1,251 matches
-
gură gustul sălciu al tuturor prostiilor în care m-am avântat cu înflăcărare. Și pe urmă nu țin să mă căiesc, să fiu iertat. Pentru atât de puțin n-aș sta aici la pândă. Și spun asta fiindcă m-am debarasat de modestie ca de o cămașă de forță în cimitirul de marmură. Îmi doresc ceva mult mai important decât iertarea acum, iar întrucît știu că fiecare pierde pentru sine, dar dacă reușește să-și dea sieși un sens, va reuși
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
semăna izbitor de mult cu înseși anotimpurile din viața fiecăruia dintre noi. Primăvara reprezintă copilăria omului, dar și a naturii. Sub adierea din ce în ce mai caldă a soarelui, regnul vegetal și tot ce viază în pământ și pe pământ începe să se debaraseze de încremenirea de peste iarnă și să se trezească la viață. Observ direct evoluția în timp a unor pomi fructiferi. Mugurii închirciți și retrași în alveolele lor încep să crească de la o zi la alta, în funcție de intensitatea strălucirii astrului zilei, să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
unui savant și gentleman. Prin cameră se mai aflau încă ascunse diverse accesorii de care se folosise cândva: o mănușă de cauciuc, o bucată de mătase dintr-o umbrelă, un borcan de Noxema. I se păruse prea deprimant să se debaraseze de ele după ce se terminase totul. Ignatius se masturba concentrându-se. În sfârșit îi apăru o viziune, figura familiară a unui coolie, câinele mare și devotat, pe care îl avusese pe când mergea la școală. „Ham!“, i se păru lui Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Întîmpla de Îndată ce te reapuci de scris. Seara trecută, Catriona Îl Întrebase de ce nu ar face din nou o cură de psihanaliză. Dacă tulburările legate de lucru erau rezultatul unei atitudini ostile față de tatăl lui, poate că va izbuti să se debaraseze de ele mergînd să consulte un psihanalist? „Închipuie-ți că m-am gîndit deja la asta“, răspunsese el. Cu treizeci de ani În urmă, cînd era un tînăr realizator de filme și suferea de claustrofobie și de agorafobie, făcuse ședințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mea criză majoră de paranoia, ultimul meu delir de anvergură (cel puțin așa sper), o recidivă fără sechele, una din cicatricele prost Închise care constituie moștenirea celor trei tentative de psihanaliză pe care le făcusem. Desigur, nu sînt cu totul debarasat de simptome minore, iar cînd o mașină de poliție oprește În dreptul meu lîngă trotuar, mă aștept să fiu prins și Încătușat pe dată. Neliniște paranoică? Atitudine psihosexuală de supunere În fața unor polițiști dominatori? CÎnd te-ai lăsat psihanalizat, te aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și plin de neliniște?“. Doctorul Zscharnack era un rațional. Cu el puteai să mergi drept la țintă. Dar n-am profitat. Îmi spunea mereu: „Dragul meu, catolicismul ți s-a lipit de piele. Nu va fi prea comod să te debarasez de el. Nu e la fel de simplu ca a-ți scoate haina“. Mă vedea că sînt pe punctul de a Înțelege ceva și dădeam Înapoi, speriat de propriile mele descoperiri. Faptul că voiam să fac filme nu-l stimula prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
au azvîrlit pe ușa unui dormitor care s-a deschis pe partea cealaltă. Am fost Întîmpinat de un soi de mîrÎit pe care l-au scos În cor vreo douăzeci de tineri Întinși pe paturi, palizi, abătuți, drogați. Armata se debarasa oare de ei aruncîndu-i În dormitorul ăsta al celor care nu-i erau pe plac? Vor face cumva experiențe medicale asupra mea? Am petrecut trei zile și două nopți În acel dormitor, Între un băiat care zicea că se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ea sau o poți depăși, dar ea rămîne de neșters“. Exact ce-mi spusese Dr. Zscharnack despre religie! Era o urmă de neșters! Ce mod ciudat de a le vorbi copiilor săi: vă previn că nu veți izbuti să vă debarasați de mine. Și trebuia ca asta să cadă În capul unor copii atît de sensibili ca ai săi, mai ales În capul unui fiu ca mine, un frumos exemplu de fiu care a fost extrem de apropiat de tatăl lui. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ceasul, al lor, nu al nostru, nu trebuie să le mulțumim pentru coincidențele, atunci când se întâmplă, între ce aveau de propus și nevoile noastre. În timpul jumătății de zi în care tatăl se va ocupa de treaba absurdă de a se debarasa de o încărcătură considerată inutilă și superfluă, Marta se va afla în olărie, cu jumătatea de duzină de păpuși practic terminată, ocupându-se să îndrepte câte un colț lovit și să rotunjească câte o curbă strâmbată de o atingere involuntară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cătun. Îl cunoșteam numai din poveștile exaltate ale bătrânilor, cărora le străluceau ochii când vorbeau despre acea mică așezare de pescari, de dincolo de baltă, ca despre un paradis interzis. Dar Dinu mi-a spus că abia după-amiază, când se mai debarasa de treburi, putea să meargă cu mine. „Eu îmi câștig pâinea”, a râs el, făcând aluzie la faptul că așteptând să mă cheme Bătrânul și să moară cineva, ca să cioplesc prima piatră funerară în cimitirul de marmură, eu n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gură gustul sălciu al tuturor prostiilor în care m-am avântat cu înflăcărare. Și pe urmă nu țin să mă căiesc, să fiu iertat. Pentru atât de puțin n-aș sta aici la pândă. Și spun asta fiindcă m-am debarasat de modestie ca de o cămașă de forță în cimitirul de marmură. Îmi doresc ceva mult mai important decât iertarea acum, iar întrucât știu că fiecare pierde pentru sine, dar dacă reușește să-și dea sieși un sens, va reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atât de smerit că nu-l puteam refuza. Și, ca să fiu sincer, vroiam să scap cât mai repede de corvoada pe care o presupunea operația respectivă. Apoi, am început să-i vorbesc chiar cu plăcere, cu impresia că mă ușuram, debarasându-mă de trecutul meu ca de o haină uzată, și că într-o zi în locul amintirilor sâcâitoare va exista o mare și frumoasă pată albă pe care o vor spăla valurile și o va încălzi soarele. Cât am vorbit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
principii germani, și cel mai mult Frederic de Prusia, ale cărui scopuri nu coincideau, desigur, cu cele ale iezuiților. Când neotemplierismul mistic, oricine l-o fi inventat, produce Flautul fermecat, e firesc ca oamenii lui Loyola să decidă să se debaraseze de el. E ca În finanțe, cumperi o societate, o revinzi, o lichidezi, o aduci În stare de faliment, Îi reevaluezi capitalul, asta depinde de planul general, grija ta nu este să vezi unde-o să ajungă portarul ei. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Rozacruceenii dau primele semne În Franța, iezuiții Întorc planul invers: discreditându-i pe Rozacruceeni, Îi discreditează pe baconieni și masoneria engleză ce abia lua naștere. Când iezuiții inventează neotemplierismul, marchizul de Luchet le atribuie planul neotemplierilor. Iezuiții, care tocmai se debarasează acum și de neotemplieri, prin Barruel Îl copiază pe Luchet, dar atribuie planul tuturor francmasonilor În general. Contraofensivă baconiană. Puricând toate textele polemicii liberale și laicizante, descoperiserăm că, de la Michelet și Quinet și până la Garibaldi și Gioberti, Ordonanța li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
profund ofensat de un astfel de tratament. Este În egală măsură ofensată de indiferența buddhiștilor față de imagini, statutul pe care Îl acordă ei artei, acela de manifestare superficială a acțiunii, un sub-produs al sistemului nervos de care Încearcă să se debaraseze prin meditație. Un buddhist desăvîrșit trăiește Într-un fel de vid creat prin ștergerea lumii materiale. Imaginați-vă un gol În care totul se poate și totul este egal. Fără emoții, fără pasiuni, fără crimă, fără ecstasy, fără suferință, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
căzut pe jos și din ea s-a rostogolit un obiect. Era un pistol Colt. 6 Noaptea în Sanya Bărbatul cu pelerină nu a încercat să-l oprească pe Gaston sau să pună mâna pe pistol. Înainte de a se putea debarasa de mâna grea a lui Gaston, care-i apăsa cu toată puterea umărul, a fost doborât de un nou acces de tuse. Și-a dus pumnul la gură și a tușit violent. Dacă Gaston ar fi profitat de acest prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu aceeași inițială, iar Sasha se Înroșise, căci nu știa dacă ea știa că numele lui era Alessandro. Când ajunseseră În centrul acelei piețe imense și goale, Sasha se oferi să o Însoțească acasă - poate pentru că nu reușea să se debaraseze de bunele maniere pe care i le inoculaseră părinții. Sau poate pentru că, contaminat de neliniștea Emmei Buonocore sau Tempesta, Îi părea și lui că simte Într-adevăr prezența amenințătoare a tipului cu mustăcioară din spatele lor. Chiar dacă nu se luase niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a mea! Dar, de fiecare dată cînd am luat contact cu unul din ei, ea l-a asasinat! - Ea? Cine, ea? - Gwenaëlle Le Bihan. Ea și cu mine știm că lingourile sînt pe insulă. Ea e cea care s-a debarasat de ceilalți jefuitori. Iar acum, făcîndu-mă pe mine responsabil de crime, se debarasează de mine. O Înfrunta, dîndu-i ghes cu toată energia. - Marie, gîndește-te, dacă aș fi cu adevărat vinovat, crezi că aș sta liniștit aici, povestindu-ți toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei, ea l-a asasinat! - Ea? Cine, ea? - Gwenaëlle Le Bihan. Ea și cu mine știm că lingourile sînt pe insulă. Ea e cea care s-a debarasat de ceilalți jefuitori. Iar acum, făcîndu-mă pe mine responsabil de crime, se debarasează de mine. O Înfrunta, dîndu-i ghes cu toată energia. - Marie, gîndește-te, dacă aș fi cu adevărat vinovat, crezi că aș sta liniștit aici, povestindu-ți toate astea? Ea Își Întoarse ochii. Trebuia să-și facă rapid ordine În idei. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fotografic, poza fusese făcută chiar În locul unde stătea acum Marie. MOARTEA TRAGICĂ A SCRIITORULUI PATRICK RYAN Fostul pușcăriaș să fie cumva o nouă victimă a ucigașului din Lands’en? - Și dacă Ryan avea dreptate? hazardă Marie. Dacă Gwen s-a debarasat de ceilalți jefuitori ca să pună mîna pe prada rămasă? - E o femeie ambițioasă, hotărîtă și inteligentă. E limpede că Întreprinderea pe care o are nu-i ajunge. În special din cauza asta umblă după postul de primar, iar ambițiile ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sat, tata Îmi trăgea cîteva bastoane zdravene pentru mai puțin de atît... - Au murit toți, PM, În afară de dumneata... - Credeți cumva că lucrul ăsta mă amuză? Ce pot eu face? - Ai profitat de sosirea lui Ryan pe insulă pentru a te debarasa de ceilalți, ai lăsat să cadă vina pe el și apoi l-ai ucis, după care ai ucis-o pe Gwen... - Nu, nu, nu și nu! Nu eu am făcut-o! Fusesem lovit atunci cînd ea a fost ucisă! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
răsfăța, profitînd de absența lui Armelle, care se instalase la Brest pentru a fi În apropierea lui PM, aflat În stare de prostrație Într-un așezămînt psihiatric. În casa Le Bihan, Philippe se consacra cu totul bunului mers al Întreprinderii. Debarasat În mod dureros de matriarhatul strivitor care Îl anihila, el se dovedi un om eficace, fericit să descopere că era capabil de performanță. CÎt despre Marie și Lucas, aceștia doi trăiau ca Închiși Într-un cocon, petrecîndu-și zilele la postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să spun ceva. Las jos telefonul și mă uit la un fluture care dă din aripi la fereastră. N-a fost în regulă. N-a fost o reacție normală. În clipa în care am pomenit de ginerele lui, s-a debarasat imediat de mine. Ceva nu miroase a bine. E cât se poate de limpede, ceva nu miroase a bine. Dar oare despre ce e vorba ? Am abandonat total ideea de treabă prin casă în după-amiaza asta și stau la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chemare pentru filozofie; amanții, truditorii, birocrații, narcisiștii, băutorii. Era foarte preocupat de aceste categorii. El Însuși Își detesta familia și se descotorosise de ea. Le declara studenților că veniseră la universitate ca să Învețe ceva și pentru asta trebuiau să se debaraseze de opiniile părinților lor. El avea să‑i călăuzească spre o viață mai Înaltă, plină de varietate și diversitate, guvernată de raționalism - orice, dar nu genul sec. Dacă aveau noroc, dacă erau inteligenți și animați de voință, Ravelstein avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a voit stârpirea evreilor a fost confirmată și justificată de un vast asentiment colectiv, În sensul că lumea ar fi mai bună În urma pieirii și extincției lor. „Rismus” era cuvântul prin care profesorul Davarr definea cruzimea, ura, hotărârea de a debarasa omenirea de această populație inoportună prin azvârlirea ei În cuptoare și gropi comune. Nu‑i nevoie să mergem mai departe cu speculațiile. Dar oameni ca Herbst și ca Ravelstein au ajuns la concluzia că e cu neputință să te scuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]