603 matches
-
2) la desfătările culinare (satira II 8) și elogiul vinului (odele I 37, III 28). Începutul și finalul piesei trimit la pasaje cunoscute din lirica autorului augustan citate aproape exact. În chip sugestiv, personajul Horațiu își face intrarea în scenă declamând ultima strofă a odei III 13 închinată izvorului inspirației sale poetice : „Fântână Blanduzie ! Vei deveni tu încă/ Celebră-ntre izvoare când voi cânta stejarul/ Ce nfige rădăcina-i adânc în alba stâncă/ Din care ieși vioaie și dulce ca nectarul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acești romani străvechi (p. 13). Dincolo de granița temporală, există similitudini între Petronius și spectatorii moderni. Cu toții au fost martori neputincioși sau indiferenți ai abuzurilor unor tirani cu pretinse aptitudini științifice sau estetice - Nero, incendiatorul Romei din anul 64, dornic să declame pe scena unui teatru, și, respectiv, Stalin, cârmuitorul sovietic, autor al opusculului Marxismul și problemele lingvisticii din 1950 : Dacă în zilele voastre unul dintre cei mai mari tirani ai lumii și-a scris cu sângele popoarelor tezele despre lingvistică, aceasta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a răsturnat de pe prag. Câinele cu bucata de carne în gură, văzându-și umbra proprie în pârâu, lăcomind și la bucata altuia, s-a repezit după ea, dar pierzând bucata proprie, ne-a învățat că „lăcomia nu-i bună”. A declamat frumos o poezie, Mama de Carmen Sylva, cu strofa: „Pe lume nu-i nici un cuvânt Atât de-adânc și-atât de sfânt Ca ... Mama.” Din matematică a făcut operațiunile toate, în cadrele numărului 50 cu succes deplin și siguranță în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
obrazul nostru și ochii noștri să exteriorizeze adevărata structură a sufletului nostru: bunătate, sensibilitate, dragoste, inteligență creatoare, pace și iertare... Ne-am adus aminte cât de frumoasă și de trecătoare este șederea omului pe acest pământ și din nou am declamat cuvintele înțelepte ale străbunului nostru latin, Horațiu: "Carpe diem" "Trăiește clipa". De aceea am direcționat funcționarea motoarelor noastre interne cu prora spre un optimism realist, combatant și mobilizator strigând cu toată convingerea: "FIAT LUX!" "Să fie lumină!", așa precum corăbierii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Portretul Agathei Vă așteaptă. Ea a venit prima oară cu elevii ei la 7 aprilie 1927, aceștia jucând două seri și un matineu „Iphigenia În Taurida” de Goethe În traducerea mea, În sala de teatru (gimnastică) a liceului. Ea a declamat poezii românești (Eminescu, „Ce-ți doresc eu ție” și Goethe, „O, Mädchen, o Mädchen” etc.). Am găzduit-o noi ori de câte ori a venit la Flt. Primăria i-a dat o masă chiar În localul ei, s-au ținut toasturi și ea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ceea ce, să recunoaștem, ține de o anvergură mai joasă... Strada Starîi Arbat e în renovare, dar e la fel de aglomerată. Pictori ambulanți, portretiști, chiromanți, ghicitoare... Interpreți de muzică clasică, rapperi, dansatori. Sunt și reprezentanți ai boemei declasate - îmbrăcați sumar, urlă sau declamă texte ca în biserică. Pentru fiecare, se găsește un mic grup de gură-cască. La fereastra unei case, înclinate peste pervaz, stau trei fete apetisante, care fumează și privesc provocator spre stradă. Jos, la ușa casei, niște flăcăi urmăresc reacția trecătorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din populație se consideră irlandeză și alta britanică. Fraza folosită a fost „paritatea stimei”. Din păcate, sunt mulți concetățeni de-ai mei, din ambele părți, care nu cred că au nevoie să facă nimic altceva decât să continue să-și declame identitatea națională. Cel mai evident exemplu ar fi protestanții din Orange Orders, ale căror procesiuni, în fiecare vară, duc adesea la confruntări violente, atunci când aceste marșuri pompoase trec prin, sau pe lângă, districtele catolice (chiar sintagmele „districtele catolice” și „districtele protestante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu poate tăcea: Mi se pare, domnule, că te-am mai văzut eu pe dumneata undeva, cândva, nu-i așa? Tot ce se poate, răspunde scriitorul; mi se întâmplă une-ori să mă duc și eu pe acolo. Gândiți-vă, domnilor, declama un om din vechea protipendadă, cât sânge a vărsat boierimea pentru apărarea scumpei noastre patrii. Dar poporul de rând, îl întrerupe cineva; ce-a vărsat, mă rog? Apă? *1 Dimineața e mai înțeleaptă decât sara. [NOTĂ Spița lui C. Cantemir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
diurne face ca fata din ambele variante citate ale basmului fetei înmormântate să revină la forma umană doar noaptea, când mănâncă pe ascuns din bucatele împărătești, ca semn al reintegrării în lumea fenomenală. În colindele de fată mare, inițiata însăși declamă natura vegetalacvatică a ipostazei sale: „Eu nu-s fată, nici nevastă,/ Ci io-s floare de pe mare,/ Rozmarin, miroasă tare,/ De m-o bate vântu-n dos,/ Umplu țara de miros./ De m-o bate vântu-n față/ Umpli țara de dulceață
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu eram la umbra protectoare a niciunuia dintre potentații vremii, nici măcar a vreunuia dintre cei ajutați de mine în timpul deplasării lor la Moscova. Desigur, nu îmi făceam iluzii, eram conștient că principiul "fiecare se descurcă cum poate", deși nu se declama, era în mintea fiecăruia. 3. Impulsuri noi într-un decor învechit Anul 1985 începea cu o primă deplasare la Sofia, ca membru al delegației române la o consfătuire de lucru a statelor participante la Tratatul de la Varșovia, în calitate de translator de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
deși erau de față trei din membrii legației, care au fost răniți. parastasul ortodoxiei Societatea ortodoxă a făcut un parastas pentru morții din război, deși aceste manifestări ale Didinei Cantacuzino erau ticluite ca o reclamă, nu lipsea ocaziunea de a declama un discurs și de a se pune în evidență. În împrejurările de atunci, numai dânsa, susținută de creditul lui Grigore Cantacuzino pe lângă germani, putea face o astfel de demonstrație. Pentru noi erau mișcătoare, mai întâi de toate, nu era la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
poate atinge, deci, la o adică, tonalitatea pamfletară de la Timpul. În schimb, la disculpări e confin cu Chiriac. " N-am nici viață, nici mângăiere, nici petrecere fără tine. Ție-ți trebuie să mor eu ca să crezi deplin în iubirea mea ", declama el în 28 decembrie 1879". Etc. E în acest mod de exprimare însă ceva din felul de a vorbi, de a conversa, de a scrie, specific epocii. Mă refer, bunăoară, la un articol analitic al lui Gabriel Țepelea care, urmărind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o făcea cu mult bun-gust. Era profesor de limba română la școala de Arte și Meserii. La redacția Ideii Europene toți eram egali. Rădulescu-Motru lăsa mână liberă redacției și lui Beldie. El citea foarte multă literatură franceză; Beldie mi-a declamat odată o parte din Le serpent de Paul Valéry. El a fost foarte bun prieten cu Emanoil Bucuța, care era căsătorit cu o româncă de dincolo de Dunăre. Tatăl lui murise beat și de aceea el era un abstinent. Bucuța a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
papagalicește, părți din Scrisoarea III, care o fermeca pe ea. Mă punea să le recit în fața musafirilor. Făceam o reverență - knicks, așa se numea - și turuiam. Și nu înțelegeam nici în ruptul capului de ce izbucneau cu toții în râs când eu declamam patetic întâlnirea dintre Baiazid și trimisul lui Mircea: „Iată, vine-un solz de pește c-o năframă-n vârf de băț“. „Sol de pace“ nu avea, pentru mine, nici un înțeles. „Solz de pește“ avea sens. Dar până la urmă, amintirile care
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Platon, despre Kant, și care ne-a trezit gustul pentru studiu și pentru lectură. Îmi plăceau extraordinar orele de latină. Traduceam în clasă, cu frenezie, din De bello Gallico al lui Cezar și din Catilinarele lui Cicero. Ce-aș mai declama și astăzi Quous que tandem abutere puncte puncte patientia nostra! Și mi se părea extraordinar să descopăr sensuri actuale, noi, în limba aceea moartă. Eram foarte bună la limba română. Îmi plăcea teribil gramatica, iar compunerile mele erau foarte apreciate
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-o și pe mami lipită de tati, cu o batistă la ochi. Ridică privirea și mă vede, iar eu îi zâmbesc - însă ea se mulțumește să ofteze și mai tare. Mă întorc exact când Suze și Tarquin îngenunchează, iar vicarul declamă sever: „Cei pe care Domnul i-a unit, nimeni să nu-i despartă“. O privesc pe Suze uitându-se radioasă la Tarquin. E topită de dragul lui. E a lui acum. Și, spre uimirea mea, mă simt brusc golită pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
România”; 1938) și actorul bucureștean Benno Popliker. Primul, a conferențiat pe marginea unei călătorii pe care a Întreprins-o În Tașkent, capitala republicii sovietice socialiste Uzbekistan ca să vadă „live” cum arată o țărișoară anexată imperiului roșu iar al doilea a declamat „...frumoase versuri În idiș”. Dacă până acum am evocat numai partea vizibilă a aisbergului, atunci trebuie să o vedem și pe aia invizibilă care cântărește, după cum prea bine se știe, mai bine de 90% din masa totală a sa
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a mia oară bigotismul cu mistica (de parcă o obtuză precupeață bisericoasă ar putea avea ceva în comun cu Sf. Francesco d’Assisi!), amestecându-le apoi pe amândouă cu multe alte noțiuni, complet străine, precum șovinism, naționalism, rasism, a îndrăznit să declame Eminescu. O mai făcuse și altădată. Acum a ales un cunoscut pasaj din „Împărat și proletar”, oprindu-se și incluzând stihul ce se termină cu „căci morți sunt cei muriți”. Ultimul cuvânt rostit de recitatorul improvizat a fost acoperit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din România liberă din 24 iunie 1988, p. 3). Poate, altădată, și de urale. Căci această scenă greu de imaginat s-a petrecut nu o singură dată. Vreau să spun că, de-a lungul anilor de tristă amintire, oratorul a declamat nu o singură dată exact aceleași versuri și că sala care asculta cu obișnuită evlavie comandată a reacționat nu o singură dată exact în aceleași fel. Cu aplauze puternice, prelungite. Poate și cu urale. Cu mare entuziasm și bucurie pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
m-a învățat să scriu caligrafic și ortografic și să citesc cu glas tare, ca să se înțeleagă ce pronunț. El m-a deprins să rezolv probleme de aritmetică. El m-a urcat pe scena școlii și m-a învățat să declam o poezie. La el am văzut prima piesă de teatru pusă în scenă de el și cu actori dintre învățătorii din satele vecine. Adunase toți învățătorii tineri și cu ei a reprezentat Năpasta lui Caragiale. La el am văzut primul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
îngheață, este potrivită numai "Biblia". Și îmi dăruiește o biblie, editată de un "Centru" care se ocupă cu racolarea de prozeliți pentru nu știu ce sectă. "Copilului i se dăruiește ceea ce vine pe apă", spune donatorul cu o solemnitate rigidă. De fapt, declamă ceva. Plecăm, eu cu o carte, tovarășul meu cu o lădiță în care, pe lângă o biblie, mai sunt trei cărți filozofice, mistico-orientale, cu nu știu ce amestec și din alte doctrine. Pe drum, Costi îmi spune că sunt foarte mulți nebuni în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a învăț at să scriu caligrafic și ortografic și să citesc cu glas tare, ca să se înțeleagă ce pronunț. El m-a deprins să rezolv probleme de aritmetică. El m-a urcat pe scena școlii și m-a învățat să declam o poezie. La el am văzut prima piesă de teatru pusă în scenă de el și cu actori dintre învățătorii din satele vecine. Adunase toți învățătorii tineri și cu ei a reprezentat Năpasta lui Caragiale. La el am văzut primul
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
fi originale. V. Ideile pot veni atunci când vă plimbați Sunt cunoscute multe situații în care idei geniale au apărut în timp ce persoana se afla la plimbare și nu se gândea la problemă: inginerul Nikola Tesla când se plimba prin parc și declama versuri, matematicianul H. Poincare când se plimba cu trăsura, poetul M. Eminescu când se plimba în liniștea pădurii, fizicianul și matematicianul I. Newton când se plimba pe țărmul mării. Goethe făcea câte o plimbare de câte ori căuta o idee nouă. Freud
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Portretul Agathei Vă așteaptă. Ea a venit prima oară cu elevii ei la 7 aprilie 1927, aceștia jucând două seri și un matineu „Iphigenia În Taurida” de Goethe În traducerea mea, În sala de teatru (gimnastică) a liceului. Ea a declamat poezii românești (Eminescu, „Ce-ți doresc eu ție” și Goethe, „O, Mädchen, o Mädchen” etc.). Am găzduit-o noi ori de câte ori a venit la Flt. Primăria i-a dat o masă chiar În localul ei, s-au ținut toasturi și ea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu nr.359. Mai existau porțiuni Încercuite cu roșu: casa 374, aflată În triunghiul dintre străzile Sapienței, Brutus și Poliției, strada Rinocerului, imobilul 274, aflat În careul format de străzile Anton Pann-Labirint-Matei Basarab, strada Gentilă. Vocea sa căpăta inflexiuni muzicale declamând, din nou și din nou, numele Gentilă, Gentilă, strada aproape de Hala Traian, de care amândoi ne aminteam cu claritate. Apoi Fetițelor, Gândului, Grațioasa, Zefirului, Vișinelor, Parfumului, Trifoiului. Repetase de câteva ori Grațioasa, Grațioasa și continuase cu Dimineții, Stupinei, Turturelelor, Epurilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]