848 matches
-
descoperirii lumii" (Nicolae Manolescu): structura discursivă încorporând senzațiile cele mai fruste, gesticulația nu lipsită de retorism voindu-se de amplitudine cosmică (...) însetată de comuniunea cu elementele"50. De îndată, însă, suntem conduși direct către drumul de interpretare. Dedublarea trecut/prezent, dedublarea interior/exterior, încercarea neputincioasă de reconstruire a realității prezente, prin propagarea stării idilice a trecutului capătă valențe tragice. Distincția dintre trecutul idilic și realitatea degradantă a societății prezente apare transpusă în "metafora arcului de vișin, care capătă două conotații distincte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
noțiune fără sens". Și îndată: Poetul există și rămâne numai prin ceea ce reușește să nu trăiască și, netrăind, să creeze doar. Pentru că, după cum bine se știe, numai ceea ce nu există în planul vieții se realizează în planul artei""53. Permanenta dedublare poetică dedublare cu valențe tragice între a fi și a nu fi, arta fiind instrumentul, nu este decât o fugă pe un drum nebătătorit, cu numeroase bifurcații, cu numeroase poteci, fiecare ducând spre nicăieri. Totuși, în poezia tinereții această căutare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sens". Și îndată: Poetul există și rămâne numai prin ceea ce reușește să nu trăiască și, netrăind, să creeze doar. Pentru că, după cum bine se știe, numai ceea ce nu există în planul vieții se realizează în planul artei""53. Permanenta dedublare poetică dedublare cu valențe tragice între a fi și a nu fi, arta fiind instrumentul, nu este decât o fugă pe un drum nebătătorit, cu numeroase bifurcații, cu numeroase poteci, fiecare ducând spre nicăieri. Totuși, în poezia tinereții această căutare este estompată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este cum, aici, expresionismul blagian și oboseala existențială îmbracă o formă originală la Ana Blandiana, simbol al deconstrucției canonului paradigmatic. Fluiditatea construiește un spațiu nesigur, într-un mers invers dinspre moarte spre viață, timpul confundându-se cu spațiul, realizând aceeași dedublare cu care autoarea obișnuiește. Privit în oglindă, cu totul inversată forța explozivă a poemelor blagiene, încărcată de un optimism puternic, se atenuează aici, căpătând o notă rezervată, aproape pesimistă. Dar cum iubirea, ca "zenit al subiectivității"72 "luminează poate cea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un dublu rol: spațiu al refugiului, dar și spațiu al morții. Constituind puntea de trecere spre cealaltă lume, prin intermediul visului, somnul, la fel ca toate metaforele subversive ale Anei Blandiana, pendulează între răsfirare și restrângere, între dilatare și comprimare, între dedublare și închidere. 3.1.2. Etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției 3.1.2.1. Absența metaforei A doua vârstă a poeticii blandiene începe cu volumul Somnul din somn, 1977, care, este, totodată și ultimul volum care mai conține
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
personajul face parte din galeria predecesorilor, este înzestrat cu aceeași înclinație excesivă spre visare, este aproape lipsit, ca și „confrații“ săi, de impulsuri sexuale, comportamentul său este dominat de ezitare și timiditate, ceea ce aproape că duce la anihilarea voinței. Însă dedublarea sa este mult mai accentuată, mult mai frenetică decît la Oneghin sau Peciorin. Pînă în prima dintre nopțile sale „albe“, corpul și sentimentele sale par amplasate în spații diferite, punerea lor în relație se face cu dificultate. Corpul umblă prin
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
perioade care să nu se fi apropiat măcar de politică. Benjamin Constant afirma, de pildă, "vreau să fac presiune asupra realului și apoi voi vedea dacă voi face politică sau literatură", cuvinte ce rezumă această specificitate franceză a angajării, a dedublării unei prezențe semnificative atît în viața publică, cît și în cea a literelor. Nici secolul următor nu a fost sărac în politicieni cultivați, abili mînuitori ai condeiului, precum foștii președinți de Gaulle, Giscard d'Estaing sau Mitterrand (care a și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
propagator fanatic a unui individ înzestrat altfel cu toate resursele necesare rezistenței critice. Mai cutremurătoare decît decăderea morală a lui Ivan, absorbit rapid de Organizația tentaculară, e luciditatea lui, conștiința acestei prăbușiri, urmărirea procesului degradării personale cu un soi de dedublare masochistă. Fiecare pas spre irevocabil doare mai tare ca precedentul, dar se pare că propria scufundare exercită asupra lui o fascinație paralizantă. E drept că obișnuința creează, cu timpul, o legătură morbidă între victimă și călău, cel dintîi ajungînd aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și respingerii, la limita supraviețuirii, deși corpul ocupă un loc central în scrierile lui Toussaint. La Marie Redonnet, procesul pare a se accentua, personajele fiind și mai palide, pradă unei degradări progresive, evoluînd într-un univers violent și recurgînd la dedublare. Dacă inițial ne-am putut gîndi că Lidia Cotea a ales-o pe Marie Redonnet pentru un soi de echilibrare "politic corectă" a panelului de scriitori prin introducerea unei voci feminine, evoluția analizei pune în evidență cu claritate faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
absolute, pe care cotidianul euclidian și artistotelic ni-l interzice. Cioran preferă să alunece între frontiere, să se cunoască în imposibilitatea unei cuprinderi globale, unitare, situîndu-se simultan "în" și "înafara" universului personal, de unde un fel de bisau plurilocație și de dedublare a subiectului, potrivit unei logici "fisionale", cum o numește Jean-Claude Kaufmann. O a doua explicație posibilă pentru această fascinație exer citată de spațiul intermediar e legată de ultimele cercetări științifice și epistemologice, care au condus la concluzia că nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sine în acest mine care își bate joc de nenumărații eu. Pentru Roussy, e vorba mereu de adolescentul de 15 ani care tocmai și-a pierdut mama, care se teme să nu se teamă și care se disimulează în infinita dedublare a eu-rilor virtuale. Autoficțiunea se impune deci ca unul din șantierele cele mai vii și fertile ale literaturii actuale. E o noțiune care scapă unei definiții rigide, legată de refuzul pe care un autor îl manifestă față de autobiografie, față de romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
seculară a principiului adevărului, ea trăiește într-o simulare necontenită, în necontenita actualitate a semnelor"497. Pentru Baudrillard, în America există doar simulacre de primul și al treilea ordin, cele de ordinul al doilea, care se bazează pe reflexivitate și dedublare, și care i se par a fi caracteristice europenilor, lipsesc complet aici. În faptul că Disneyland-ul, Hollywood-ul îi apar ca fiind trăite drept ceva real, Baudrillard găsește un alt motiv pentru a considera că aici simulacrul este omniprezent, deoarece acesta
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
două vorbiri, două chipuri, două vieți, una a mea și alta de uz comun, ce schizofrenie. Din când în când, greșeam: mai amestecam limbajele, vorbeam și-n public cum gândeam. Nu fiindcă eram curajos. Mai degrabă fiindcă nu stăpâneam mecanismul dedublării, mai dădeam rateuri. Uneori mai scăpam și câte o poezie cu subînțelesuri. Exista și o formă de tratament pentru balamucul ăsta. Acasă, seară de seară, cu urechea lipită de aparatul de radio vechi, cu lămpi, ascultam "europa liberă". Asta cred
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
atriul drept se contractă primul, iar ventriculul drept se contractă mai târziu decât cel stâng, dar ejecția începe mai devreme datorită post-sarcinii mai mici și durează mai mult în inspir. Asincronismul contracției ventriculare (stânga-dreapta) este decelabil la copil și adolescent (dedublarea zgomotului II). In ansamblu se oferă mai mult timp ventriculului drept să expulzeze sângele, deoarece forța sa de contracție nu este la fel de mare ca a celui stâng. Astfel, valva tricuspidă se închide mai târziu decât mitrala, valva pulmonară se deschide
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
atriul drept se contractă primul, iar ventriculul drept se contractă mai târziu decât cel stâng, dar ejecția începe mai devreme datorită post-sarcinii mai mici și durează mai mult în inspir. Asincronismul contracției ventriculare (stânga-dreapta) este decelabil la copil și adolescent (dedublarea zgomotului II). In ansamblu se oferă mai mult timp ventriculului drept să expulzeze sângele, deoarece forța sa de contracție nu este la fel de mare ca a celui stâng. Astfel, valva tricuspidă se închide mai târziu decât mitrala, valva pulmonară se deschide
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
Aceasta implică faptul că, în funcție de echilibrul psihic al subiectului, numărul poate avea consecințe benefice sau, dimpotrivă, malefice asupra acestuia. Ivan Evseev susține un punct de vedere similar: doi "reprezintă în simbolistica numerelor opoziția, conflictul, polaritatea, echilibrul vremelnic. Este numărul tuturor dedublărilor și diadelor, specifice structurii dualiste a percepției lumii" (1999: 140). 59 În Dicționarul scriitorilor români, se observă cu justețe că opera are caracter autobiografic, "întâmpinată de toată critica vremii cu părerea de rău de a-și fi trădat acest caracter
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
atriul drept se contractă primul, iar ventriculul drept se contractă mai târziu decât cel stâng, dar ejecția începe mai devreme datorită post-sarcinii mai mici și durează mai mult în inspir. Asincronismul contracției ventriculare (stânga-dreapta) este decelabil la copil și adolescent (dedublarea zgomotului II). In ansamblu se oferă mai mult timp ventriculului drept să expulzeze sângele, deoarece forța sa de contracție nu este la fel de mare ca a celui stâng. Astfel, valva tricuspidă se închide mai târziu decât mitrala, valva pulmonară se deschide
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
1122). Filip cel Frumos nu ezită să îl umilească și să îl surghiunească pe papă, iar apoi să anihileze cel mai puternic ordin creștin (lichidarea Templierilor, 1321). Ca o ultimă și profundă diviziune, a avut loc pentru o vreme o dedublare antagonistă a papilor (Marea Schismă a Occidentului, 1378-1418). Pe parcursul Evului Mediu, se accentuează o altă diviziune între Occident și Răsărit: aceasta pune față în față Vestul maritim, unde după perioada de exaltare a Cruciadelor încep să aibă loc primele schimburi
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cele mai încărcate în semnificații. În schimb imaginarul, spațiul în care se proiectează imaginea mentală joacă deseori rolul unui film al eului, al egoului, în care regulile sunt făcute după bunul plac, interpretabile după dorința și libertatea fiecăruia. "Fiind o "dedublare" a realității, imaginea poate fi percepută, în anumite situații, ca fiind realitatea însăși. Una dintre tendințele lumii contemporane este faptul că televiziunea și celelalte modalități de comunicare audiovizuală creează o lume virtuală, în care granița dintre real și imaginar este
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
aici lupta de a fixa ceea ce dispare prea repede, o luptă cu neantul în cele din urmă. În esență, Sandu suferă de boala omului modern care se traduce printr-o angoasă ce vine din disoluția eului în urma fragmentării sale excesive. Dedublarea este în fapt o multiplicare continuă: „Am de atâtea ori impresia că nu sunt un singur om, ci sunt în fiecare clipă altul.” Sandu, ca toate personajele problematice holbaniene, are mereu impresia că trece pe lângă fericire, că adevărata viață se
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
singur om, ci sunt în fiecare clipă altul.” Sandu, ca toate personajele problematice holbaniene, are mereu impresia că trece pe lângă fericire, că adevărata viață se desfășoară mereu în afara lui și de aici dorința perpetuă a fugii, a încercării disperate de dedublare continuă: „Niciodată n-o să pricep exact ce se numește fericire, așa aspectul ei variază după om și după clipă.[...] Pot numi fericire aceste extaze și torturi ce se succed mereu și aceste potoliri, pentru un scurt timp, în fața mării?!” (p.
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
și secvența fatică de închidere (d). Așa cum nota C. Kerbrat-Orecchioni (1990: 259) întrebarea "Puteți să-mi spuneți cât este ceasul ?" care deschide schimbul tranzacțional este, în aceeași măsură, o întrebare (b) și o cerere (c'). Această intervenție inițială dublă explică dedublarea răspunsului B: răspuns la întrebarea (b') și răspuns la cererea (c'). Se dă o schemă intercalată legată de bifuncționalitatea întrebării adresate și cea a răspunsului la întrebare (serviciu): A1 Scuzați-mă vă rog. [a] A1 Îmi puteți spune cât este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ceasul ? B1 Nu aveți ceas ? A2 Nu. B2 Este ora 6. A3 Mulțumesc. Acest text este asemănător celui precedent, dar, pe de o parte întrebarea (b) este foarte bine interpretată ca fiind o cerere și nu i se răspunde prin dedublarea arătată mai devreme; pe de altă parte, replica B1 vine să complice serios situația înlănțuirii, conferind anasamblului interacțiunii o tonalitate conflictuală: A1 Scuzați-mă, vă rog. .............................. [a] A1 Cât este ceasul ?.................................................... [b]. B1 Nu aveți ceas ?................................................[a' c]...... A2 Nu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
probabil, mai mult decât pe un in-divid obișnuit, care-și găsește mereu justificări, circumstanțe ș.a.m.d. Sorin are rigoarea intelectualului de rasă care nu-l putea apăra de sine însuși prea multă vreme. Dimpotrivă. Vladimir Tismăneanu vorbește chiar de dedublarea lui Sorin: Cred că ieșind din această stare de dedublare în care a trăit reiese clar că e vorba de dedublare d-l Antohi va putea să-și găsească în sine un drum care să nu mai fie unul chinuit
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
găsește mereu justificări, circumstanțe ș.a.m.d. Sorin are rigoarea intelectualului de rasă care nu-l putea apăra de sine însuși prea multă vreme. Dimpotrivă. Vladimir Tismăneanu vorbește chiar de dedublarea lui Sorin: Cred că ieșind din această stare de dedublare în care a trăit reiese clar că e vorba de dedublare d-l Antohi va putea să-și găsească în sine un drum care să nu mai fie unul chinuit și traumatic." (s.n., în "Ziarul de Iași", 23.10.06
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]