1,480 matches
-
din nuvelele cuprinse în volumul De dincolo de moarte (1907) interesează ca încercări de aclimatizare a unor orientări moderne. Dar N. nu este un intermediar nimerit, căci el ilustrează într-o expresie hibridă, devitalizată, artificioasă, atât câștigurile naturaliste, cât și experiențele decadente, estetizante, proprii sfârșitului de secol XIX. În zelul lui de neofit, ajunge să-și transforme paginile în simple pastișe după scrierile lui J.-K. Huysmans, Joséphin Péladan, Léon Bloy ș.a. Mai cu seamă romanul Suflete obosite este o astfel de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288476_a_289805]
-
Iacobescu, Maria Baiulescu, Dimitrie Danciu, V. Marinaș, Octav Sargețiu, I.Ch. Severeanu, în timp ce proză semnează Ecaterina Pitiș, Victor A. Beldiman, Gh.Tulbure, George Moroianu. Își găsesc loc și câteva articole de critică literară: Ioan Al. Bran-Lemeny, Cincinat Pavelescu, Mihail Dragomirescu, Critica decadentă (eseu despre Pompiliu Constantinescu, Perpessicius și Șerban Cioculescu - niște „școlari” care „nerăbdători să producă, nu și-au terminat educațiunea critică și-au ieșit la răspântii cu scrisul lor abundent, dar lipsit de fundament”) ș.a. Pimen Constantinescu îl prezintă pe Arturo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289037_a_290366]
-
agreează persoanele însuflețite de instinctul combinațiilor economice. În acest caz, circulația elitelor este mai degrabă lentă. Idealul guvernărilor de acest tip este „o națiune încremenită în instituțiile sale”. În această categorie, Pareto include „Sparta, Roma de pe timpul ultimilor împărați, Veneția decadentă”; în secolul XX, Uniunea Sovietică a furnizat exemplul unei societăți încremenite în mare parte timp de șapte decenii. Atunci când guvernările se sprijină înainte de toate pe artificiu și pe viclenie, în rândurile clasei guvernante predomină reziduurile din prima clasă. Astfel, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
statut de capodopere ale umanității nu poate camufla - în opinia jurnalistului - disfuncțiile contemporane, prezentate drept „calamități”, „inechități”, „convulsii”. Notațiile se îndepărtează totuși de calea percepției rezonabile, accentuând clișee ale discursului politic antedecembrist, unde opoziția Europa de Vest/Europa de Est devenea stricta antinomie lumea decadentă a capitalului/lumea socialistă, aceasta din urmă în ipostaza de „cea mai bună dintre lumile posibile”. Romanele Pavană în peisaj marin (1988), Iubire interzisă (1995), Fă-ți patul și dormi! (1997), Martorul (2000) și Orbi în tranziție (2003) sunt construite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
și adolescenței viitorului jargonaut și a prea-plecatului (prea-aplicatului său exeget), prin trimiterea la Robur cuceritorul 63 și infinit mai puțin cunoscutul Joris-Karl Huysmans, cu al său roman À rebours, despre care studenții epocii abia de auzeau în trecere, considerat "Biblia decadenților", puțin recomandabilă celor ce urmau să pregătească "forța...". Apare deci o primă pendulare între evocarea literaturii "recomandate" și cea a operelor nu întrutotul conforme "idealurilor socialiste". Dar procedeul nu afectează doar acele valori: evocarea lui Hristos pornind de la crawl este
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
urmărind mișcarea la suprafață a OPN-urilor). Cârtița care surpă făcându-și propriile-i galerii istmul ce leagă în România lui Ceauș-Vodă Partidul de Intelectuali și face să se amestece valurile culturii sănătoase și umanist-socialiste cu apele spurcate ale culturii decadente, indecente, punând în pericol ingineria sufletelor ale cărei origini se aflau în epoca lui Stalin dar ajunsă pe "cele mai înalte culmi" în acei ani: "Societatea noastră are nevoie de o literatură militantă, care să cheme masele la o tot
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
învăluit de masca enigmatic zâmbitoare. Existența cotidiană ascunde dincolo de falsul său chip energii cu mult mai copleșitoare decât intrigile de palat. Negativitatea și dinamica acestor impulsuri indică un gigantic bal mascat unde, însă, regii și prințesele au fost înlocuite de către decadenții unei umanități palide și desuete. Acești pioni mobilizați pe scena supraviețuirii mundane se ciocnesc violent în confruntări ridicole și epuizante. Miza giganticei conflagrații se rezumă la himerica perspectivă a unui mai bine terestru. Înfrângerea celuilalt este asumată drept mijloc pentru
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Erupția consumerismului și barbaria simulacrelor tehnologice care flatează instinctele cele mai joase ale maselor și elitelor, deopotrivă - toate acestea par fenomene proaspete în decorul vieții românești. Stimulate de noua industrie mediatică autohtonă, publicul intoxicat de sentimentalism levantin, economie libidinală, balcanism decadent și euforie latino a pierdut contactul cu dilemele teologico-politice ale civilizației occidentale. Indiferența narcotică față de traiectoria istoriei noastre comunitare a pătruns cu repeziciune în toate păturile societății. Eșecul ironic al tranziției românești este dovedit de faptul că, deși autorul Politicelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
zgomotoasă. Nu vreau să-ți fac teorii. Urăsc definițiile dascălilor pentru adormit copiii. Asta-i osânda modernă. Unii ar spune: metafizica culorilor.” Și mai departe, despre modelele lui literare: „Cât privește despre mine, am fost și rămân un poet al decadenții, fără a pierde nici grandoarea versurilor unui Vigny. Dintre confrați, n-am înțeles nici poezia lui Minulescu, și poate nici pe Stamatiad. Citesc din toți, dar nu admit pe nimeni. Din tumultul de la polul artei, nu dezvelesc decât întârziate țipete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
cele din urmă, la renașterea lirismului românesc după trauma realismului socialist. Temele poeziei lui B. sunt acelea ale simbolismului din ramura postbaudelairianului Rollinat, poetul Nevrozelor, pe care, de altfel, autorul român îl citează în mai multe rânduri. Un simbolism negru, decadent, prăbușit într-o astenie generală, sensibil la aspectele macabre ale existenței și, în același timp, dornic să exprime sensul corespondențelor dintre simțuri și să realizeze o sinteză a artelor. B. preia, cum mărturisește, conceptul de audiție colorată și caută să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
bolnav de tristețile, melancoliile lumii. E greu de spus cine a imitat și pe cine. Mistificația literară este atât de bine asimilată încât nu se mai simte în poem ce este expresie a existențialului și ce reprezintă clișee luate de la decadenții francezi. Este ca un ser care, odată intrat în circulația sanguină a poeziei, nu mai poate fi identificat. În fond, ceea ce contează în procesul imitației este rezultatul. Toți imită mai mult sau mai puțin, observa T. S. Eliot, numai la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
le ia din cărți. Aceasta este cel puțin impresia pe care o ai când îi citești poemele de o derutantă elementaritate, în care se plimbă fără aroganță (fără acel défi întâlnit la mai toți poeții simboliști din faza insurecției) fantasmele decadenților, tristețile lor delirante, decorurile îndoliate. B. cultivă mica scenă livresc-existențială în care există un unic simbol liric dezvoltat prin câteva detalii repetitive. Iată, Plumb, poemul liminar din volumul apărut în 1916: sicrie de plumb, cavou, veșminte funerare, coroane de plumb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
din acest spațiu. Tot ceea ce se petrece se petrece aici. La urmă, se observă că la el cercul s-a umplut de fantasme și că poemele ating temele grave ale existenței. Poezia plictisului provincial, poezia târgului blestemat, copii după „pozele” decadenților, manierism patetic, teama de universurile umide, fragilitatea ființei în fața elementelor, invenție poetică limitată și reluări obsesive într-o lirică astenică, ingenuă în măsura în care ingenuitatea se înțelege cu imitația modelului - toate acestea sunt adevărate sau de multe ori adevărate, reale. Dar există
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
însă altă cale pentru a ajunge la suprafața versurilor: „Un gol istoric se întinde”; „E toamnă, e foșnet, e somn... Copacii, pe stradă oftează; E tuse, e plânset, e gol... / Și-i frig, și burează...”; „Barbar cânta femeia-aceea”; „O poemă decadentă, cadaveric parfumată”; „Și-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus / Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus -/ La geamul tău, în spaima nopții, ca un prelung final, / Voi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
cercetări gruberiene, este o mică repercutare a marei reclame ce o fac în Europa Lombroso, Max Nordau și Brandes, trei evrei isteți, ale câror lucrări se compun din o pătrime studiu și trei pătrimi exagerări histerice, potrivite după gustul numeroșilor decadenți neurastenici ai vremurilor noastre". După cum lesne se observă, mentorul junimiștilor consideră preocuparea științifică a lui Gruber ca un fel de "sminteală donquijotescă", lipsită de seriozitate și de fundament. Este totalal deplasat să afirmi că doctorandul lui Wundt, care a făcut
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
nesupunerea la canoane. Nu lipsesc, totuși, indicii ale preocupării de artă. Cea mai evidentă e majuscularea cuvintelor-obsesie, ca în versurile lui Emil Botta. Luceafărul căzut conviețuiește cu „buna Tristețe”, modelul său uman e „Prințul Noroc”. Neoromantic trecut prin simbolism (varianta „decadentă”), S. se exprimă de cele mai multe ori direct, dar și prin autoproiecție în alte făpturi, nu numai umane, identificându-se cu toate ființele refractare existenței canonice: bufoni, acrobați, nomazi, animale. Componenții unei ;atre, „trista balerină”, „despletită, nebună”, din Shanghai, mica vânzătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
a stîngii militare autoritariste. Datorită lor, Portugalia a renunțat la drumul spre lumea a Treia alegînd Europa. Deși au fost îndepărtați de la putere de către liberali de mai bine de un deceniu, revenirea lor nu va întîrzia. B) Epigoni, avortoni și decadenți. Înflorirea partidelor socialiste de stînga, provenite din social-democrație sau din elemente exterioare partidului, se explică prin părăsirea socialismului de către anumite partide muncitorești. Este vorba de un fenomen conjunctural care se exprimă prin partide puțin durabile. Singurele care au rezistat au
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
ele. Și totuși, prefăcându-se că nu știu nimic, ele continuă să spună ce este drept, să proclame ce ar trebui să fie. Să fie limpede, a pune în practică această pars destruens nu este o simplă postură, un estetism decadent. Dimpotrivă, nu se justifică decât pentru că aceasta ne permite să participăm la această pars construens care este acțiunea: să reflectăm la creativitatea omului fără calități, la vitalitatea vieții cotidiene, la etica în gestație. Să facem curățenie pentru a permite construirea
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ochii închiși la constrângerile rațiunii moralizatoare, bacantele celebrează o legătură societală al cărei fir roșu este constituit din pasiune, emoție și alte afecte pe care nu le putem numi. Astfel de sărbători dionisiace postmoderne nu sunt apanajul unei anumite clase decadente. Desigur, putem repera manifestările lor paroxistice în producția cinematografică sau romanescă. De asemenea, este instructiv să revelăm exagerările coregrafice ale Istoriei lacrimilor, arta vizionară a lui Jan Fabre. Dar aceste forme dezlănțuite nu mai sunt excepții anomice. Ele tind să
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Colegiul „Sf. Sava” și Liceul „Libros”, fără a-și încheia studiile secundare. Paralel cu atracția pentru poezie, manifestă aptitudini plastice. Cultura lui T. este a unui autodidact cu lecturi dictate de afinități și de aspirații creatoare: Edgar Allan Poe, poeții decadenți avangardiști. Duce o viață de boem, în compania câtorva colegi din „generația pierdută” (între ei, Dimitrie Stelaru și Pavel Chihaia), subzistând din îndeletniciri temporare și din expediente. După însemnările autobiografice, în 1939 era funcționar la Direcția Generală PTT, iar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
apertura di credito al nazionalismo. În entrambi c'era, allora, l'esigenza di porre argine ad una derivă particolaristica, rilanciando îl ruolo dello Stato. Îl nazionalismo di Rocco e Coppola sembrava, più di quello di Corradini, potersi emancipare dalla sensibilità decadente e volontaristica e contribuire ad un irrobustimento realistico della cultură politică italiană. Croce e Gentile finirono per ritrovarsi a collaborare insieme alla rivista "Politica", în cui, în effetti, lo "Stato" era più importante della "Nazione" e în cui și intendeva
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
I. Caragiale scria că cititorul timpului prezent ar încerca „un sentiment de rușine și dezgust”, simțindu-se „într-o atmosferă irespirabilă, îndeosebi datorită eroului liric al acestei povestiri-poem, care atinge cu nemărginită evlavie tot ce are vreo legătură cu aristocrația decadentă.” Ideologul de acum debutase în presă în 1939, cu poezii de sursă meditativă și viziune cosmică, apărute în „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu. De același gen sunt versurile compuse în timpul războiului, din care a publicat câteva în „Vremea”. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
militarismului în Anglia, fie la dependența să de trupe autohtone, din diversele regiuni ale imperiului; pune în funcțiune forțe care sunt contrare reformei sociale și economice, si care submineaz) guvern)mântul reprezentativ; încurajeaz) și m)rește num)rul unei aristocrații decadente, dependent) de tributul luat Asiei și Africii, si poate, în ultim) instant), s)-i transforme pe vest-europenii într-un popor parazitar (1902, pp. 51, 130-152, 314-315). Acestea, în opinia lui Hobson, definesc o parte major) a pierderilor suferite de o
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
ani”, sunt contemplați „patriarhi biblici cu barba ca iernile / și mantii albe ca helgile”, care ies din cer făcându-și loc „prin miriștea de stele”. Poetul visează și aventuri argonautice, când și când făcând apel și la elemente de figurație decadentă: cabarete verlainiene, dansatoare ce își „leagănă Etiopia de-abanos a coapselor”. Indiferent din ce spații, din ce repere existențiale și-ar culege materialul figurativ, Z. îl estetizează. Făurește, cu o anume afectare, imagini grațioase, dar confecționează și hibrizi imagistici de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
de scrisori anual. Scrisorile trimise la Europa Liberă erau destinate mai multor emisiuni și aveau finalități distincte: tinerii, mulți elevi și studenți, trimit cu precădere cărți poștale, semnând cu pseudonime dintre cele mai năstrușnice, emisiunilor de muzică ușoară occidentală, oficial decadentă, solicitând melodii pentru ei sau pentru aniversarea unui prieten sau prietene. Era o formă de contestare a autorităților și de sfidare a Securității. Pentru a le expedia, ei profitau de bunăvoința unui turist (occidental sau estic) sau de micul trafic
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]