4,514 matches
-
până la zece. Publicația nu intră la tipar pentru prima ediție londoneză decât la unsprezece. Chiar dacă mesajul Întârzie, se mai pot face schimbări pentru ultima ediție până la orele trei ale dimineții. Relatarea mea va putea fi citită mâine dimineață, la micul dejun. La nouă dimineața fiecare ziar din Londra va avea un reporter ce va da târcoale pe la ambasada iugoslavă. Mâine, Înainte de prânz, toată povestea va fi cunoscută la Belgrad, iar trenul nu are șanse să ajungă acolo până la șase seara. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fie adevărat, se gândi ea, și după noaptea asta, când mă va găsi rece și speriată și neobișnuită cu lucrurile, nu mă va mai voi. Așteaptă, spuse ea. S-ar putea să nu mă vrei. — Ba da. Așteaptă până la micul dejun. Cere-mi-o la micul dejun. Sau pur și simplu nu mi-o cere. — Nu, crichet nu. Crichet nu, spuse Josef Grünlich, ștergându-și mustața. În Germania Învățăm să fugim. Ciudățenia acestei remarce Îl făcu pe domnul Opie să zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
după noaptea asta, când mă va găsi rece și speriată și neobișnuită cu lucrurile, nu mă va mai voi. Așteaptă, spuse ea. S-ar putea să nu mă vrei. — Ba da. Așteaptă până la micul dejun. Cere-mi-o la micul dejun. Sau pur și simplu nu mi-o cere. — Nu, crichet nu. Crichet nu, spuse Josef Grünlich, ștergându-și mustața. În Germania Învățăm să fugim. Ciudățenia acestei remarce Îl făcu pe domnul Opie să zâmbească. — Ați fost dumneavoastră Înșivă alergător? — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
De ce ai fost de acord? Ea spuse, cu un ton tot atât de fin ca al viorii: — O fată trebuie să treacă și prin asta la un moment dat. El Îi atinse iarăși fața. — Te-am rănit. — N-a fost chiar un dejun pe iarbă, spuse ea. — Data viitoare... Începu el cu promisiunile. Dar ea Îl Întrerupse cu o Întrebare care Îl făcu să râdă prin gravitatea ei: Va mai fi o dată viitoare? Am trecut examenul? — Vrei s-o mai facem? — Da, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
duce cu mașina de la Închisoare la tribunal. Și aceasta a fost și clipa În care și-a amintit cu irațională melancolie, că În locul berăriei fuseseră construite apartamente. Coral și Myatt stăteau față-n față la masa la care serveau micul dejun cu imensa ușurare de-a se simți ca doi străini. La cină fuseseră doi vechi prieteni care nu aveau să-și spună nimic. Tot timpul dejunului vorbiră repede și fără oprire, de parcă trenul ar fi consumat timp, nu kilometri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
apartamente. Coral și Myatt stăteau față-n față la masa la care serveau micul dejun cu imensa ușurare de-a se simți ca doi străini. La cină fuseseră doi vechi prieteni care nu aveau să-și spună nimic. Tot timpul dejunului vorbiră repede și fără oprire, de parcă trenul ar fi consumat timp, nu kilometri, iar ei ar fi trebuit să umple orele cu destule discuții pentru o viață Întreagă Împreună. — Și când ajung la Constantinopol ce fac? Camera mea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
soluția lui cu o plăcere Încordată, dar nu aveau destul timp pentru tăcere, pentru tihnă. Stânci, case, pășuni pustii treceau În urmă cu șaptezeci de kilometri pe oră și mai erau atât de multe de spus. — Ne instalăm la ora dejunului, nu-i așa? Ce-o să facem toată ziua? — Luăm prânzul Împreună. După-amiază eu trebuie să mă duc la birourile firmei și am de lucru acolo. Tu poți să te duci la cumpărături. Seara eu mă-ntorc, cinăm și după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Întoarcem În pat după varieteu. Începură să râdă În timp ce-și beau cafeaua și Împroșcară picături cafenii pe fața de masă. În râsul ei nu existau rețineri; era fericită pentru că greutățile fuseseră lăsate În urmă. — Știi cât a durat dejunul nostru? Întrebă ea. O oră Întreagă. E scandalos. N-am mai făcut așa ceva. O ceașcă de ceai băută În pat la ora zece, ăsta e dejunul meu. Și două felii de pâine prăjită. Și ceva suc de portocale, dacă gazda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
existau rețineri; era fericită pentru că greutățile fuseseră lăsate În urmă. — Știi cât a durat dejunul nostru? Întrebă ea. O oră Întreagă. E scandalos. N-am mai făcut așa ceva. O ceașcă de ceai băută În pat la ora zece, ăsta e dejunul meu. Și două felii de pâine prăjită. Și ceva suc de portocale, dacă gazda e de treabă. Și când nu ai de lucru? Ea râse. — Renunț la sucul de portocale. Suntem deja aproape de frontieră? — Foarte aproape. Myatt Își aprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
după ea, când traversa cheiul umed de la Ostende, când s-ar fi Întors bucuroasă Înapoi. Dar din acel moment se Întâmplaseră „lucruri“. Așa, s-ar Întoarce la aceeași cameră cu chirie, la pâinea prăjită și sucul de portocale de la micul dejun, la lungile așteptări pe scările agenților, cu Ivy, Flo, Phil și Dick, toți oamenii aceia drăguți cu care se săruta și-și ziceau pe numele mic și nu-i cunoștea deloc. Intimitatea cu o persoană putea face așa ceva - să golească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
peste câteva scrisori și apoi Îl părăsi acolo, ghemuit ca un câine credincios peste biroul lui Eckman și peste malversațiile lui Eckman. — Și acum prânzul, spuse el. Domnul Stein Își umezi buzele. — Vă e foame? Întrebă Myatt. — Am luat micul dejun devreme, spuse domnul Stein, fără nici un reproș În glas. Dar Janet Pardoe și domnul Savory nu așteptaseră după ei. Deja Își beau cafeaua și lichiorul În restaurantul pavat cu gresie albastră când Myatt și domnul Stein exclamară ce Întâmplare fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ajutat cu nimic să citesc reviste de scandal pline cu articole despre despărțiri din lumea celebrităților. Starea mea de autocompătimire era și mai mult amplificată de menajera de la casa noastră de pe plajă, atunci când aducea În fiecare dimineață tăvile cu micul dejun pentru doi, aranjate romantic cu flori și cu inimioare mexicane prin care ni se ura noroc. Nu am fost În stare să Îi spun că Hunter plecase și că s-ar fi putut să nu se mai Întoarcă. Îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trecută am găsit cea mai uimitoare locație pentru scena cu casa de la țară. Un castel vechi, fantastic, la vreo două ore nord de Paris. —Cum l-ai găsit? —Milton. M-a sunat din senin săptămâna trecută și am luat micul dejun la Café de Flore. Am ajuns să pălăvrăgim despre interioare. A menționat că Sophia Îi arătase lui acest spațiu incredibil, așa că m-am dus să arunc o privire. Toată echipa este acum acolo la lucru. — Ce drăguț din partea Sophiei, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îmi puteam da seama de asta. Hunter era la fel de adorabil ca Întotdeauna și era foarte Însurat cu mine. —Scumpo, nu trebuia să faci asta, zău, spuse Hunter În dimineața următoare. —Așa am vrut eu, i-am răspuns. Îi adusesem micul dejun În pat și am stat Împreună deasupra plapumei, mestecând câte un croasant de la brutăria Balthazar, unde făcusem eu comandă. Pe la 8 fără un sfert, mi-a sunat telefonul mobil. Am răspuns. —Bună, Sylvie. Sunt Sophia. Ce mai faci? — Oh. Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
filmului Căsuța din prerie. Celeste stătea lângă un hamal cu pălărie minusculă pe scările de la Hotel Ritz În Place Vendome. Sub fotografie, scria: „Celeste - Paris Couture - Vară“ —Copilul arată ca un spiriduș, chicoti Hunter, când o văzu. Luam Împreună micul dejun acasă În dimineața de după Întoarcerea lui din Europa și ne distram deschizând maldărul de felicitări care sosiseră prin poștă. —Valerie este cel mai bun exemplu din New York de parvenire grosolană În societate, afirmă el. — Poftim, ia deschide-o pe asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acuz de tot felul de tâmpenii. Poate că totuși mai puteam să amân, măcar pentru o seară. Când le-am povestit lui Lauren și Marci ce se Întâmplase, au fost și ele la fel de nedumerite ca și mine. Ne luam micul dejun Împreună, În ziua următoare, la o masă liniștită dintr-un colț la Jack’s pe West 10th Street. Dar am văzut-o pe Sophia seara trecută, la Alixe. Ea avea pandantivul la gât, spuse Marci. Nu, am tresărit eu, incapabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
salon, Îmbrăcată În țesătură verzuie, ca lămâia. Febra mă făcea să mă simt ușor beată de fericire. Corpul meu părea să pulseze, inflamat din cauza stării emoționale. Eram la fel de furioasă pe cât eram de devastată. —Ce-o să fac? — O să-ți mănânci micul dejun și apoi doctorul Bo va veni să Îți facă o perfuzie, după care ai să te duci la birou, ca de obicei, replică Lauren, formând numărul de telefon de la room-service. Două porții de ouă jumări și salată de fructe, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
m-am simțit deloc mai bine. Mă simțeam foarte singură și chiar eram un pic invidioasă pe Sophia, căci ea cel puțin știa unde Îi este soțul. În lunea următoarea, dimineața, am intrat agale, neconsolată, În Café Rafaella pentru micul dejun, regretând că nu eram acolo Împreună cu Hunter. Când chelnerița aduse două cafele și două croasante, așa cum făcea, de obicei, pentru Hunter și mine, m-am simțit atât de descurajată, că nu am putut nici măcar să Înfrunt situația și să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de miere. Ești foarte curajoasă, zise, rupând o bucată de croasant și dându-mi-o În gură. Arăți de parcă n-ai fi mâncat de o săptămână. —N-am putut să mănânc cât ai fost plecat, am spus, În timp ce mâncam micul dejun. Apropo, Îți vine să crezi că Lauren s-a căsătorit? am arătat spre articolul din Post. Hunter nu păru surprins deloc. — Nu ți-am spus eu mereu că o să se mărite și că o să aibă trei copii cât ai clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe bune" În fiecare zi din luna noastră de miere, am scris cam același lucru În jurnalul meu: „Luna de miere. Barcă. Soț. Divin.“ Lunile de miere sunt un paradis. Chiar sunt. De la răsărit până la apus, de la cină până la micul dejun și În tot intervalul dintre astea, te simți cu adevărat cuplul Eternity. Spre deosebire de tentativa Luna de miere nr. 1, Luna de miere nr. 2 era de vis. La sfârșitul lui ianuarie, Hunter și cu mine am părăsit un New York acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Mona, dar nu cred ca domnul Streator are de gând să mă violeze. În momentul ăsta ne aflăm la vila Gartoller, pe Walker Ridge Drive, o locuință în stil georgian cu opt dormitoare, șapte băi, patru șeminee, sală pentru micul dejun, sufragerie și sală de recepții de 1500 de metri pătrați la etajul patru. Proprietatea mai are un garaj separat pentru șase mașini și o casă de oaspeți. De asemenea, piscină închisă și sistem de alarmă antiefracție și împotriva incendiului. Walker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plapuma pe cap, întorcîndu-se cu fața la perete, lasă și el receptorul și se cuibărește la căldură, bombănind: Oi fi visat, că de-atîta viscol și-atîta zăpadă... Cum e versul ăla, de Villon? O să-l afli acuși, cînd o să-ți dau la micul dejun apă chioară îl amenință nevasta. Naltă, coapse lungi, ochi mari...; las' că, de mă scol, te trezesc eu de-a binelea, să nu mai visezi tu de-astea... Pocher în trei, fratele meu omul? întreabă Lazăr, păstrîndu-și țigara neaprinsă, agățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
obicei, sărbătoarea prilejuiește organizarea de curse de cai și de cămile la care participă întreaga comunitate. La cei din etnia dong (majoritatea în provincia Guizhou din sud-vestul Chinei) este obiceiul să se meargă la pescuit, iar peștii sunt gătiți la dejun, ca simbol al norocului în Noul An. Etnia zhuang (majoritatea în regiunea autonomă Guangxi-Zhuang din sud-vestul Chinei): de obicei prepară în ziua de Revelion mâncăruri pentru Anul Nou, ceea ce simbolizează de asemenea noroc și prosperitate în Noul An. Etnia qiang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zilnică a bețișoarelor? se întreabă, nu fără temei, cercetătorii. Obiceiurile culinare ale chinezilor "Ați mâncat ?" este o formulă de salut des folosită în China, pe post de "Bună ziua". Aceasta arată importanța pe care o ocupă masa în viața chinezilor. Micul dejun, prânzul și cina sunt trei mese distincte și se servesc la ore relativ fixe: micul dejun, de obicei, între orele 7:00-8:00 dimineața, masa de prânz între 11:30 12:30, dar nu mai târziu de ora 13:00
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o formulă de salut des folosită în China, pe post de "Bună ziua". Aceasta arată importanța pe care o ocupă masa în viața chinezilor. Micul dejun, prânzul și cina sunt trei mese distincte și se servesc la ore relativ fixe: micul dejun, de obicei, între orele 7:00-8:00 dimineața, masa de prânz între 11:30 12:30, dar nu mai târziu de ora 13:00. Masa de seara, între orele 18:00-19:00. Chinezii respectă cu destul de multă strictețe acest program
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]