583 matches
-
ar fi văitat cum se vaită din pricina crinilor de plastic și a icoanelor tridimensionale! Așa stau lucrurile! Așa stăteau, Într-adevăr. Adevărat am grăit! Nu trebuia să căutăm alt ambalaj, găsisem unul. Canalele noastre erau poate vulgare, Însă trebuia să deșertăm pe ele mai multă și mai multă emoție, furie, sarcasm, mai multă melancolie, durere cât mai multă, până când, nu un juriu oficial ci o inteligență, o sensibilitate Întâmplătoare va fi măcar pasager zguduită. Ori măcar clintită, măcar tușată. Așa stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
era doar un accident, n-avea decât să-i povestească el, adulterinul naibii, să se căiască! N-avea să mai fie cazul. Când am făcut vizionarea de control cu Andreea, am aflat vestea cea mare. Eram În bucătăria lui Sorin, deșertam alune Într-un bol, Cristina scotea niște beri de la rece. A venit lângă mine la masă, stăteam În picioare, umăr la umăr, mi-aduc aminte că mirosea a lăcrămioare. Sau cam așa ceva. - Mă despart de Cătă! Cum așa? De unde până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dintr-o tașcă de piele și-l presără peste apa ce dăduse În clocot, apoi o acoperi cu o piatră netedă de prundiș. Aburul prinse a ieși În fuioare subțiri de sub piatră, iar el mai așteptă câteva clipe Înainte să deșerte apa și praful Într-o cochilie mare de melc În care Îndesase un snop de frunze de mentă. - O să te răcorească, Îmi zise Înainte să-mi Întindă cochilia. - Ție, Aban, am spus și am Întins spre el palma cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
băiețel cu ochi negri și fața Întunecată stătea lîngă el ținînd În mînă niște zahăr și stăpînul calului, cu chipul aspru și brăzdat, specific orășeanului, s-a apropiat de cal cu o găleată plină cu apă pe care i-a deșertat-o pe spinare. Timp de o clipă spinarea mare se Înfioră de recunoștință și Începu să aburească, iar stăpînul se Întoarse pe trotuar de unde privea animalul cu un ochi atent și plin de interes; băiatul rămăsese acolo mîngîind botul calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zice Grințu În timp ce-i apucă de gulere și-i dă cap În cap. Își privește ceasul și spune ca pentru el: „Ia uite, nu-i nici șase jumate și au și Început bumbăceala! Luați imediat tomberoanele și mergeți și le deșertați la groapă, hai!“ Obiectele inutile, de fapt fragmentele de obiecte care stau aruncate grămadă Într-un tomberon de gunoi, alcătuiesc adesea o imagine fascinantă și Grințu se gândește acum dacă și pe ecran respectiva imagine rămâne la fel pentru cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se temea să nu fie trezită și să strice focul degeaba. „E, zice el, și ăștia, băieții lui nea Mite, tineri, de, mai gustau și ei, ba dintr-o țuică dintâi, ba din butoi, mai scoteau apă din puț, mai deșertau cazanu de boască cu găleata, mai gustau, mai aduceau la foc, mai gustau, pe la al doilea, al treilea cazan erau deja piliți și se Întâlneau prin curte și nici nu se mai cunoșteau, se luau la bătaie.“ Cei care ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la înmormântarea defunctului, invită mai mulți preoți de mir și un preot monah. La prezentarea acestuia, unul din preoții de mir rostește: „ce caută legionarul acesta printre noi?” Această nălucă de preot, pierdut, cu nările și gura înspumate de legionarofobie, deșartă cuvinte ca un bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat să aducă cântări unui fost rugător întru odihnă veșnică. Trăim într-o lume năucă! Prea Cucernice Părinte, pentru ce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
străbate, cu zgomot, ulița goală. Satul e locuit îndeosebi de bătrâni, femei și copii. Bărbații au o profesie incertă, nu sunt nici țărani, nici muncitori. Unii lucrează pe la fabrici în Făgăraș. Un autobuz prăfuit îi aduce spre seară și îi deșartă în fața primăriei. Ceva mai la vest de mijlocul satului, curge și azi un râuleț strâmb și prizărit ("vale" i se zice în Lisa) cu apă puțină, suptă vara de arșiță, dar suficientă pentru a pune în mișcare, pe vremuri, roțile
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
îl surprinde într-o zi cu un protest ce nu seamănă deloc a cochetărie: „Dar nici eu nu mai sunt tânără! Am copii! 16 Am o experiență ce nu îmi permite să mă joc cu sentimentele, ori «să iau în deșertă acest dar cu care ne-a înzestrat Dumnezeu: dragostea. Doresc să mă iei în serios pentru că eu însămi ți-am deschis poarta inimii mele cu încredere și bucurie ...” Profesorul R. nu îndrăznește să pronunțe cuvântul „iubire”, stăpânit de teama de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
traista cu de toate... Drumul spre casă i s-a părut mai greu de astă dată. Când a intrat în sat, lămpile erau aprinse de multă vreme. Ajuns acasă, s-a așezat pe laiță, să răsufle. Apoi a început să deșarte traista: Uite aici am luat pâine, să ai pentru toată săptămâna. Apoi ți-am luat ce îți place ție... Aha! Cofeturi! Și ți-am mai adus ceva, că doar mâine-poimâine vine Crăciunul. Ce mi-ai cumpărat? a sărit Maranda curioasă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se aprinse Khokha. Nu îi urăști? ― De ce i-aș urî? Eu le-am făcut tot răul. Ce vină pot avea ei? Afară, doar, de faptul că m-au adus în casă... ― Voiau să te înfieze, mă lămuri Khokha. Zâmbii. Ce deșarte, ce inutile mi se păreau toate acestea, toate faptele care s-ar fi putut împlini, dacă eu eram altfel, toată fericirea pe care aș fi putut-o avea, dacă... Mi se părea fără sens să mă gândesc la cele ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Niculăiță tată! Păi nu spuneau cei bătrâni că pe vremuri era aici un hangiu cam între două vârste, dar își luase o muiere tânără și toată numai foc și pară. Parcă ardea locul pe unde călca! Toți care intrau să deșarte o ulcică-două cu vin ședeau mai mult cu ochii după hangiță, de uitau să mai plece acasă... Toate au mers până într-o zi... Cotiugaragiul s-a oprit din povestit și a pus mâna pe ulcică sorbind din ea cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
botezăm pe cei doi flăcăi ca tineri cărăuși. Ei dau de băut și de mâncare...Bine ați venit între noi! Ridicați cu toții țoiul și îl dați peste cap dintr-o dată. Hai noroc și Doamne-ajută! Ca la comandă, țoiurile s-au deșertat în gâtlejurile arse de sete ale cărăușilor. Doar Pâcu a rămas mai în urmă, fiindcă țoiul lui era dublu... Cum vi se pare primul rachiu băut ca cărăuși? a întrebat moș Dumitru mustăcind a râde. Alecu și Gheorghe au privit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
arată drumul. Abia aștept să aflu, Mitruță. Mergi sănătos! Bucuros că a scăpat de situația delicată în care s-ar fi aflat dacă Pâcu vorbea așa cum obișnuia el, Mitruță a grăbit pasul, gândind: „Aista spune lucrurilor pe nume”... Pâcule, ia deșartă sacul cu minciuni, pentru că te simt eu că arzi de nerăbdare s-o faci. Ești un băiat simțit, Dumitre, dacă simți tu așa o trebușoară delicată. Cum adică delicată? Eu știu că la tine ce-i în gușă-i și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Altul ar fi pus Întrebarea ca la tribunal: „Ia spune, ce probleme ai?” ― Da’ nu cumva tu umbli cu lingușeli? ― Iar m-ai ghicit. Niciodată nu pot să te iau pe nepregătite - a sfârșit Despina, cu Înfățișarea celui Învins. ― Atunci, deșartă sacul cu „povești”. Sunt numai urechi... ― Să nu mă cerți, tati, că nu i-am spus mai Întâi lui mami. Îmi promiți? ― Deși nu bănuiesc o iotă din ce Îmi vei spune, nu te voi certa. ― Voiam... Am venit să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fii Andrea, noua asistentă a Mirandei. Nouă ne place la nebunie să o vedem pe la noi, așa că bun venit În echipa ei! A rânjit. Am rânjit. Ea a scos o imensă pungă de plastic de sub o masă și i-a deșertat conținutul pe podea. Avem aici jeanșii preferați ai lui Caroline, În trei culori, și am pus de la noi și niște tricouri care să meargă cu jeanșii. Iar Cassidy adoră pur și simplu cămășile kaki ale lui Tommy - dar Îi trimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de ales: trebuia să-l sun pe recepționer și, dat fiind că celularul meu nu putea realiza convorbiri internaționale, trebuia să găsesc un telefon care putea. Am dus la bucătărie farfuria cu clătitele care se răciseră Între timp și am deșertat-o În coșul de gunoi. Lily zăcea din nou pe canapea și moțăia. Am Îmbrățișat-o de rămas-bun și m-am grăbit să plec, să fluier după taxi care să mă ducă la birou. — Și cum rămâne cu ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
constatat că vomase din nou - de data asta pe toate hainele - și că avea ochii apoși. Cumpărasem două sticle de apă Poland Spring, una ca să o bea și cealaltă ca s-o spăl, dar era deja prea grețos. I-am deșertat o sticlă pe picioare, să curăț voma, și jumătate din cealaltă pe haine. Mai bine udă fleașcă decât plină de vomă. Era atât de beată că nici n-a observat. A trebuit să duc ceva muncă de lămurire ca să conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și-a croit drum până la mine Îndată ce a băgat de seamă că atât Miranda, cât și Emily plecaseră În pauza de prânz și mi-a Înmânat două pungi uriașe. — Poftim, Încearcă chestiile astea. Or să fie bune pentru Început. Am deșertat conținutul uneia din pungi pe covor, lângă biroul meu și am Început să-l sortez. Erau acolo două perechi de pantaloni Joseph, una caramel, cealaltă antracit, ambele lungi, cu talie joasă, dintr-o lână incredibil de moale. O pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
intrăm În apă, dar, deși la noi era soare, mai Încolo, cerul se colorase din albastru Într-un negru tulbure; se vedeau burțile umflate ale norilor, niște sădile imense din care, ca din ugerul gigantic al unei vaci cosmice, se deșertau puhoaie de apă, nu aveam frică, ne uitam cu mirare la căderea, surparea aceea de ape, admirând fenomenul natural ca pe ceva ce ni se releva numai nouă. S-a auzit un bubuit năprasnic: „să vedeți fulgerul“, zice cineva de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întâmplării, ca și cum ar fi filmate cu Încetinitorul; devenisem dintr-odată hiperlucid, deși până atunci eram adormit, Întârziat În decizie, am avut brusc revelația violenței asupra ființei mele și m-am dedublat. Nu copilul ce sta În fața omului matur și-și deșerta secretele l-a păcălit atunci pe omul matur, ci un alt personaj, un fel de sinteză a eroilor fictivi, intrați În subconștient prin lectură, acel personaj ce nu se lasă intimidat de nimic și rămâne el Însuși, Își păstrează individualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mare în poală, strigând cum făcea în fiecare seară: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Găinile și puicile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. Le numără. Lipseau două bătrâne și cocoșul. Deșertă blidul, goni câinii să nu mănânce porția galițelor și porni spre uliță, chemând mai prelung: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Când deschise portița, auzi din sus un uruit zgomotos și o trâmbiță care tutuia amenințător. Zări în marginea cealaltă a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce înconjura muntele. Puțin după aceea, locul se lărgi de vreo doi stânjeni lungime și tot atâția lățime. Dibui, prin penumbrele care se îndeseau, niște pietre și mărgini cu ele câteva palme de loc pe care desfăcu legătura de crengi. Deșertă deasupra o sticluță cu gaz și le dădu foc. Ramurile se aprinseră dintr-odată, de parcă focul zăcuse până atunci în ele și acum se eliberase. Flăcările se înălțară tot mai sus, cățărându-se unele pe altele, scânteile urcau și mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sare banul din buzunar la olog, dai de ciung. Și încă ce ciung, a-ntâia ! Nu-ți place nici de ciung, îți pune capac chiorul. Avem pentru toate gusturile. Semnele prevesteau, într-adevăr, o zi bună. Orbul și Ologu își deșertară de mai multe ori farfurioarele în buzunare, lăsând doar câte un ban, de sămânță. Coltuc primi și câte ceva de mâncare, dat fiind că tolba lui îmbia la o varietate de milostenii. Băteau clopotele cele mari de la Mitropolie. Ologu se propti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atunci încoace, numeroși istorici. Axinte Uricariul nota că, aflând de hainia lui Dimitrie Cantemir, vizirul s-a adresat moldovenilor cu un firman, cerându-le să rămână supuși Porții, dar fără rezultate, deoarece „erau înfiați mai toți pământenii cu nădejdile cele deșerte”. Neculce, după cum am văzut, este de aceeași opinie, exprimată în alte cuvinte. Un raport din Moscova, din 23 august 1711, al lui Keiserling, consemnează că țarul n-a găsit la început nici un dușman în Moldova și Valahia, iar domnitorii erau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]