1,118 matches
-
în mod evident limitele "participării la Primul Război Mondial", ca și pe cele ale "desăvârșirii unirii"68, autorii nu au fost dispuși să inoveze în materie de tabele cronologice. Evidența numerică nu a fost suficientă pentru a pune în discuție decupajele narative consacrate. Intervențiile trupelor române în Basarabia și Bucovina au fost cam peste tot amintite, cu aceeași explicație istorică monologală și simplistă. În Basarabia, mișcarea națională unionistă fiind direct amenințată, a fost chemată armata din regat, "pentru paza intereselor neamului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
regelui Mihai, era amintit ca o "dovadă că [el] înțelege să poarte cu vrednicie numele marelui său înaintaș, de la 1600"274. Însăși periodizarea istoriei românești se orienta după același principiu. "Epoca tendințelor de unitate națională, politică și culturală" constituia un decupaj cronologic și simbolic, de la Mihai Viteazul la Tudor Vladimirescu (cap. V), iar " Epoca înfăptuirii succesive a unității naționale politice" (cap. VI) includea și armistițiul cu Națiunile Unite, din 12 septembrie 1944275. Ultima lecție a capitolului final era o expunere, în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
astfel complet anulată, ca sens și ca informație, o dată cu actorii, locațiile și evenimentele consacrate inclusiv ziua de 1 decembrie 1918. Următorul capitol era inedit pentru istoriografia interbelică: "România între 1918-1923". Manualele "capitaliste" anterioare nu justificau o astfel de periodizare, nici decupajele similare, ale anilor 1923-1929, 1929-1933, 1933-1940. Dar noua cronologie se construia în funcție de revoltele claselor muncitoare, încheiate cu momentele de triumf din 6 martie 1945 și 30 decembrie 1947302. Insistent denigrată, Unirea era văzută doar ca un prilej de îmbogățire pentru
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
acestea, în urma tratatelor de pace, "România a capătat Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul, Bucovina și sudul Dobrogei"337. Basarabia era menționată doar pentru a mări vinovățiile României, fiind lăsată în afara rezultatelor unirii. Surprinde încă siguranța cu care autorii realizau acest sinuos decupaj de informație, pentru a răstălmăci complet faptele pe care atâtea generații le cunoscuseră altfel. În varianta "democrat-populară", unirea fusese doar un prilej de a nedreptăți tot mai mult "masele muncitoare" și "naționalitățile conlocuitoare", sistematic persecutate de guvernele unui "stat dușmănos
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
clasă era ea însăși deturnată, cu măiestrie, pentru a confirma vechea istorie a unirii. De la un an la altul, accentele istoriografice se modificau, ajungându-se ca perioada 1917-1918 să fie explicit dedicată, printr-o lecție separată, "unirii Transilvaniei cu România". Decupajele cronologice generale se reașezau în unități mai largi. "Orânduirea capitalistă" cuprindea astfel episoade istorice de mult acceptate, a căror selecție ideologică părea, deja, aproape inofensivă: "Revoluția din anul 1848 în țările române", "Formarea statului național român", "România în perioada 1918-1944
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
autonom și adesea opus celui livresc; deci puțin permeabil la cuvântul tipărit și la discursul solicitant al manualului de istorie. Povestirea "după carte" Elevii învățaseră cândva despre acest subiect, în clasa a IV-a. Fostul lor manual 7 cuprindea un decupaj de două pagini despre "Regimul comunist în România", reluând câteva detalieri într-un studiu separat, "Orașul și satul în secolul XX". Lecția etala un mozaic de termeni și noțiuni pretențioase pentru orice copil de 10 ani, departe de a-l
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
preludiu al prăbușirii regimului și al decretării pluralismului politic. Ca și în cazul românesc, începutul ascensiunii la putere a comuniștilor a fost plasat în ultimii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial. Dar spre deosebire de manualele citate până acum, acest decupaj a fost prelungit și după semnarea Tratatului de pace de la Paris, până în 1949. Chiar și încheierea perioadei era fixată atipic, dat fiind că aici regimul nu s-a prăbușit în 1989, ca în mai tot Estul Europei, ci în 1991
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
brusca lui dispariție de pe scena internațională. Pentru a explica cumva cele întâmplate, autorul punea sub același nume (al lui Mihail Gorbaciov) mai toate evenimentele semnificative, indiferent unde se petrecuseră, în Rusia sau "în oricare altă parte a Europei de Est". Decupajele descriptive se derulau rapid, cu scurte flash-back-uri despre "Solidaritatea" din Polonia, "Cortina de fier" din mijlocul Europei, "Zidul Berlinului" și, în final, execuția lui Ceaușescu. Mai pe scurt spus, totul s-a încheiat cu bine atunci când "liderii ruși și americani
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
într-un manual Sumara noastră incursiune prin țările din Est ne confirmă că predarea istoriei a rămas foarte devotată textului, povestirii explicite și cursive. Chiar atunci când în paginile cărților au pătruns imagini, reproduceri ale unor documente istorice, tabele sau diferite decupaje cu "sarcini de lucru pentru elevi", rațiunea lor de a fi a rămas una singură: aceea de a derula o povestire despre trecut. În lipsa narațiunii, toate elementele însoțitoare își pierd aproape complet utilitatea, nefiind proiectate să exprime înțelesuri proprii, independente
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sau "revoltele anticomuniste" din Est de evidentă inspirație jurnalistică, dar administrate ca adevăruri istorice par să fie, până la urmă, partea cea mai accesibilă și mai vehiculată a povestirilor despre comunism. Mai ales încadrările în tipologia generală a fenomenului, de genul decupajelor cronologice, sunt cele mai expuse la simplificări consensuale. În toate narațiunile de uz didactic citate, tonul evocării perioadei comuniste este unul de blam, mergând de la dorința unei revanșe istorice până la acuzarea directă a vinovaților. Micile pete luminoase strecurate uneori în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
viziune oarecum tehnică și rigidă asupra școlii. Treptat, discuțiile au alunecat însă către regăsirea momentelor memorabile din viața de elev. Empatia și nevoia de a împărtăși celuilalt frânturi din propria biografie traversează constant acest dialog al amintirilor. Intenția realizării unor decupaje tematice a fost frecvent deturnată de tentația subiecților -, dar și a intervievatorului de a rememora ceva din propria "poveste a vieții"132, de a găsi o confirmare în plus trecutului personal. Intenția declarată, așa cum au perceput-o, de altfel, aproape
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
acea dată, aflându-se forțe intervenționiste străine și contrarevoluționare". "Adevărul" ales aici a fost pecetluit cu un citat trunchiat din Lenin (Ibidem, vol. II, pp. 660-661). Este remarcabilă perseverența cu care autorii căutau să impună "noua" narațiune istorică și "noul" decupaj cronologic, care se regăsea și în părțile anexe ale textului, de exemplu în tabelul despre "forțe mobilizate și folosite în timpul războiului de eliberare națională (1916-1919)" (Ibidem, p. 692). În ciuda subiectului curajos, prezentarea semăna însă prea mult cu aceea despre "revoluția
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ale vieții de școlar" aveau, în plus, calitatea de a trimite direct la aspectele sumbre "de viață cotidiană" (frig, cozi și, în general, "lipsuri materiale"), iar de aici la "natura criminală a regimului comunist" (Ibidem). 132 Ne referim la un decupaj ce s-ar fi putut dezvolta într-o adevărată "povestire a vieții" (récit de vie) numită de unii autori și "povestire etnosociologică a vieții", adică "mai orală, mai spontană, mai dialogică" decât forma "scrisă și autoreflexivă" a unei autobiografii sau
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
aproximativ semnificatului saussurian); * forma expresiei (suprapusă semnificantului saus-surian); * substanța expresiei (masa sonoră amorfă); *semnul lingvistic reprezintă forma conținutului și forma expresiei. Exemplul clasic utilizat pentru exemplificarea teoriei este lexicul culorilor spectrului solar: * substanța conținutului: curcubeul vizibil pe cer; * forma conținutului: decupajul instaurat în limbă (șapte părți în limba franceză: violet, indigo, albastru, verde, galben, portocaliu, roșu, dar mai multe sau mai puține în alte limbi); * forma expresiei: semnificanții corespunzători; * substanța expresiei: masa sonoră articulabilă. "Recunoașterea celor două forme, corespunzătoare celor două
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
categorii secundare (negația, opoziția, comparativul și modurile). Numele propriu corespunde din punct de vedere sintactic agentului; acest agent poate fi subiectul propoziției narative sau obiect ca în "X îl pedepsește pe Y". Semantic, numele propriu desemnează o persoană, de aici decupajul antropocentric operat de povestire (care implică necesarmente interesul uman, acțiuni produse sau suferite de indivizi antropomorfi). Prezentînd agentul ca formă "goală pe care o umplu diferite predicate" (Todorov, 1975: 130), Todorov insistă asupra laturii sale sintactice și nu semantice (cf.
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
romantică, marxistă) Tematic și comparatist corespunde unei viziuni romantice a originilor Scopul fundamental Degajarea marilor modele culturale Înțelegerea unei societăți date Descoperirea formei originare (Urform) și a modurilor sale de transmitere Aria analizei Semantica textului Contextul prin text Variantele textului Decupajul (cea mai mică unitate) Mitemul Indicele referențial Motivul (unitate tematică) Întrebarea pusă povestirii Ce însemni tu? Ce ne spui despre mediul tău? De unde vii și unde te duci? Abordare generică Abordare morfologică Naratologia Retorica Pragmatica Psihanaliza Bédier Propp Todorov Bremond
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și televiziune ce se constituie ca total environment (mediu înconjurător total) poate fi explicată de cîteva caracteristici structurale fundamentale (cf. și M. Real, 1989: 253-256). * Mass-media fixează "agenda" opiniei publice (chiar dacă nu induce și modalizarea CUM să gîndim, indică precis decupajul evenimențial, altfel spus LA CE să ne gîndim), infiltrîndu-se în sistemul nostru cultural. Mass-media contemporană a infotainmentului (informație + divertisment) corelează agenda publică cu sfera privată, comută interesul public de la evenimente macrosociale la contexte și activități idiosincratice. Sfera publică este reconstruită
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
termen este numărul de indivizi conținuți în gen, iar intensiunea numărul calităților comune indivizilor genului. FORMĂ (în corelație cu substanța) În accepția lui Saussure, termenul formă, sinonim cu structură se opune substanței ca realitate fonică sau semantică nestructurată; forma este decupajul specific operat asupra acestei mase amorfe. Forma se exprimă prin sistemul relațiilor stabilite între unitățile lingvistice; independența formei conferă statut de autonomie lingvisticii (care va avea ca obiect descrierea coerentă și exhaustivă a acestei forme). În accepția lui Hjelmslev, din
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dar nu exclusiv, creșterea intensității și a duratei jocului, știut fiind faptul că de cele mai multe ori copilul hiperactiv manifestă neliniște când se joacă, schimbând un joc cu altul fără a finaliza ceva; tehnici expresive (desen liber/tematic, pictura individuală/colectivă, decupaj, colaj etc.) - prin acestea copiii au fost ajutați să devină conștienți de sine, să-și exprime sentimentele etc.; tehnici metaforice - au avut rolul de a furniza copiilor noi Înțelesuri, de a-i provoaca să caute În ei resursele necesare schimbării
STRATEGII DE INTERVENȚIE PSIHOPEDAGOGICĂ LA COPIII CU ADHD. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cristina VAMEŞU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2184]
-
Bălăuca nu se vor găsi nici urme din reziduurile lirice sau din procedele de analiză critică încă vizibile în Mite. Totul este obiectivat și simplificat, totul e pus în acțiune și acțiunea nu e întâmplătoare, și duce la un final". Decupajul citatelor de mai sus surprinde tentativa hotărâtă a lui Lovinescu de a renunța la "eseu" și "reflecție" în favoarea creației epice "pure", iar "cheia" succesului i se pare a o fi descoperit într-un subtil procedeu tehnic, exersat mai degrabă intuitiv
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și, în același timp, a explorat o arie vastă: de la cultura și istoria României la religie și teologie, de la diverse planuri de carieră la argumentele centrale din felurite publicații (ale noastre, ale altora), de la detaliile existențelor noastre private la marile decupaje ale istoriei universale. Parcurgând recent tot ce posed din bogata noastră arhivă epistolară, în care s-au adunat sute de mesaje, de la câteva pagini la câteva rânduri, schimbate prin poștă "clasică" și "rapidă", fax și e-mail am trecut împreună prin
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
pot învăța într-un timp relativ scurt, chiar ca autodidact. Cei care aveau capacitatea și disciplina de a învăța un limbaj de specialitate, oricare ar fi fost el, au mai învățat unul. Dar continuăm să stăm rău în sfera marilor decupaje abstracte, marilor forme mentale, marilor idei și paradigme care ar trebui să organizeze reflecția și practica socială, precum și să ajungă până în adâncul ocupațiilor concrete. Aici domnește confuzia cea mai adâncă. Statistic, foarte mulți români au ajuns să studieze în universități
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
pentru proba A sunt elaborate de Centrul Național de Evaluare și Examinare și vor avea un grad de complexitate care să permită tratarea integrală în 1015 mi nute. Textele suport selectate pentru biletele de examen au o mare diversitate, constituind decupaje semnificative de 175- 250 de cuvinte, la prima vedere. Fragmentele pot fi selectate din texte ficționale (literare) sau nonficționale (text argumentativ, epis tolar, memorialistic, eseistic, juridic administrativ, jurnalistic, științific etc.). Textulsuport este însoțit de itemi semiobiectivi de tipul întrebărilor structurate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
compoziției (echilibru, armonie, simetrie, circularitate); înlănțuirea episoadelor narative, inserția episoadelor retrospective, a pauzelor descriptive, tehnica paralelismului epic; proza modernă - dezorganizare/de construire a tiparelor: principiul compozițional al memoriei involuntare/afective, discontinuitate narativă, ritmul epic lent, pauze descriptive/metadiscursive ample, tehnica decupajului, a colajului, a contrapunctului, a playbackului etc. - tehnici în opera dramatică: teatrul clasic - progresia acțiunii prin înlănțuirea evenimentelor, procedeul acumulării exponențiale a evenimentelor (tehnica „bulgărelui de zăpadă“), construcția piramidală a „fabulei“, procedeul răsturnării spectaculoase de situație („deus ex machina“), tehnica
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
personaj literar prin reliefarea elementelor definitorii, de ordin fizic, moral și/sau psihic) se concretizează printrun sistem de semne stilistice cu rol de identificare, individualizare și diferențiere. În ansamblul textului epic, secvența portretistică are rolul unei pauze descriptive, determinând un „decupaj“ în temporalitatea evenimentelor și în discursul narativ. Ea poate fi plasată în expozițiune (portret inițial, ca în romanul călinescian Enigma Otiliei, de pildă) sau „pulverizată“ în tot spațiul diegetic și în discursul mai multor instanțe descriptor (narator și personaje, precum
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]