1,623 matches
-
de a răspunde la cerințele unui stat care voiește a fi și trebuie să devie un focar de civilizațiune și de progres în Oriinte. Cauzele, după ziarul oficios, sunt a se căuta în organizațiunea generală a învățămîntului. Mulți profesori se dedau la diferite ocupațiuni incompatibile cu exercitarea apostolatului lor; dar și acest rău e rezultatul unui viciu de organizațiune. Trebuie să facem ca existența profesorului ș-a familiei lui să fie asigurată în limitele unui trai modest dar îndestulător, pentru a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acea himeră care se pretinde arta de-a guverna și care nu însemnează la urma urmelor decât triumful limbuției și a șiretlicului, triumful inteligențelor sterpe asupra celor adevărate. Orice - ar face cineva în lume, orice ocupațiune cu care s-ar deda de gust ori de nevoie, care e scopul ce urmărește? O sporire morală a persoanei sale însăși, a augmentațiune a ființei sale. Această augmentare se găsește pretutindeni, în toate ramurile de muncă, de aspirațiuni: meserie proastă - afară de meseria politică - nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vorbesc cu femeiușcă asta. - Vă însoțesc... - De ce? Ca să îi dăm temeiuri să creadă că o urmărim? E mai bine să pară o discuție între fete... - Fete? interveni râzând un alt soldat. O știu pe asta. E o babă care se dedă la cele mai sinistre orgii, în virtutea nevoii aceleia a lor de a avea creierul eliberat de orice tensiune. - Eh, nu toate am avut noroc în viață, glumi Oksana plecând fără să o urmeze cineva. O dată închisă ușa, zâmbetul de pe fața
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Isolda. Motivul muzical Liebstood este recreat în narațiune și intensificat metaforic. Aici, de asemenea, problema de lămurit rămîne dacă gîndurile și sentimentele reproduse în acest pasaj sînt cele ale mediului personal, Spinell, sau cele ale personajului-narator, care, precum Spinell, se dedă în întregime impresiei muzicii. Această scenă este întreruptă deodată de apariția unei paciente și a infirmierei în salonul verde, unde doamna Klöterjahn și Spinell stau la pian: Deodată se petrecu ceva surprinzător. Femeia se opri brusc din cîntat, punîndu-și mîna
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
64 (1929), 450 ș.u. 314 Gustave Flaubert, Doamna Bovary, trad. de D. Botez, ELU, 1967, 168-169. 315 Ibid., 261-262. 316 R. Pascal, The Dual Voice, 107: "[...] Interesul estetic al lui Flaubert l-a depășit pe cel artistic, acesta se dedă propriilor reacții în fața peisajului urban, în loc să le construiască pe cele ale Emmei". 317 Vezi C.H. Rolph (ed.), The Trial of Lady Chatterley: Regina vs. Penguin Books Limited, Harmondsworth 1961, 101-102 et passim. 318 N. Friedman, "Point of View in Fiction
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
însă noi îi evaluăm efectele, dar fără să înlăturăm cauza. Trăiesc înăuntrul ei și operez cu ea; acest lanț de operațiuni trăite care îmi construiesc identitatea se face și se desface, dar nu prin voia mea. Mediologul s-ar fi dedat la exaltarea unui determinism tehnic, dar el caută pentru început să degajeze determinările obiective ale instrumentarului gîndirii luate în discuție. Dacă analizează mașinile, o face fără să se supună orbește legilor lor. Ne putem întreba dacă variantele umanismului filosofic, fie
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
îndeletnicirea chirurgiei, în specialitatea de ginecologie-obstetrică, căreia i s-a dedicat mistuitor și pe care a căutat a o sluji cu virtuți artistice, așa cum au făcut-o vocațional și harnic atâția dintre iluștrii săi înaintași, profesorul Mihai Pricop s-a dedat voluptos, epicureic, plăcerilor fără egal, ce i-au înflorit întotdeauna viața, lecturii și reflecției și, așezării acesteia în cuibarul cuvântului. A găsit zăbava cronicărească și a cămășuit verbul, dându-i lustru de cuvânt de învățătură pentru alții, dar mai ales
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
cu porcul, animal care nu poate să-și ridice capul pentru a contempla cerul, ideile pure. Este condamnat să rămână cu râtul în pământul murdar. Epicur este autorul unor scrieri licențioase, colecționează cocotele, nu rezistă tentației libidinale, proferează obscenități, se dedă exceselor alimentare. Unele dintre aceste reproșuri au la bază fapte reale, dar ele sunt interpretate incorect, cu bună știință (M. Onfray). Epicur nu era un cetățean de vază, dar i se atribuiau prea multe defecte. El trăiește un hedonism ascetic
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
suferi o inversare de valori decisivă, va numi sfiala - neghiobie, cumpătarea - lașitate, iar sfruntarea - bună educație, lipsa de stăpânire - libertate, desfrânarea - mărinimie, nerușinarea - bărbăție. În mod evident, el va prețui toate plăcerile ca fiind egale între ele și se va deda la toate cum le va găsi fără să se abțină de la vreuna „de parcă i-ar fi obținut sufletul la sorți” și nici nu va asculta de cei care i-ar zice contrariul. Viața acestui om, care nu cunoaște ierarhie în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sexuală este extrem de bine controlată de Socrate în condițiile în care dorința este cel puțin la fel de puternică. Vezi și interpetarea lui Vlastos (pp. 42-45). Iar Aristoxenos în fragmentul 55 arată că Socrate avea un apetit sexual crescut și că se deda plăcerilor sexuale, dar „în mod chibzuit”, ceea ce vrea să spună - fără adulter și fără viol. Cf. Banchetul, 216d-217a. Cf. ibidem, 216d. Cf. Gregory Vlastos, op.cit., p. 42. Vezi și Kenneth J. Dover, Homosexualität in der griechischen Antike, Verlag C.H. Beck
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
teme majore în comportamentul acestor giganți ai creativității: de obicei, aveau o bază pe care se sprijineau în momentul marii realizări creative și, de obicei, au încheiat un „târg faustian”, prin care au renunțat la multe dintre plăcerile cărora se dedau oamenii în viața obișnuită pentru a ajunge la succesul extraordinar din cariera lor. Mai departe, Gardner îl urmează pe Csikszentmihalyi (1988, 1996), făcând distincția între importanța domeniului (volumul de cunoștințe despre o anumită zonă de studiu) și aria de specialitate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
elitele aflate față în față. Idealul umanist este ancorat în valorile Antichității clasice și vizează favorizarea înfloririi idealului de honnête homme, cu o cultură vastă și preocupări multiple. Este idealul grupurilor dominante, care dispun de timp liber pentru a se deda preocupărilor culturale îmbogățind personalitatea, dar și pentru a se consacra problemelor publice. Dimpotrivă, individul mediu, care trebuie să muncească pentru a trăi, este îndrumat către specializare. Idealul cultural democratic este orientat către activitatea profesională. Cultura se dobândește prin activități a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
elite. Clasa politică n-a încetat niciodată să facă obiectul unei neîncrederi destul de larg răspândite. Ierarhia militară și cea ecleziastică au fost privite de multă vreme cu suspiciunea pe care o antrenează ideologia republicană. Elita afacerilor e considerată că se dedă unor activități productive, dar puțin respectabile. Nici o valoare nu este universal acceptată, nici o funcție nu este considerată a fi în afara discuției ca preeminentă, nici un statut nu garantează recunoașterea generală. Dezbaterea asupra acestui subiect nu încetează să fie reluată. Într-un
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
O CONTRAISTORIE A FILOSOFIEI - vol. II INTRODUCERE ESTOMPAREA ANTICHITĂȚII Inventarea lui Isus, afirmarea violentă și autoritară a creștinismului devenit religie a întregului Imperiu odată cu lovitura de stat a lui Constantin, vandalismul la care se dedau soldații încurajați chiar de ordinele sale, căsăpirea civililor, incendierea bibliotecilor, persecutarea filosofilor, închiderea școlilor lor, înscrierea în noile reglementări juridice - Codul lui Teodosie și al lui Iustinian - a statutului de cetățenie extrateritorială a păgânilor, extinderea neîngrădită pe plan cultural a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pierde, toată lumea câștigă: nu există niciun suflet, nicio individualitate care să scape acestui proces de purificare prin mai rău. Garantăm că până și proximitatea unora față de Plerom pare mai mare decât a multor altora. Dacă un suflet decide să se dedea tuturor acestor vicii în cursul primei sale existențe, atunci ea poate spera să nu mai aibă nevoie de o serie de incarnări în timpurile următoare. Una singură e de-ajuns! Ea nu va mai avea nevoie să împlinească un nou
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
săraci, trândavi și mereu în grup, trăind amestecați douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, fără nicio lege religioasă deasupra capetelor care să le interzică libera folosință a trupurilor lor și, de fapt, a ființelor în întregul lor, begarzii și beghinele se dedau la tot felul de practici libertine care ocazionează tot felul de discuții. Spiritul Liber se înstăpânește în numeroase comunități și, pe temeiul că mântuirea este asigurată de sărăcia voluntară, el îndeamnă să-ți trăiești viața pe pământ și să pui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Este de acord să nu vadă și să nu audă - ce mărturisire! - din cele ce se întâmplă în lume, dar pentru nimic în lume nu și-ar sacrifica darul vorbirii. îl înțelegem: orb, n-ar vedea pungășiile la care se dedau slujitorii săi, zbenguielile soției cu propriul lui frate; surd, n-ar mai auzi reproșurile sau, încă și insuportabile, tăcerile mamei, ba nici măcar dojenelile tatălui; dar mut! Mut, el n-ar fi putut scrie Eseurile! îi plac schimburile verbale, întrecerile oratorice
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care aceștia le procură. Sub piei de animale, în căldura jilavă a culcușului în care lâncezește, Prodicos nu aduce câtuși de puțin cu ascetul celebrat de modelul elen. Philostrat, care povestește aceste anecdote în Viețile sofiștilor, spune clar: Prodicos se deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar portretul prinde să se contureze... Practicianul amator de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr ca excelând în definiții, în lucrul asupra accepțiilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prezentat sub titlul Alegerea lui Heracle, ca și cum ar constitui în sine o lucrare programatică a filosofului. Nici vorbă de blănuri sau de așternuturi groase și moi! Gata cu păturile sub care filosoful lâncezește! Uitată reputația lui de om care se deda plăcerilor! Spulberate vorbele despre lăcomia lui de bani! Prodicos scrie un text în care putem găsi un elogiu adus Virtuții - și asta e de-ajuns! Pot fi citite aceste pagini și ca un simplu exercițiu de stil, un suport retoric
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gestionarea mizeriei și a sărăciei generalizate, se practică deportarea în colonii a indivizilor deveniți peste noapte vagabonzi, hoinari, cerșetori și delincvenți, precum și angajarea drojdiei societății în trupele de mercenari care, pentru un blid de linte, sunt în stare să se dedea la asasinate: Grecia se îndreaptă către sfârșitul ei; de altfel, după Epicur, filosofia încetează să mai fie greacă și devine romană. Epicur își creează școala, își constituie doctrina și o predă în acest context: fragil din punct de vedere fizic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
altora - atomismul lui Democrit din Abdera, hedonismul lui Aristip din Cirene; nu este cetățean atenian - ce oroare!; îi frecventează pe cei puternici; proferează neîncetat obscenități; vomită de două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie zilnic averi pe mâncare; se dedă, noaptea, unor practici sectare; îi detestă pe toți ceilalți filosofi; ce-i drept, n-a omorât, jupuit și mâncat copilași - de astfel de fapte vor fi învinuiți însă creștinii când le va veni rândul să fie calomniați. Pentru a calomnia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aluat dulce, vinul de Falerne băut din cupe de argint masiv, totul încoronat, în final, de întrebuințarea unor penisuri artificiale confecționate din piele și frecate cu piper măcinat și urzică pisată ca în Satiricon. Caricatura discipolilor lui Epicur care se dedau la ospețe și dezmățuri gen Trimalchio, în care erai obligat să vomiți ca să poți apoi s-o iei de la capăt cu îndestularea pântecelui, ne scutește să cercetăm mai îndeaproape: în Grădină, ca și la vila lui Piso, regula sunt mesele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bătăi de joc crude și copilărești. În al treilea rând, au strecurat, ca din întâmplare, o înțelegere prefăcută și pur verbală pentru minoritățile sexuale. În realitate, ideea era aceea de a acorda acestor minorități un ghetou în care să se dedea practicilor lor (cu cine?), dar din interiorul căruia să le fie interzis să-și exprime în mod public o opinie chiar și vag influențată de „starea de spirit” ce apare în mod fatal atunci când trăiești o experiență minoritară. „Punctul de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
am întins culori umede, rele, / cu gheare-nroșite de stele. // Pe la cântatul negru-ntr-o parte / mi-am cioplit un suflet de moarte, // un cort tremurat în cheaguri sure / cu duhuri și zei de pădure. // Pe la cântători, pe la cântători / m-am dedat unei mari vânători: / dar nu erau zorile, nu apa vântului, / ci chipul de alt somn al pământului”. Poezia pendulează între două polarități: „aur” și „scrum”, primul fiind simbol al voluptății de a gusta clipa, iar celălalt al melancoliei de a
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
de fum” se întrezăresc, în tihna lor patriarhală și în ritmica eternă a anotimpurilor, casa bătrânească, grădina înrourată și plină de miresme, bisericuța senină, precum și alte înduioșătoare priveliști ale ocrotitoarei „vetre”. Lărgindu-și gama, ciupind energic struna naționalismului, paseistul se dedă unei făloase retorici, cu trâmbițări de vitejii străbune și evocări de cetăți basarabene. Îi reușește însă cu totul altceva, și anume pensulația în miniatural. Surprinzătoare este consonanța poemului Pânda cu Moartea căprioarei a lui Nicolae Labiș. În alte poezii „joacă
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]