787 matches
-
În gîndirea acestor "noi" revoluționari, distrugerea oricărei organizări sociale se face, începînd de la Neciaev și Bakunin, prin "activarea" tuturor opozițiilor, chiar și a celor mai obișnuite, transformarea lor în conflicte, apoi în lupte deschise. După Ulrike Meinhof: "Trebuie exacerbate conflictele, deconspirate forțele implicate. În ce constă un conflict între părinți și copii ? O analiză incorectă politic ar putea lăsa să se creadă că este vorba numai despre un conflict familial care nu se răsfrînge asupra societății și a raporturilor sale de
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
bun-gust. Provocatoare, macabre, ca la carnavalurile din Renaștere. Maniera florentinilor... — Ține seamă că aproape nu mai vede, după câte operații a suferit la ochi. A ajutat-o o studentă. Fata se întoarce brusc spre flautist, încordată, ca și cum ar fi fost deconspirată. — Dar a lucrat și dânsa, bineînțeles. Nepermis de mult, sfidând medicii. Neagu a mai găsit o sticlă și o ridică din frapieră, victorios. Sticla udă picură pe fața de masă mototolită, peste resturile sleite de carne și peste cioturile de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
orice val de ceață devine curcubeu. În lumea artelor, insultele sunt preferabile tăcerii. Pentru a curta durabilul, arta trebuie să dialogheze cu esențialul. I - am savurat cartea ca pe o ciorbă de potroace. Sentimentul tragic dă profunzimi gândirii. Veleitarii se deconspiră în preajma acordării premiilor. În privința artei, piața poate asigura succesul, nu valoarea. Pragmatismul exacerbat este imun la cultură. Cărțile vin pe lume ca și autorii lor : neîntrebate. Filosofia revitalizează lucrurile grave, în timp ce poezia atribuie semnificații majore tuturor banalităților. Multe opere de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în lună și în stele! Dar silfidele aveau chef de ceartă, - Ia te uită, nu e plaja ta... doar marea! De acolo ați apărut! Laur deveni hotărât... deja i se făcuse frig și mai făcu doi pași. Deodată marea îl deconspiră și-i dezvălui echipamentul. Nimfele fugiră râzând, scuipând în sânii lor frumoși! A doua zi îi spun vesele, - Nu ne-a trecut prin minte să vă luăm hainele, ați fi fost la voia noastră! - Ai dreptate Ano de la șantier, păcat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
le arătau cambule, calcani și limbi de mare cu nasturii gustoși și pălămida roz-vineție, rechinii promițători și răpitori cu pielea întunecoasă și aspră; ultima a apărut regina, robustă cu aripile înfoiate încingând lanțuri brune, roșcat-verzui pe spate; fâlfâindu-le, se deconspira arătându-și dorsala albăstruie-roză și burta gălbuie. Au tresărit recunoscând-o fără tăgadă, și-au rămas uimiți de frumusețea ei nefirească. Animalele prezente din folclor: corbi, scorpii, cai, vulpi și pisicile maronii completau tabloul viețuitoarelor mării din năvod, alături de vestiții
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
verb), sînt prezente Într-o sintagmă validă pentru ambele Înțelesuri doar În această structură verbală simplă și restrînsă. Cu cratima după primul vers, sintagma, deși În ambiguitate, ar fi tins prioritar spre primul sens, Înainte ca al doilea să fie deconspirat În versul doi și trei. mușcată la geam roșie de rușine“ne vede lumea” Dan Norea Se pretează la a funcționa cu dublu Înțeles și substantivele compuse, formate din două sau mai multe cuvinte cu sens unitar. Iată cîteva poeme
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
primul vers În forma iar artificii pentru a sublinia repetiția agasantă și sterilă a unui mijloc, efemer dar spectacular, prin care oamenii țin să fardeze nefiresc realitatea. Artificiile, cît ar fi ele de seducătoare pe moment, nu fac decît să deconspire afectarea și teatralitatea de scurtă respirație a unui eveniment inexistent al vremii. Și, În modul cel mai firesc, focul de artificii nu durează prea mult, iar noaptea Își reia locul și suveranitatea Întunecată. Ca să subliniez acest mic hei-rup și să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În care copilul este hipnotizat de conținutul desagii și ahtiat de darurile care se pot ivi din ea. Și este dispus la orice compromis atîta timp cît conținutul ei nu este epuizat. Odată isprăvită seducția, copilul este dispus să l deconspire pe moș, recunoscîndu-l ghiduș pe bunic. A doua versiune este una care-l și degradează pe moș, văzînd acum În locul ființei fabuloase doar un bătrîn decrepit. Este o viziune foarte realistă asupra copilului care face de multe ori exerciții de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Astfel, satira presupune o ofensivă nedisimulată, direct și explicit asumată, pe când ironia presupune tocmai disimularea atacului sub masca diasirmului, a antifrazei, a litotei etc. Satiristul are intenția de a-și flagela public victima, ca o măsură punitivă exemplară de a deconspira și eradica răul, pe când ironistul vizează o discreditare camuflată a țintei, ca joc al inteligenței și expresie a gratuității artistice. Ambiguizând mesajul, ironistul pretinde lectorului anumite abilități de comunicare pentru o decodare corectă a mesajului său, iar prin acest lucru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ceilalți, fapt ce m-a izolat și mai mult și a pus, în fața mea, straja solitudinei turburate"110. E ispititoare ideea de a pune într-o relație coerentă omul și scrisul său, pornind în sens invers, dinspre cuvânt spre gând, deconspirând scânteia care l-a generat. În acest sens, fragmente autobiografice, mărturisiri ale poetului, gânduri transpuse în texte de gazetă, precum și achizițiile bine documentate ale biografilor constituie structura de rezistență a acestui demers pe care îl dorim o fertilă și profundă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
inobedientă, precum și o acută neîncredere în oameni. În ultima sa cercetare arhivistică și documentară, Pavel Țugui reconstituie un moment delicat al procesului, în care un anume Ștefan Antim (Wexler), coleg de redacție și apoi de temniță al ziariștilor inculpați, își deconspiră, prin depoziție, statutul de informator. Coroborând informațiile oficiale cu altele autobiografice argheziene, cercetătorul conchide cu obiectivitate: "Istețimea agentului copoi delator de a se strecura printre redactorii Gazetei Bucureștilor și apoi în catacombele de la Văcărești a restructurat ideile poetului și publicistului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și cresc sub scutul legii Domnului". Pentru ca, puțin mai încolo, în cadrul securizat al intimității, unde ipocrizia nu-și mai are rostul, fiecare din episcopi să dea curs liber adevăratelor gânduri și sentimente. Vedem numaidecît cum măștile cad, iar personajele se deconspiră flagrant: "Gorgonie eu știu de unde vine. Se ține cu nepoată-sa. A furat banii tipografiei... De la fiece preot ce hirotonește, ia câte o mie de lei... Nu l-ar mai răbda Dumnezeu! E plin de boalele lumești. Are bube pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
caragialian, spre deosebire de cel arghezian, comicul exclude agresivitatea. Nu o suprimă, nici nu i se substituie, ci, pur și simplu se instituie autonom. De aceea, pe palierul comic, critica caragialiană este amicală. Enunțarea ironică transmite un soi de cordialitate fraternă, care deconspiră inofensiv vulnerabilitatea obiectului. E uneori dificil, dacă nu imposibil, de reconstituit atitudinea reală a autorului, în raport cu obiectul ironiei sale, dar sentimentul pregnant pe care ironia, odată dezambiguizată, îl transmite nu este antipatia și nici revolta care, de obicei, se ascund
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
totul sub pământ să caute aur și alte drăcii". Dimensiunea aluziv-ideologică e evidentă, însă, fiind "turnată" în forma alegoriei satirice, ea trădează, mai degrabă, intenția estetică, de transgresare ludică a realului, decât cea etic-punitivă. Totuși, formula ambiguizantă se comportă paradoxal: deconspiră, prin mistificare. Realitatea subiectivizată: inepția și ineficiența adversarilor politici, este sugerată prin înlănțuirea faptelor fictive în povestea neverosimilă a nebunului care a provocat un dezastru acvatic. Finalul tragic-comic al basmului iprovizat sfidează ordinea arhetipală a basmului clasic, stârnind râsul: " Toată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
necontenit reverențioasă a pamfletarului: "Te-am visat azi-noapte scufundat în nămol. Erai negru ca un bivol cârn și te uscai voluptos pe țărm lângă un satir cu țăcălie negru mat. Cine crezi că era? N-ai să ghicești: Dragomirescu [numele deconspiră parțial aluzia și se comportă ca un indice al realității, semnal referențial pentru cititor în discursul fantasmagoric care se prelungește cu o nouă analogie aluzivă]. Îți citea din cartea lui cea mai nouă, scrisă în limba letonă (a găsit un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de linsoare"263. Secvența descrierii fizice are, cu adevărat, valoare comic-estetică, prin reintegrare în ansamblu textual, unde personajul apare ca un compozit poliedric: are un nume pe care-l adaptează cameleonic statutului său social și în marginea căruia glisează meditativ, deconspirându-și psihologia, are o identitate profesională: "advocat", are "convingeri moderne", folosește cuvinte străine, este, într-un cuvânt, un snob cu pretenții nobiliare: Distincțiunea este și a fost suprema mea preocupare"; este, de asemenea, tipul parvenitului cosmopolit care, întors din Occidentul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de gramatică și de limbă al savantului, cu întrebarea dacă în afară de forma a răbăși a cuvântului său, nu ar fi de studiat și forma a răsbăși, care ar indica o răbășire ridicată la cub și un superlativ" sau caută să deconspire încercarea adversarului de a autohtoniza, cu totul neinspirat, franțuzescul rabâchées. Este binecunoscută incisivitatea argheziană când e vorba de greșeli gramaticale sau de exprimare, de licențe gratuite, în general, de siluiri, voluntare sau nu, ale limbii române. Textul pe care tocmai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
moralitatea unui gest public, însă, pentru că polemica este indisociabilă de un cadru principial, în care opozanții se înfruntă la câmp deschis, campania antiargheziană, inițiată și susținută de Iorga, echivalează cu un linșaj perfid pe care, ulterior, istoria literară l-a deconspirat și amendat ca atare. Iată percepția, peste timp, a unui confrate mai tânăr (Ion Caraion), despre acest episod: "Dintre toți câți au depus eforturi într-o asemenea direcție a negării, trei înfrânți mi se par îndeosebi demni de ilustrat pilda
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Ce mai ala-bala pe la voi pe-acolo?". Dacă nu e chinez, te întorci la cartea domnului Iorga [...] și imediat, la pagina 5, afli că: [...]" și discursul continuă în același registru comic-absurd, în care reconstrucția unei realități atipice, prin neverosimilul său, deconspiră flagrant erorile raționamentului advers. 4. În sfârșit, un alt mobil colateral al disputei și, totodată, pretext ofensiv, pentru Arghezi, ține de percepția personalității plurivalente a lui Iorga și va constitui una din principalele surse ale argumentației ad hominem; din această
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a pronumelui posesiv, aparține adversarului și e îndeajuns, pentru polemist, să o folosească pe post de bumerang, glosând, ironic, în marginea modului în care acesta își exhibă simțul proprietății; a doua subliniere aparține polemistului care, prin aceeași strategie a retorsiunii, deconspiră nu doar excesul de orgoliu, ci și vulnerabilitatea logică a enunțului. Arghezi atrage atenția asupra paralogismului advers, continuându-l perfid: "[...] nu oricare carte e neapărat a domnului Iorga: numai cele bune sunt ale domniei sale". Dar atacul disimulat nu se oprește
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
anterior, deosebirile fundamentale vizează domeniul tipologiei, dar și rezolvarea conflictului, prin demascarea în dublu sens: pe de o parte a politicienilor corupți și pe de altă parte a lui Pamfil, ca responsabil de toate manevrele prin care aceștia au fost deconspirați. Discursul de învingător în confruntarea cu pletora de politicieni demagogi, vicioși și lași este, însă, de un optimism exagerat: Pamfil: Nu mă bucur pentru mine, Vizanti. Când am început lupta, singur și tânăr, cum eram atunci, am simțit cum se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să-l înțeleagă câteva minute mai târziu când, ajuns acasă și surprinzându-și soția într-o poziție atrăgătoare, găsește nimerit ca preludiu un scurt comentariu la adresa "murdăriei" și "mârșăviei" femeii. Crezându-se insultată, Polixeni comite eroarea de a cere îndurare, deconspirându-se. Scena este de un comic enorm și de acum, "bulgărele de zăpadă"107 se rostogolește năvalnic: soțul furios se năpustește în odaia pretinsului "doctorand în drept", pe care un sfânt Andrei neinvocat îl îndemnase să plece să-și caute
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să te admire, să te scormonească avizi cu privirile lor curioase, să-și dea cu părerea, să te achiziționeze, să te conserve „așa“, În acea atitudine pe care diabolica mașină ți-a smuls-o, fără ca tu să fi vrut. Ești deconspirat, n-ai fi dorit ca cineva să-ți privească imaginea nemișcată; nu este plăcut să simți material această privire ce te caută, te bombardează cu un flux de neutroni porniți din energia vizuală ce se degajă În actul privitului, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
una pe numele tău. Expresia lui disperată m-a făcut să înțeleg că Maria avea toate motivele să fie optimistă în legătură cu el. Nu numai că era nebun după ea, dar și ținea la ea. Mulțumesc, Maria, pentru că nu m-ai deconspirat. Dar nu o pot lăsa să-și pună în pericol relația din cauza mea. I-am explicat de ce-l mințise. Dezamăgirea lui aflând rolul meu în toată povestea m-a făcut să-mi fie rușine. Avea de gând să-ți spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sever, dar care, în fața rudelor, a fost trecut sub tăcere ca unul dintre cele șapte păcate de moarte; și nici tatăl, care n-avea nici o îndoială că are motive să fie mândru de fiul său, nu a avut voie să deconspire sursa subitei mele bunăstări. După ce era folosit, fierul de călcat dispărea imediat în bufet. Practica recuperării de datorii mi-a adus și un alt câștig, care avea însă să se vădească abia după câteva decenii, într-o proză de tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]