele sunt necunoscătoare ale lumii arabe, ceea ce se vede în folosirea unor expresii nepotrivite și în nepriceperea vădită de unele note: de pildă, colocvintul, care e un fel de dovleac amar din deșert, crescând în nisip, și nicidecum "un măr amar", face parte dintr-o expresie arabă străveche, extrem de uzitată: "amar precum colocvintul" și are o încărcătură simbolică a cărei punere în valoare ar fi fost utilă. În plus, astfel de texte cer
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
ani, să părăsească Barcelona natală. Începe astfel o călătorie inițiatică, care o va duce până în Sahara Occidentală, colonia cedată de Spania Marocului în 1975, la moartea lui Franco. Dorința de a supraviețui și de a trăi într-un sat uitat din deșert o vor ajuta să-și descopere adevăratul destin. Cartea va apărea în curând în traducere românească la Editura VELLANT. entru o clipă, Aza a avut certitudinea că va muri. Încerca să nu fugă în linie dreaptă. Avea soarele în față
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
să alerge, dar numai câțiva metri. Atunci s-a stârnit un vânt neașteptat. Și totuși a auzit detunătura, ca și cum ar fi fost lângă ea. Melfa i s-a încurcat între picioare și a căzut cu fața în jos, pe nisipul deșertului. Totul s-a petrecut atât de repede, că la început nu și-a dat seama dacă o doborâse stângăcia ei sau glonțul. Acum auzea doar vântul șuierând și ridicând nori mari de praf. O durea tot trupul, dar mintea ei
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
dușman al ei erau nervii. A încercat să se gândească la lucruri plăcute. S-a gândit la fiul ei, la mama ei. Și-a amintit Faleza din Havana, cu mașinile acelea vechi care circulau ca prin minune pe acolo. Vântul deșertului începea să semene cu vântul din Caraibe care izbea valurile uriașe de pietrele Falezei. S-a gândit la ziua nunții ei. Respira anevoie, dar s-a calmat încetul cu încetul, până ce gândurile ei s-au confundat cu glasurile acelor oameni
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
sudălmi. Dar cel mai mult se auzea vocea legionarului. Răgușise de cât zbierase. Între timp, vântul o ajuta pe Aza. Nu numai că-i ștersese urmele; nisipul se tot adunase în duna imperceptibilă care luase forma trupului ei pe întinderea deșertului, camuflând-o de tot. Vocile s-au îndepărtat tot mai mult. Aza a început să cântărească ce posibilități de supraviețuire avea. Nu băuse apă de peste zece ore și asta îi agrava situația. Iar după fuga nebună din calea mercenarilor, începuse
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
și asta îi agrava situația. Iar după fuga nebună din calea mercenarilor, începuse să transpire și pierdea apă prin toți porii, fără voia ei. În ciuda vântului, nisipul frigea la soare. Orice sahariană știa foarte bine ce însemna să rămâi în deșert fără apă. Cunoscuse câteva cazuri de moarte prin deshidratare. Cu siguranță i se părea cel mai cumplit sfârșit. Pentru o clipă a stat în cumpănă: era mai groaznic să moară de glonț sau de sete? Dar era atât de speriată
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
sudoarea i se prelingea pe piele. Nu-și amintea să mai fi suferit vreodată în halul ăsta de sete. Încerca să nu se gândească la ce ar fi putut păți dacă bandiții ăia n-o descopereau și rămânea la cheremul deșertului. Știa prea bine: senzația de sete începea când corpul pierdea o jumătate de litru de apă. După ce pierdea doi litri, stomacul se micșora și nu mai era în stare să rețină cantitatea de apă de care avea nevoie trupul. Știa
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
în grădina palatului alăturat. Renumitul leu abisinian, simbolul țării. "Vă veți obișnui" e singura consolare... Leii sînt odoarele palatului, dar "toate aceste splendori, toată această liniște aparentă, dispare ca prin farmec noaptea, în ceasurile de odihnă, cînd apucate de nostalgia deșerturilor și a pădurilor virgine, superbele fiare își înalță sub bolta cerului smălțuit de stele, protestul răcnetelor lor." A doua zi, pe lumină, se văd casele simple, costumele abisiniene, Biblia lor ilustrată, pentru copii. "Ochiul înregistrează." Familia imperială, monumentul încoronării, sculptat
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
Knut Hamsun rătăcește printr-un oraș ce i se refuză. Și exemplele ar putea continua, incluzându-l pe eroul lui Virgil Gheorghiu din Ora 25, pe cel al foarte recentului best-seller Les Bienveillantes. Călătorind, singuraticul ins descoperă insule mirifice sau deșerturi cu orizont continuu, munți colțoși - vezi înzăpezitul Killimanjaro -, descinde în vaduri amazoniene, se pătrunde de farmecul galeșei Floride și-al ostroavelor Antile. El cucerește spațiile, domină timpul, cititorul îi succede, îi rămâne dator sau îl lasă în urmă, cu și
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
dați jos din birji, cu bîta, și siliți să lingă scuipatul de pe trotuar." Cînd toate astea s-au întîmplat, apărarea Capșei a căzut. Și, odată cu ea, alternativa. De-asta, pamfletul, cît mai e, se scufundă azi în monolog dramatic în deșert. Nu e tifla unui învingător, ci revanșa unui învins. Arghezi putea, la sfîrșitul demonstrației lui, să îndemne: "Confrate bolnav de dictatură și ursuzlîc: fii om cumsecade. Pune pălăria cea mare, ce-o ai la Iași în cuier, și vino la
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
textul, numai că motivația compozițională e cu mult mai rudimentară aici: "Uriașa, pe pământ, era făcută din carne și oase, ca și el. Ca și Pela. Trăia în trupul Pelei. Dar avea puterea de a sta nemișcată în fața lui, în mijlocul deșerturilor lumii, în deșertul Bărăganului, unde nimenea din neamul lui nu mai fusese până atuncea. Nicola înțelesese, rugându-se la ea, că uriașa mai fusese pe-acolo demult, demult de tot, și că de-ar fi vrut, l-ar fi putut
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
motivația compozițională e cu mult mai rudimentară aici: "Uriașa, pe pământ, era făcută din carne și oase, ca și el. Ca și Pela. Trăia în trupul Pelei. Dar avea puterea de a sta nemișcată în fața lui, în mijlocul deșerturilor lumii, în deșertul Bărăganului, unde nimenea din neamul lui nu mai fusese până atuncea. Nicola înțelesese, rugându-se la ea, că uriașa mai fusese pe-acolo demult, demult de tot, și că de-ar fi vrut, l-ar fi putut ajuta. Înghiți hulpav
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
să ne statornicim în ratare și să ne istovim la nesfîrșit într-un extaz embrionar" (III, 23). De altfel, ce face altceva afrodiziacul decît să mistifice?! Dar, finalmente, acest altul, mistificat, devine eu însumi. Cioran se declară obsedat de "ratații Deșertului" (III, 398), acei călugări de la începutul erei noastre care, după o vreme, ar fi obosit să-l caute pe Dumnezeu. E obsedat de ei pentru că, în ei, Cioran se recunoaște pe sine însuși. De aceea face din autoflagelare permanentă un
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
de bizar, atmosfera poemului lui Yeats care ne înconjoară cu acea meditativă privire invizibilă a destinului, se regăsește aici într-un fel neașteptat. Ce ne oferă frații Coen? Un film sec și dur ca o nucă de cocos într-un deșert în care nu există nicio piatră s-o spargi, un joc de-a v-ați ascunselea în care rînd pe rînd moartea îi găsește pe jucători oriunde s-ar ascunde, după un copac, într-o cameră a motelului Del Rio
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
rînd moartea îi găsește pe jucători oriunde s-ar ascunde, după un copac, într-o cameră a motelului Del Rio sau într-un spital din Mexic. Totul se petrece cu simplitatea absurdistă a tragediei, iar regizorii ne lasă singuri cu deșertul, cu spațiile tranzitorii de ascundere și cu acel zgomot de fond al unei mări care nu există, cu tăcerea și grațioasa înaintare a morții descălțată politicos la ușă. Pe scurt, vînătorul Llewelyn Moss (Josh Brolin) descoperă în deșert la o
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]