4,493 matches
-
un sistem capitalist. După anii grei de dictatură, ne aflăm încă în convalescență. Nu am reușit să reintrăm în normalitate nici până în momentul de față. Unii dintre noi regretă epoca lui Ceaușescu, când nivelul de trai era «cât de cât decent», pentru ei și mulți alții. Obținerea unei locuințe și siguranța unui loc de muncă ne fac să uităm de marile neajunsuri ale comunismului, împiedicându ne să fim obiectivi și să analizăm lucrurile la rece. S-a scris în presă despre
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe toate căile posibile sărăcia, polarizarea populației și lipsa de speranță. [...] România se scufundă într-o sărăcie care amenință securitatea națională. [...] Începând cu anul 1992, două venituri salariale medii nu au mai fost suficiente pentru a acoperi minimul de trai decent al unei familii din mediul urban, constituită din patru persoane (părinți plus doi copii). În analizele ICCV, pentru a asigura minimul de trai decent era nevoie de 5,5 milioane de lei (pentru o familie de genul celei menționate), iar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
1992, două venituri salariale medii nu au mai fost suficiente pentru a acoperi minimul de trai decent al unei familii din mediul urban, constituită din patru persoane (părinți plus doi copii). În analizele ICCV, pentru a asigura minimul de trai decent era nevoie de 5,5 milioane de lei (pentru o familie de genul celei menționate), iar minimul de subzistență putea fi acoperit cu 3,3 milioane de lei. [...] Starea de spirit, calitatea familiei, siguranța acesteia, a proprietății, calitatea vieții politice
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu monitoare de televizoare și o autostradă informațională care ne va da posibilitatea să faxăm mesaje în timp ce ne bronzăm pe plajă. Totuși lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult, ca de exemplu mijloace sigure de existență, o locuință decentă, alimente sănătoase și necontaminate, un sistem adecvat de învățământ și îngrijire a sănătății pentru copii noștri, un mediu curat și viu, par tot mai de neatins pentru cei mai mulți dintre oamenii pământului pe zi ce trece. Tot mai puțini oameni cred
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
greutăți și riscuri mari, tinerii aleg această cale deoarece statul nu le oferă nimic sau mult prea puțin. Condițiile actuale de trai nu le permit acestora să se realizeze aici (să-și cumpere o locuință după ce se căsătoresc, să trăiască decent, să fie recompensați după merite ș.a.m.d.). Nu pot fi neglijate în acest sens nici concluziile sau statisticile legate de creșterea alarmantă a cazurilor de depresie și anxietate pe fondul sărăciei. Citez astfel dintr-un articol semnalat în presă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în jurul mesei, pentru prima oară ca o familie. Mma Ramotswe spuse o rugăciune. — Suntem recunoscători pentru acest dovleac și această carne, spuse ea. Sunt frați și surori de-ale noastre care n-au pe masă o mâncare cât de cât decentă, ne gândim la ei și ne rugăm ca, pe viitor, să aibă dovleac și carne în farfuriile lor. Și-i mulțumim lui Dumnezeu, care i-a adus pe acești copii în viețile noastre ca să fim fericiți, iar ei să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ea, fiindcă văzuseră Africa obținând independența și făcând primii pași în lume. Dar prin ce adolescență frământată trecuse continentul african, cu dictatori înfumurați și birocrația lor coruptă. Și, în tot acest timp, africanii nu încercau decât să ducă o viață decentă în mijlocul harababurii și dezamăgirii generale. Oare persoanele care iau decizii în lumea aceasta, oamenii puternici de la Washington și Londra, au habar că există oameni ca Motholeli și Puso? Le pasă de ei? Era sigură că le-ar păsa dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de atunci Încolo, drept Iguana Oberlus, cel mai Înspăimîntător monstru cu chip de om care străbătea mările. Din ziua În care un șiș mai iscusit decît al său Îi lăsase o cicatrice Înfricoșătoare care Îi atingea un ochi - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos -, batjocura și disprețul, repulsia și oroarea pe care le trezea la tot pasul fuseseră atît de mari, Încît Într-o după-amiază de iulie, cînd Old Lady II Încărca broaște-țestoase uriașe, ancorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
focile, albatroșii și șopîrlele. Iar acum, patru ani mai tîrziu, se putea așeza În tihnă, la ceasul amurgului, să-și contemple regatul: o insulă vulcanică mică, stîncoasă și pustie, fără un copac care să dea o umbră cît de cît decentă, fără izvoare de apă dulce sau fîntîni; loc de Împerechere și cuib scandalos al tuturor păsărilor marine din Pacific, alcov al lupilor-de-mare care-și făceau siesta cu sutele În fiecare golfuleț, pe orice plajă, ba chiar și pe culmile țărmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
același traseu, Începînd din punctul cel mai Îndepărtat din nord-vest și Încheindu-și drumul În dreptul cotiturii pe care o formau pietrele aflate sub stînca Înaltă de la miazăzi, Într-o plimbare tihnită, În care ochii lui albaștri aproape transparenți - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos - scrutau fiecare plajă și fiecare val, În căutarea amănunțită, minuțioasă și excitantă a oricărui obiect, cît de mărunt, pe care curentul ce veneau dinspre răsărit l-ar fi putut aduce de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care curînd avea să capete o nuanță indigo. Era frumos regatul său: pustiu, negru și liniștit, iar fața lui, mereu Încruntată, fu pentru o clipă gata să se destindă, pentru prima oară În atîția ani, cînd deodată ochii, „singurul lucru decent pe care-l pusese Dumnezeu pe chipul acela monstruos”, Îi străluciră, buimaci, pe cînd se Întorcea spre micul golf de la capătul insulei. - Un vapor...! Negrul, În picioare alături de el, se uită În aceeași direcție și Își dezveli cu totul dantura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dar chiar dacă ar fi fost treizeci, s-ar fi simțit cu toții neputincioși, pentru că prezența Iguanei era de ajuns pentru a-i teroriza, expresia lui diabolică Îi făcea să Înlemnească, și s-ar fi putut spune că ochii lui, „singurul lucru decent pe care-l pusese Dumnezeu pe chipul acela monstruos”, știau dinainte ce anume le trecea prin cap. Prin urmare, Îi Îngăduiră să-i lege ca pe niște colete vii, chinuiți de strînsoarea chingilor și de semiasfixierea provocată călușuri, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bătătorit din dreptul intrării și fu nevoită să strîngă din dinți ca să nu strige de spaimă cînd silueta lui se profilă În golul orbitor de la intrare. El rămase acolo cîteva clipe, fără Îndoială pentru a-și obișnui ochii - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos“ - cu penumbra și Înaintă apoi, șchiopătînd ușor, pînă cînd se opri În fața ei și o cercetă cu o privire care părea că vrea să o hipnotizeze. — Cum te cheamă? Întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
depășea În greutate și putere, iar securea, deși primitivă, se putea compara cu arma celuilalt. - Vino! repetă el cu un gest semnificativ al mîinii. Să vedem dacă ești așa de curajos cum spui... Oberlus nu răspunse. Ochii lui - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos” - erau ațintiți asupra securii de piatră, cîntărind gradul de primejdie și Încercînd să ghicească, după modul În care era ținută, cum anume avea să fie folosită. În cele din urmă, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
amuzați lupta lui inegală cu lumea. - Ce poate face un om pe care Îl Înzestrăm numai cu tenacitate și inteligență, lipsindu-l cu desăvîrșire de toate celelalte? - Să vedem. Și iată-l pe el, Iguana Oberlus, pentru că nici măcar un nume decent nu-i dăduseră, așazat pe o piatră de pe o insulă solitară, contemplînd neputincios ruinele „imperiului” pe care știuse să-l ridice. Trebuia s-o ia de la Început, fără rezerve de apă, fără pămînt cultivat, fără pomi fructiferi și aproape fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i dea dreptate. A încuviințat cu un aer prob, profesional. "Știi de ce? Pentru că e vîrsta idealismului dragă, hm... Ia spune, de fapt, cum te cheamă? Am un lapsus, e neplăcut, clar e din cauza oboselii, atîtea griji, să organizezi o recepție decentă în ziua de azi, chelnerii s-au stricat și restauratorii fură, cum ziceai...?" I-a spus tare, răspicat, cum îl chema. Reacția a fost cea așteptată. Abia și-a putut reține rîsul, a pufnit, ochii i s-au umezit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
temerile cele mai sumbre. Setea și neputința de a părăsi acel colțișor arid de pământ îi menținuse până acum că într-o letargie, de aceea, descoperirea că aveau apă dulce mai mult decat suficientă și că dispuneau de o ambarcațiune decentă le dădu atâta curaj, încât începură să se gândească tot mai serios la plecare. Nu prea aveau ce să-și ia cu ei, căci nu dispuneau decât de foarte puțin spațiu, astfel că nu ezitară să le dăruiască noilor prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Vanda avea o oarecare bănuială, Anda o surprinse cu totul. Ce-i făcuse acestei femei? La ce bun al ei atentase ca s-o facă să se poarte astfel? Sanda fusese, toată viața, o femeie singură. Se chinuise să trăiască decent cu propriile puteri. Avea act de donație pe bucățica ei de casă și pământ deci putea dispune de ele după cum dorea. Mătușile nu-i ceruseră părerea când își construiseră bucătării, băi, magazii sau garaje. Ea era, la rândul ei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unul ca mine nu l-ar lăsa nicio dată să intre. Dar tu, uită-te la tine, cămașă frumoasă, pantaloni, tunsoare. Îndată ce te-am văzut mi-am dat seama că ai fi perfect pentru treaba asta. Arăți ca un copil decent dintr-o familie bună, chiar dacă acum ești unul de-al nostru. S-a uitat scurt la ceas. Acum, micul meu orfan, e vremea să te duci. — Dar ce-i clădirea asta de fapt? a Întrebat Adam făcând primii pași. — E
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din cafea pe stradă și fumând cu rucsac în spinare și cu senzația că se întâmplă ceva, că oricum e ceva, cu cineva care, voi vedea eu cine. Cezar, regizorul care de 3 zile tot se învârte în viața mea, decent, el vrea indecent, intangibil eu, distant adică, fără de, prima oară după un lung șir de îndrăgostiri când am forțat, greșit! Prima oară când cineva vine spre mine eu nefăcând nimic, mă cheamă la cafea, mi-a ținut câinele în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
bun și cu minime investiții Își asigurase aici confortul de care avea nevoie. Din banii rămași, la care se adăuga și câștigul anual pe care i-l aducea vânzarea părții ce i se cuvenea din recolta de mere, putea trăi decent. Pregătirile ei pentru moarte nu s-au dovedit zadarnice, chiar dacă au durat peste douăzeci de ani. A avut o moarte ușoară, la Începutul toamnei, anotimpul ei preferat. Cu puțin noroc, aș fi avut parte de un braț de crizanteme galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
n-a căzut peste noi și aurul din care acesta era făcut! Ne-am fi plătit Înainte toate creditele externe și ne-ar mai fi rămas ceva și pentru consumul casnic, căci numai din salarii și pensii ai putea trăi decent doar o zi pe lună, restul zilelor pierzându-se printre calcule și socoteli de tot felul, care mai de care mai năstrușnice. Așa se explică și numărul mare de olimpici români matematicieni plecați În State. Niciunde În lume, matematica nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
adept al mesianismului sîngeros al lui Hitler", "dușman al URSS". Trei într-unul. Ei bine, după eveniment '89 l-au blamat pentru memoriu... Nu era nimic blamabil acolo. L-am citit în "Manuscriptum". ... și pentru că ar fi semnat o notă decentă "pentru pace", în '54. O scrisese, da, ca să i se publice traducerea din Goethe. Ion Vinea a reapărut în '60 compromis. Streinu și Adrian Maniu compromiși. Sper să se înregistreze pe caseta ta, Șichy, ce-ți spun acum: a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tramvaiului... Am făcut și io un exercițiu în răscrucea Șapte Vînturi. Pe urmă, m-aș fi băgat unde-i primejdia mare: în giratoriul Pieței Eminescu. Cînd n-o să, cînd o să... ăăă... cînd n-o să-mi mai pot asigura un transport decent pe patru picioare sau măcar pe trei, o să-l imit pe Domnul Osache. Știi cum s-a cărat în Tombuctu? Cum a executat Marea Trecere? A tot traversat, la ora de vîrf a traficului, o autostradă, pînă la traversarea definitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe de rost, Timpul prezent îl șuntăm spre "a fost". Doar noi între noi ne împingem în față Și nu credem că viața-i legată cu ață Un lanț de familii sudate atent Ce știu să trăiască și să fure decent Vă rugăm să vă nașteți cât mai mulți cu putință. Veți afla în curând ce-nseamnă căință. V-așteptăm să muriți, dragii noștri, curând! În cadență vă ducem spre groapă, pe rând. Nu-i ușor să trăiești, e greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]