1,271 matches
-
ca Ashargin să afle și el și să nu fie surprins. Așa cum se aștepta, Nirena zăcea în pat, rigidă și inconștientă. Ea tocmai se trezea, după toate aparențele, în momentul atacului, fiindcă avea o expresie de stupefacție îngrozită pe fața deformată. Înfățișarea îl șocă pe Ashargin - angoasă, îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca fulgerul, câmpul de forțe se impunea și punea stăpânire pe conștiința lui. Într-un efort disperat, Gosseyn se aruncă pe pat pentru a se relaxa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
căci răspunsul pe un ton amar nu întârzie: ― Nu fi rău. Eu nici măcar nu știu ce înseamnă A-ul acela cu o linie deasupra. Gosseyn rămase tăcut. În vocea ei ghicise o umilința jenantă. Brusc, personalitatea fetei i se contura: un psihic deformat, dar care nu întârzia să-și manifeste completa satisfacție în el însuși. O mașină trecu în viteză pe stradă, scutindu-l de orice comentariu. Fu urmată aproape imediat de alte patru. Noaptea fu înecată brusc în zgomotul șuierător al pneurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de emoții. Ființa umană este o structură fizico-chimică care ia cunoștință de propria existență prin funcționarea unui complex sistem nervos. După moarte, corpul se dezintegrează, iar personalitatea mai supraviețuiește numai sub forma unui oarecare număr de impulsuri ― amintire, și acelea deformate, în sistemul nervos al altora. Și pe măsura trecerii anilor, aceste amintiri se estompează. El, Gilbert Gosseyn, va supraviețui ca influxuri nervoase în mintea altora, cel mult o jumătate de secol; sub formă de emulsie pe un negativ foto ― un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ca Ashargin să afle și el și să nu fie surprins. Așa cum se aștepta, Nirena zăcea în pat, rigidă și inconștientă. Ea tocmai se trezea, după toate aparențele, în momentul atacului, fiindcă avea o expresie de stupefacție îngrozită pe fața deformată. Înfățișarea îl șocă pe Ashargin - angoasă, îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca fulgerul, câmpul de forțe se impunea și punea stăpânire pe conștiința lui. Într-un efort disperat, Gosseyn se aruncă pe pat pentru a se relaxa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
căci răspunsul pe un ton amar nu întârzie: ― Nu fi rău. Eu nici măcar nu știu ce înseamnă A-ul acela cu o linie deasupra. Gosseyn rămase tăcut. În vocea ei ghicise o umilința jenantă. Brusc, personalitatea fetei i se contura: un psihic deformat, dar care nu întârzia să-și manifeste completa satisfacție în el însuși. O mașină trecu în viteză pe stradă, scutindu-l de orice comentariu. Fu urmată aproape imediat de alte patru. Noaptea fu înecată brusc în zgomotul șuierător al pneurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de emoții. Ființa umană este o structură fizico-chimică care ia cunoștință de propria existență prin funcționarea unui complex sistem nervos. După moarte, corpul se dezintegrează, iar personalitatea mai supraviețuiește numai sub forma unui oarecare număr de impulsuri ― amintire, și acelea deformate, în sistemul nervos al altora. Și pe măsura trecerii anilor, aceste amintiri se estompează. El, Gilbert Gosseyn, va supraviețui ca influxuri nervoase în mintea altora, cel mult o jumătate de secol; sub formă de emulsie pe un negativ foto ― un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lungi și subțiri, ca de sârmă, se abate asupra directorului. Acesta fu azvârlit înapoi spre grupul de oameni, făcându-l să-și piardă echilibrul. Morton se ridică numaidecât și puse mâna pe armă, dar încremeni brusc. Ca printr-o lentilă deformată, Grosvenor văzu că monstrul îl ținea pe von Grossen în cleștele a două brațe de culoarea focului. Bietul savant se zbătea zadarnic: brațele acelea subțiri, dar vânjoase, îl strângeau zdravăn, deși von Grossen era un bărbat voinic. Grosvenor ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Suntem în anul 84 al celui de-al patruzecilea secol al Casei Imperiale Isher. II McAllister se așeză foarte hotărât, când, deodată, avu o revelație uimitoare. Evenimentele petrecute începeau să se organizeze în mintea sa într-un soi de tipar deformat: fațada clădirii, suprapusă peste cele două magazine; felul în care se comportase ușa; marea firmă exterioară cu legătura ciudată pe care o făcea între libertate și dreptul de a cumpăra arme; armele expuse în vitrină - "cele mai bune arme energetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
deschise cu o ușurință nefirească ce-i făcu în treacăt impresia că această clanță se înmuiase chiar în mâna lui. Icnind, ca și cum și-ar fi pierdut respirația, Fara deschise larg ușa: - Jor, strigă el, intră! Polițaiul făcu o mișcare strâmbă - deformată probabil de ceea ce trebuia să fi fost dorința de precauție -, urmată imediat de revelația faptului că nu putea da înapoi de față cu atâția oameni. Sării stângaci către ușa deschisă, dar aceasta i se trânti în față. Fara se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
chipul femeii. Era un chip frumos, dar contorsionat acum de patimă, în timp ce se înclina înainte și spunea cu un glas pe vremuri foarte familiar lui Fara (ah, de câte ori nu auzise el glasul acesta calm și măsurat pe teleecrane), dar totodată deformat. Deformat de furie și de o tentă impertinentă, poruncitoare. Această caricatură a unui glas îndrăgit despica tăcerea cu așa o claritate încât îl percepea ca și cum s-ar fi aflat și el acolo, în sala aceea vastă. - Vreau ca trădătorul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
chiar că apucă să vadă cum caracatița de beton își întinde tentaculele înainte ca el să orbească de tot. Sincopele lui de vedere erau tot mai dese și, uneori, ceea ce i se derula înaintea ochilor era o imagine într-atât deformată, încât se temea să își mai conducă mașina. Începuse să se uite cu poftă, cu lăcomie în jurul lui, ca la fețe, culori și ansambluri de la care își lua rămas-bun, și de-aceea centrul orașului, într-o zi cu lumină galbenă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui Apolo: inelarul, degetul lui Apolo (calități și defecte ale zeului Apolo, talente, ridicare socială și morală). Inelarul trebuie să fie mai scurt decât cele două degete menționate mai sus. Altfel, e vorba de o persoană orgolioasă, dacă inelarul este deformat (persoană vicioasă); dacă inelarul este prea mare (persoană extravagantă): Îngerii norilor îmi coborau pe șira spinării, Îngerii viermilor mă încălțau cu sandale. Nichita Stănescu, Mâna cu cinci degete . Degetul lui Mercur: degetul mic/degetul lui Mercur (forță vitală, preziceri, descântece
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
casă încă în flăcări, în prezența proprietarului însuși, năucit de durere. În fața nepăsării acestuia, exemplul celor dintâi a fost urmat de mulți dintre spectatori și, pe această stradă întunecoasă, la lumina incendiului, s-au văzut fugind în toate părțile umbre deformate de flăcările care pâlpâiau și de obiectele sau mobilele pe care le duceau pe umeri. Tocmai aceste incidente au silit autoritățile să asimileze starea de ciumă cu starea de asediu și să aplice legile care decurgeau de aici. Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ca muntele acela de om să solicite o slujbă. Era impresionat și copleșit. Ignatius se trezi în cel mai nereprezentativ birou în care intrase vreodată. Becurile, care atârnau în mod neregulat de tavanul pătat, aruncau o lumină slabă peste scândurile deformate ale pardoselii. Dulapurile vechi, în care se țineau registrele, împărțeau camera în mai multe spații mici, în fiecare fiind câte o masă de scris vopsită într-un portocaliu foarte ciudat. Prin ferestrele prăfuite ale biroului se vedea un peisaj cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu te necăji. Acum povestește-mi despre ce visezi. — Nu-mi amintesc pentru moment. Încearcă, spuse doamna Levy, luând un fel de note pe agenda ei cu un pix ornat cu strasuri. Trebuie să încerci. Draga mea, mintea ta e deformată. Ești ca o schiloadă. — Sunt eu bătrână, dar schiloadă nu sunt, se rățoi domnișoara Trixie. — Uite că o enervezi, Florence Nightingale, spuse domnul Levy. Cu ce știi tu despre psihanaliză, ai s-o zăpăcești de tot. Singura ei dorință este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
într-un idol îl învățase că, într-un cuptor, se poate întâmpla orice, dezastrul ca și gloria, perfecțiunea ca și mizeria, sublimul ca și grotescul. De câte ori, vreme de câte generații, vor fi fost ei nevoiți să scoată din cuptor piese deformate, plesnite, carbonizate, crude sau pe jumătate crude, bune de aruncat. De fapt, nu e mare deosebire între ce se petrece într-un cuptor de olărie și un cuptor de brutar. Coca pâinii este doar altfel de lut, făcut din făină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sau lucruri ce pot fi considerate simbolice, obscurități ce încearcă a se revela sau să își facă simțită prezența prin fenomene ”miraculoase”. Această stare ”mistică” a sufletului relaționează cu emoții puternice la nivel de conștiință, iar toate aceste fenomene percepute deformat, i se prezintă misticului într-un mod total diferit față de percepțiile unui subiect ”normal”. Subiectul ”contaminat” de misticism denaturează simpla realitate, transformând cele mai banale situații în simboluri cu rol premonitor, toate lucrurile au pentru el semnificații profunde cu caracter
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Elena Ploaia Frig - asta e tot ce simt. Totul în jurul meu e doar ceață și fum. Inima-mi sângerează de durere, de dor, de mânie... Nu văd, nu aud, nu simt nimic în jur, doar acea prăpastie cu trei trupuri deformate, împletite de dezastrul ce-a avut loc îmi captează atenția. Nu-mi pot da seama cine sunt, cu toate că știu că-i cunosc, știu că am trăit cu ei timp de cincisprezece ani. Cu ei am copilărit, cu ei am crescut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
alta, staționând lângă trotuar din întâmplare și nu special pentru mine, simțeam cum se agită berea în sticle, de departe, în geamul de oglindă al ușii din spate, mă vedeam alergând, în maiou alb și șort negru, oglinda mă arăta deformat, strâmb, când prea lung, când prea scurt, am ajuns lângă dubă, știam că-n curând va demara, pornind-o după mine, dar nimic din toate astea nu s-a întâmplat, am trecut pe lângă ea, de frică nici nu mai simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca și mine. Are privirea opacă și respiră mai precipitat. Îmi dau seama brusc că pâinea s-a storcoșit ca naiba. Încerc să-i redau cât de cât forma și o pun pe masă ca pe un obiect de ceramică deformat, cât îmi trag eu răsuflarea. — N-am prea mult timp, spune Nathaniel. Trebuie să mă întorc la pub. Coboară mâna ușor pe spatele meu și îmi simt corpul atrasă ca un magnet de al lui. Nu-mi trebuie mult, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lor. Ar trebui să primim cu recunoștință sfaturile bune legate de asemenea chestiuni, pentru că viața e prea scurtă ca să poți risca o pierdere de timp - o lună Întreagă, să spunem, pentru lectura tratatului Istoria filozofiei de Russell, o carte vizibil deformată și chiar zdruncinată, foarte modernă În sensul că Încearcă să te scutească de studierea câtorva filozofi germani și francezi. În felul lui și Ravelstein Încercase să mă ferească să‑mi vâr nasul În operele gânditorilor pe care‑i admira el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
amforă grecească. Și dintr-o dată băiatul a întors capul și de la fereastra ei, răsfățata prizonieră a văzut că cealaltă jumătate a feței copilului fusese strivită, ochiul se scursese, fruntea se teșise. Cu jumătatea frumoasă a feței, el zâmbea; pe cea deformată i se întipărise o suferință infinită. Se gândi la viața acelui copil condamnat și într-o clipă îi trecu prin cuget tot ceea ce sperase el și nu mai putea spera, tot ceea ce s-ar fi putut aștepta să primească, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-l vadă americanii. Am fost dus acolo, forțat să privesc totul - gropile cu var, spânzurătorile, stâlpii unde erau biciuiți oamenii - să privesc grămezile de morți cu intestinele scoase, cu pielea acoperită de cruste, cu ochii ieșiți din orbite și oase deformate. Ideea era să mi se arate consecințele a ceea ce făcusem. Spânzurătoarea de la Ohrdruf putea să spânzure șase inși deodată. Când am văzut-o eu, de capătul fiecărei funii atârna câte un gardian mort. Și era de așteptat ca și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să-i devină sincer. Arătă spre revista acum Închisă. — Li se Întâmplă oamenilor bătrâni. Devin prea țepeni să se mai aplece să-și taie unghiile de la picioare, dar acestea continuă să crească și, cum ați văzut, picioarele devin oribil de deformate. — Mai bine cu pediatria, zise el. Ea zâmbi din nou. — Da, mult mai bine. Cred că e mai bine să-ți investești timpul În folosul copiilor. Își așeză stetoscopul peste revistă și spuse: Nu cred că ați venit aici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
indestructibilă. IV Aceste serii de imago interzise și selecționate se păstrează ca niște urme mnezice. Din cînd în cînd, ele se ridică la nivelul conștiinței. După opinia lui Freud, gîndurile, seriile de imago, amintirile legate de o pulsiune sînt cenzurate, deformate, sufocate de voința individului de a le menține în inconștient. Cu toate acestea, în ciuda refulării lor, ele tind să reînvie pe calea ocolită a visurilor, a simptomelor nevrotice și a așa-numitelor tulburări psihosomatice. Readuse la viață, conținuturile din inconștient
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]