2,945 matches
-
moarte, în temeiul art.98, alin.2 C.fam. exercițiul drepturilor părintești revine numai unui părinte, ori de câte ori celălalt se află, din orice împrejurare, în neputință de a-și manifesta voința. În cazul reapariției celui declarat mort și a anulării hotărârii declarative de moarte, părintele recapătă exercițiul drepturilor părintești în privința copilului respectiv. * Decăderea unuia dintre părinți din drepturile părintești 294 Daca la moartea unuia dintre părinți în mod necesar drepturile și îndatoririle reveneau unui singur părinte, în cazul decăderii din drepturile părintești
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
trece la instaurarea tutelei. dispăruți, ori declarați, judecătorește, morți. Nu se cere ca părinții minorului să fie declarați judecătorește, dispăruți, ci simplul fapt al dispariției părinților poate duce la deschiderea tutelei copiilor, aceștia neputând rămâne, până când devine irevocabilă hotărârea judecătorească declarativă de dispariție, fără ocrotitori legali. desfacerea adopției copilului minor și instituirea tutelei acestuia, hotărâtă de către instanța judecătorească în interesul minorului (părinții firești fiind în imposibilitatea, din diferite motive, de a redobândi exercițiul drepturilor părintești). Această împrejurare este prevăzută de art.
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
procedura legală în materie. Soția sa se recăsătorește și, la mai puțin de 300 de zile de la încheierea celei de a doua căsătorii dă naștere la un copil. Dacă soțul declarat mort reapare și, după lege, se anulează hotărârea judecătorească declarativă de moarte, apare un conflict de paternitate care va fi rezolvat tot în favoarea celei de a doua căsătorii. (Vezi și, Ioan P. Filipescu, Tratat... 1998, p.353-355) 216 Vezi, Legislația familiei... p.411-436 217 Capitolul II, Filiatia se gaseste în
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
întrebările care o frământă, intră în conflict cu autoritatea vremii și spune o istorioară în care victoria revine abilității unei femei de a-și susține cauza.492 Stareța este mult mai feminină, pe când târgoveața ni se înfățișează oarecum virilizată și declarativ vicioasă, simbol al păcatului, al căderii.493 Maica Eglantina își propune să rostească pelerinilor un miracol prin care să aducă preamărire Fecioarei Maria, de aceea începe discursul cu o rugăciune. Acest gen de laudatio era frecvent în scrierile vremii și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cale”1023) va deveni obiect al violenței casnice, transformându și în cele din urmă atitudinea (IX. 9). Aceste personaje feminine sunt pentru soții lor un motiv de temut, fiindcă îi domină și își impun autoritatea în orice situație. Atitudinea negativă, declarativ misogină a lui Boccaccio, vis-à-vis de personajul feminin, apare în Il Corbaccio 1024. Această lucrare, de dimensiuni reduse, atât de sarcastică, este un gest neașteptat venit din condeiul celui care scrisese Decameronul, unde, în cele o sută de povestiri, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
bărbații să conducă comparativ cu numai o treime dintre femei. Așa cum vedem, în anul 2007, în România, femeile continuă să fie principalii responsabili pentru sarcinile gospodăriei, în detrimentul indirect al activității profesionale (sau al timpului liber), în ciuda faptului că, la nivel declarativ, familiile românești par a crede în împărțirea responsabilităților domestice, considerate la fel de importante ca și munca salariată, așa cum a arătat cercetarea Gen, interese politice și inserție europeană. Figura 2. Prin comparație cu munca din afara gospodăriei, remunerată, activitățile din gospodărie sunt...? (% din
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
așa cum observa Eric Marty, „autorul se află În insolubila situație paradoxală de a scrie pentru el ceea ce deja el știe”12. Dar știe autorul cu adevărat totul despre sine? Jurnalul e dovada omniscienței autoscrutătoare sau a nesiguranței, a ezitărilor? Dacă, declarativ, jurnalul e o consemnare, o luptă cu timpul trecut, În realitate el sondează În timpul paralel al biografiei subconștiente. Eul autoportretului rezumă, de fapt, structura jurnalului și, prin derivație, structura lumii percepută prin lentilele subiectivității auctoriale. Jurnalul intim conține sâmburele discursului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu care denunță violențele, abuzurile și nedreptățile foștilor guvernanți. Mai mult, manualele au devenit receptive la istoriile paralele, îndelung cenzurate de regimul comunist. Dar și această deschidere s-a dovedit, la rândul său, politizată și partizană, impunând noi selecții valorice, declarative și militante. Pentru o mai bună raportare la cazul românesc, dar și pentru semnificația lor socială, am ales, pe cât posibil, manuale folosite pentru nivelul terminal al învățământului obligatoriu din fiecare țară. Ele corespund, în general, claselor VIII-X. Publicul vizat, având
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
implicită, prin care sovieticii erau parțial incluși în lumea civilizată. Pentru anii '80, s-a vehiculat chiar ideea că Uniunea Sovietică ar fi a doua mare putere economică a lumii, dar fără precizarea criteriilor de ierarhizare 106. Taberele rivale, separate declarativ prin ideologii antinomice, au comunicat, în realitate, destul de intens. Competiția însăși era o formă de permanentă raportare la Celălalt, presupunând obligația de a-l cunoaște pentru a-l putea depăși. În plus, nici restricțiile care limitau călătoriile directe dintr-o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cercetării academice și adevărurilor pe care ea le dictează. Dimpotrivă, ea "poate juca un rol eminent în scrierea și înțelegerea istoriei"1, influențând, la rândul său, așteptările publicului și selecția temelor investigate. Nu ne referim aici doar la sensul obișnuit, declarativ și normativ al didacticii, care ignoră efectele reale și practicile curente. Ne-am propus să urmărim, în paralel, diferite variante de text, mai mult sau mai puțin prescriptive (manualul, cu ipostazele sale atenuate, cum ar fi povestirile istorice recomandate elevilor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dotat cu o eficiență pragmatică specifică. Cercetătorii (Austin, Searle, Récanati, Vanderveken etc.) le clasifică în: acte asertive (a afirma, a susține), directive (a ordona, a cere, a întreba), comisive (a promite, a jura), expresive (a felicita, a mulțumi, a ura), declarative (a boteza, a numi, a defini, a declara). Austin a realizat printre primii că prin intermediul cuvintelor nu se descrie doar lumea (descriptive fallacy), ci se creează lumea (un mesaj publicitar, un ordin, etc. aduc o schimbare efectivă în starea lumii
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
p. 22): • trecerea de la învățarea centrată pe materii, la învățarea centrată pe educatul care învață, • urmează trecerea de la învățarea centrată pe achiziții puțin mobilizabile, standardizate la o învățare centrată pe un potențial de acțiune și • apoi de la învățarea de cunoștințe declarative la cunoștințe procedurale, atitudini, reflecții. Adică ceea ce este esențial necesar împreună, pentru rezolvarea situațiilor concrete, complexe, dar și eliminarea cunoștințelor "moarte", care nu oferă competențe. Se face astfel apropierea educației de practica realității, ca un răspuns la constatarea eșecului multor
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
viziune: competența tocmai arată o situație particulară față de demersul mental general de a ști procedural să rezolvi o problemă și atunci cunoștințele, cultura, atitudinea, motivația intră în exersarea oricărei competențe. Adică trebuie să știi o serie de enunțuri, definiții (cunoștințe declarative), să caracterizezi o situație, să ai proceduri de bază achiziționate (cunoștințe procedurale), ca apoi să le poți mobiliza prin combinații variate în situații noi, complexe date (și nu se confundă cu simple aplicații, transferuri). Toate acestea devin instrumente intelectuale, aplicative
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
acesteia și ar arăta o vagă corelare transversală, interdisciplinară. Așadar, competențele real solicitate sunt cele transversale, transdisciplinare și se reflectă în mai multe discipline, arată cum cunoștințele procedurale devin efective, mobilizabile în contexte ample, problematice reale, complexe. ► Locul cunoștințelor clasice, declarative este luat de relația între cunoștințe și cultură, știință și cunoștințele procedurale devenite competențe transversale. Iar cunoștințele simple, curente, ca repertoriu cognitiv asimilat, spre deosebire de cunoștințele generale, savante, concepte de bază, cultură generală, de durată, constituie banca generală de date, echilibrează
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
practice, dovedesc existența competențelor, care conduc la rezolvarea problemei, a situației, după anumite criterii de eficiență, calitate (cum le analizează, cum le prelucrează, cum le coordonează, cum le adaptează, cum le combină-recombină). Și ele pot fi de natură cognitivă (cunoștințe declarative, procedurale și condiționale, metacunoștințe, reguli metacognitive) sau afectivă (atitudini, trăiri, motivații) sau acțională (deprinderi, priceperi, abilități) sau socială (relații, colaborare, comunicare, participare) sau culturală (valori, creații din domeniile specifice). Este esențială această semnificație dată competenței, ca o abordare din perspectiva
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
priceperi, abilități) sau socială (relații, colaborare, comunicare, participare) sau culturală (valori, creații din domeniile specifice). Este esențială această semnificație dată competenței, ca o abordare din perspectiva acțiunii reale, a practicii sistemului de acumulări (formale, nonformale, prin autoformare) ale educatului (cunoștințe declarative și procedurale, capacități, abilități, atitudini, motivații, trăiri), evaluat la anumite intervale, pe criterii de eficiență și eficacitate în situații, fapte, contexte complexe ale mediului real (școlare, sociale, profesionale, științifice, culturale). Atunci rolul educației nu este numai de cunoaștere și influențare
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
caracter transdisciplinar. • O situație de integrare să mobilizeze un ansamblu de achiziții integrate, orientate către un scop, să fie semnificative, să fie nouă pentru elev, se referă la o categorie de probleme specifice. Este o punere în operă a cunoștințelor declarative și procedurale într-o situație dată. • Presupune o mobilizare eficace a unei serii de resurse pertinente pentru situații (cunoștințe, priceperi, capacități). • Se face o selecție a resurselor mobilizate care permit de a fi mai eficace într-o situație • Presupune o
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
că această concretizare a putut deveni reală (Glanz, 2000) când: • s-a determinat care sunt categoriile de competențe de bază și specifice, conform profilului așteptat, necesare conceperii, înțelegerii, abordării, rezolvării diferitelor situații și contexte, • s-a trecut de la cunoștințe doar declarative la cuplarea, echilibrarea lor în sistem cu cele procedurale, acționale, condiționale, instrumentale necesare rezolvării interși transdisciplinare a situațiilor reale problematice, complexe, • s-a acordat atenția cuvenită organizării în sistem a categoriilor variate de competențe, care să ofere soluții eficiente pentru
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
metodologia de concepere, realizare și valorificare a ei. În construcția unui asemenea curriculum se pot identifica mai multe paradigme particularizate (microparadigme) din cea generală, în funcție de zonele privilegiate pentru grupări de obiective, după anumite criterii ale domeniului formării specifice (doar cunoștințe declarative sau doar competențe transversale sau competențe relaționale sau cele combinate). Atunci programele curriculare concrete pot opta pentru unele dintre acestea sau prin combinare sau urmărite progresiv etc., dar în final să fie o evaluare completă a competențelor propuse inițial în
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
realizate apoi printr-o repartiție a lor pe sfere de activitate într-un domeniu sau pe tipuri de activități. În al treilea rând, atenția este orientată spre identificarea resurselor mobilizabile pentru fiecare competență, delimitarea resurselor pentru categoriile de cunoaștere: cunoștințe declarative (date semnificative, informații, concepte), cunoștințe procedurale (de aplicare, de precizare a cauzei unui eveniment, de transformare a unei fraze afirmative în una interogativă), cunoștințe de comunicare și colaborare (a ști să fii, a asculta un interlocutor, a transmite un mesaj
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
le însușească prin transmitere-asimilare. Este aici, după Jonnaert (2006) distincția între a ști informații teoretice generale, selectate conform profilului de formare (savoir) și a cunoaște propriu (connaître), în stabilirea unui curriculum. Atunci nu a fost o limitare numai la cunoștințe declarative, teoretice asupra temelor prezentate tradiționalist, dar de la ele s-a pornit în sinteză, cu o selecție a informațiilor de bază, necesare tocmai profesionalizării efective, ca resurse cognitive eficiente. Și asigură apoi fondul de prelucrare variată în construirea înțelegerii, a competențelor
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
procedurale și experiențiale), efectuarea de reflecții proprii ca viitori educatori (în raport cu competențele, cu alternativele de soluționare a problemelor, situațiilor). Astfel pot fi mobilizate în practică diferite tipuri de cunoștințe pedagogice, dacă nu mai este limitarea la însușirea lor în sens declarativ sau simplu aplicativ, ci se procedează și la "transpoziția lor pragmatică" și experiențială, în noile situații profesionale viitoare. Putem exemplifica cu un model astfel elaborat, de programă curriculară, pentru o unitate de învățare, în cadrul experimentului menționat, privind formarea competențelor studentului-viitor
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în temă. Fundamentare • Nevoia de finalități în educație • Funcția teleologică a educației • Relația finalități-așteptări-rezultate • Factori determinanți • Categorii de finalități și caracteristicile lor. Funcții • Cercetări actuale și consecințe • Surse de informare esențiale, inclusiv TIC • Educatorul în fața precizării obiectivelor activității Cunoștințe teoretice declarative, concepte-cheie pentru acțiunea științifică • Finalitățile principal element al curriculumului • Relația cu celelalte elemente ale lui • Finalitățile educației note esențiale, analiză comparativă, priorități actuale. Aplicație în domeniu Elemente de structurare Posibilități de concepere a aplicării programei și realizării unității de învățare
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
complexității contextului de aplicare. Însă prin raportare la definirea generală a competențelor, cea metodologică, privind competența de învățare (raportată și la caracteristicile paradigmei centrării pe educat, pe învățare), este una transversală (Wolfs, 2001, pp. 15-16). Ea precizează astfel ansamblul cunoștințelor declarative și procedurale, a atitudinilor implicate, puse în aplicare în rezolvarea unei situații, probleme, sarcini, proiect. Sau arată eficiența practică a folosirii acestor elemente componente implicate, dar nu oricum, ci prin mobilizarea și integrarea lor, prin transferul și adaptarea lor la
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
metodelor Strategia este corelată cu competențele de proces, metodologice în învățare (Wolfs, 2001, pp. 23-32), prin procedurile practice, efective proiectate și manifestate în demersul învățării și este definită ca activitatea efectuată în învățare, pentru a permite achiziția, interpretarea, aplicarea cunoștințelor declarative sau procedurale. Sunt conduite metodologice de înțelegere și de influențare a modului cum să se rezolve, implică ideea de proiectare a acțiunilor ce urmează a fi folosite în realizarea unui scop, sarcini, situații. Sau se referă la organizarea acțiunilor sau
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]