612 matches
-
să fi aflat. Dar nu demult am dat întâmplător peste cartea lui de muncă din care reiese clar că înainte de a fi pensionat era vagonetar în subterană. Afirmația care m-a determinat să nu fiu de acord cu publicarea acelei delațiuni se referea la prietenul meu, prizonierul. Ea a fost secretizată - prin acoperirea cu o linie groasă, ca o panglică neagră pentru doliu -, dar o voi desecretiza eu. Pe scurt, se spunea că numita „a trăit în concubinaj cu Aurel State
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
mâna surorii sale, În lunile dinaintea plecării din România stalinistă, Îmi evoca o perioadă familiară. O atentă radiografiere a rănilor pe care sensibilitatea le accepta, zilnic, În confruntare cu barbaria totalitară: supravegherea isterică a populației, mizeria vieții cotidiene, demagogia și delațiunea, micul antisemitism popular, prețul scump plătit al solitudinii și inocenței. Scrisorile părinților către proaspătul refugiat În America sunt pline, În anii războiului, cât și după aceea, de o extraordinară duioșie și Îngrijorare față de soarta pribeagului pierdut În lume, silit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cetățile de la Gurile Dunării. Patriarhul Ierusalimului oftă, își lăsă gândurile să alunece pe lângă problemele care-l frământau. Îi venea greu să recunoască transformarea idealurilor, a visului lor de eliberare într-un șir de asasinate politice comise fie direct, fie prin delațiuni către poliția otomană, miza în joc fiind obținerea domniei în una din țările române. Grupări de greci din Fanar susținând pretendenți pământeni, partide valahe sau moldovene susținând venirea pe tron a unor greci sau albanezi, - erau aceștia apărătorii marii idei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din ei nu numai că au supraviețuit epocii, dar au și prosperat, ajungând pe poziții și funcții bune în instituțiile culturale. Un prieten poet, mai bine orientat decât mine, mi-a spus la un moment dat: „Ce-i asta, o delațiune?“. Îmi era limpede subtextul. Oamenii ăștia au mâncat cândva o pâine bună în sistem și în loc să le fim recunoscători că acum după revoluție ne mai lasă și nouă niște firmituri... Putea fi privit adică de pe o anume poziție care să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Derapaj, de Ion Manolescu și cine știe câte mai urmează. Nu e vorba, din fericire, de acele mici scrieri otrăvite care au izbucnit în almae matres provinciale imediat după 1990, încercând să „facă dreptate“ postcomunistă, dar realizând, de obicei, niște simple, ordinare delațiuni la adresa colegilor de catedră. Lucrurile s-au mai liniștit, semn că, probabil, populația augmentată a numeroaselor universități din țară s-a lăsat pătrunsă de conștiința de sine și, însuflețită de exemplul lui Kingsley Amis, Malcolm Bradbury și, mai ales, David
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
nepoată. Pascalopol se miră că anume scrisori nu fusese primite de moș Costache. Deoarece spusese acolo lucruri pe care aci în București le știuse totuși Stănică, Felix bănui pe dată pricina. Tăcu însă din gură, fiindu-i silă de orice delațiune. Pentru că afară era cald și adia un vânt dulce, cu miros de salcâm, Pascalopol avu dorința de a sta în chioșcul din grădină și de a juca o partidă de cărți. El găsi că e păcat ca rudele să se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu întreținerea lui cât nu ia din pretinsele venituri ale acestuia. Blestemurile acestea, aprobate cu o furie mută de Titi, fură produse în intimitate. Împotriva lui Stănică, Aglae căpătă oarecare necaz, dar nu îndrăzni să-i facă observații, fiindcă de delațiunile acestuia avea nevoie, și apoi acesta era un consilier juridic, interesat personal la parte, căruia ea putea să-i destăinuie toate dorințele ei, oricât de lacome. Pe care avocat ar fi putut să-l întrebe cum să facă spre a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din Est. Ele făceau parte din programul ideologic totalitar și le regăsim în mentalitatea publică a francezilor ca și cum ar fi naturale, practicate cu acuratețe, și nu impuse cu forța. Le denumim: 1 - un anumit fel de a minți; 2 - practica delațiunii; 3 - cultul și practica constantă a ședințelor; 4 - ocuparea posturilor de răspundere de cadre special educate; 5 - distribuire de avantaje și favoritisme pe criterii ideologice, și nu pe merite reale; 6 - absenteismul și indiferența totală, care merge până la neglijență criminală
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
practic "mută". M-a invitat să stau jos, a deschis sertarul de la birou și a scos din el o foaie. Mi-a întins-o peste birou, s-a ridicat și a ieșit din cameră. Pagina acoperită a foii conținea o delațiune semnată "profesor dr. Alexandru Boboc". În ea, cel care îmi fusese profesor până în urmă cu doi ani (aveam 25 de ani) ― preda "istoria filozofiei contemporane" citind practic de pe foi capitole întregi transcrise din Istoria filozofiei moderne și contemporane. Omagiu lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și contemporane. Omagiu lui Ion Petrovici, apărută la începutul anilor '40 ― își făcea o datorie de "luptător pe frontul ideologic" din a-i semnala tovarășului Constantin Vlad caracterul profund subversiv al articolului meu. M-a uimit în mod deosebit încheierea delațiunii care, pe neașteptate, pierdea "tonul principial" și cădea într-un amestec de mahala cu ură. Izbucnirea avea în ea ceva oarecum uman, lăsând să se străvadă un năduf, o furie care nu mai putuse fi reținută și care, totodată, schimba
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nasturi ― pe scurt, tot ce se numea "produs socialist"), trecând prin cărți, filme, muzică ușoară, ziare, programe de radio și televiziune, defilări de 1 mai și 23 august, și până la relațiile cu ceilalți, bazate pe mitocănie, minciună, suspiciune, frică și delațiune. Câtă rea-credință sau prostie îți trebuie ca să vrei să cauți continuitatea între "interbelicul romînesc" și această bolgie istorică? Vreți cu adevărat să simțiți ruptura? Pentru că în materie de stilistică nu e loc de demonstrații, ascultați, de pildă, Zaraza. Apoi șlagărul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
privită de la mică distanță, fără perspectiva care ar permite aprecierea de ansamblu a evenimentelor. Cetățenii romani percep realitățile dictaturii pe măsură ce se izbesc de ele : corupție, crime, uzurparea pozițiilor sociale, războaie de jaf, foamete, falsificarea istoriei prin propagandă, proiecte edilitare gigantice, delațiune, supraveghere generalizată, limitarea libertății de mișcare. Atmosfera de teroare e reconstituită din acumularea detaliilor concrete înregistrate spontan și acut de personaje. E adevărat, această trăsătură funcționează mai ales în prima parte a piesei. Cea de-a doua, deși cu potențial
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la suflet? De ce, la urma urmei, Aglaia Ivanovna n-ar avea voie să scrie cui crede ea de cuviință? Te-ai dus astăzi acolo ca să te plângi de ceva? Ce sperai să obții? Ce te-a împins la o asemenea delațiune? — Numai curiozitatea, care-mi place mie... și serviabilitatea sufletului meu nobil! îngăimă Lebedev. Acum sunt al dumneavoastră cu totul, din nou! Puteți să mă și spânzurați! Așa arătai și când te-ai dus la Lizaveta Prokofievna? întrebă prințul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pusă În practică cu succes. Zeloșii funcționari, În lupta lor Împotriva „dușmanilor de clasă”, se pun pe treabă și Încep racolarea din rândul colegilor de clasă ai Alinei. Având În vedere contextul și nevoia de „afirmare” a unora Într-ale delațiunii, reușesc să ademenească două colege care trimit regulat rapoarte despre fiica disidentului. Cele două poartă numele de cod „Andreea” și „Ioana”. Iată ce scria „Ioana” Într-o notă informativa, trimisă ofițerului de legătură, despre Alină Tăcu: „Sursă o cunoaște pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
tribuniciană pe care o deține împăratul îi conferă dreptul de apel împotriva oricărei sentințe judecătorești. Iar decizia lui este definitivă și irevocabilă. Îi vine să-și dea cu pumnii în cap. A câștigat până acum destui bani de pe urma proceselor de delațiune. Putea să se fi gândit la asta. Dacă cel din urmă dintre provinciali are posibilitatea să ceară ajutorul principelui cu condiția să fie cetățean, atunci sigur că Scribonius Libo o va face și el! Când îndrăznește în sfârșit să-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de netăgăduit?” Însă fiindcă există riscul ca procesul să-i scape regelui și să treacă În mâinile papei, regele și Nogaret pun pe tapet un caz de răsunet care-l implică pe episcopul de Troyes, acuzat de vrăjitorie, pe baza delațiunii unui intrigant misterios, un anume Noffo Dei. Mai apoi se va descoperi că Dei a mințit - și va fi spânzurat -, dar Între timp asupra bietului episcop s-au revărsat acuze publice de sodomie, sacrilegiu, desfrâu. Exact aceleași culpe ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Biserica nu are dreptul să-i judece pe Templieri, pentru că nu se dovedește imună la petele acestora, sau lansează pur și simplu astfel un avertisment papei. E o istorie obscură, un joc de poliții și servicii secrete, de infiltrări și delațiuni... Papa e strâns cu ușa și consimte să interogheze șaptezeci și doi de Templieri, care confirmă mărturisirile făcute sub tortură. Papa ține Însă cont de pocăința lor și joacă pe cartea abjurării, pentru a-i putea ierta. Iar aici se petrece Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
colegii” săi: Nicolae Crețu, Elvira Sorohan, Dumitru Irimia, I. Sârbu, Constantin Parfene, Doru Scărlătescu, cărora li s-a raliat și clujeanul Mircea Zaciu. Aceștia au atras și câțiva studenți, fie naivi, fie „turnători”. I s-a făcut un dosar cu delațiuni (dactilografiate la aceeași mașină de scris!) pentru excluderea de la catedră. O comisie a Senatului universitar a constatat falsul mult prea târziu, după ce, fiind supus unui tir de acuzații nefondate, minciuni și calomnii, atacuri de presă, telefoane de amenințare etc. (unul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
colegii” săi: Nicolae Crețu, Elvira Sorohan, Dumitru Irimia, I. Sârbu, Constantin Parfene, Doru Scărlătescu, cărora li s-a raliat și clujeanul Mircea Zaciu. Aceștia au atras și câțiva studenți, fie naivi, fie „turnători”. I s-a făcut un dosar cu delațiuni (dactilografiate la aceeași mașină de scris!) pentru excluderea de la catedră. O comisie a Senatului universitar a constatat falsul mult prea târziu, după ce, fiind supus unui tir de acuzații nefondate, minciuni și calomnii, atacuri de presă, telefoane de amenințare etc. (unul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
artistul trebuie să fie liber, să descopere lumea singur! - Ai citit nuvela S-a spart satul de Gheorghe Cristea? reluă el parcă absorbit de adânci gânduri. -Am citit-o. - Și ce părere ai? - E o tâmpenie. - De ce? - Fiindcă ne propune delațiunea în relațiile dintre oameni. Să ne demascam rudele, părinții. - Ai scăpat esențialul, reflectă el parcă uluit, dar stăpân pe sine, îngăduitor, răbdător să explice. Satul nu mai e ce-a fost înainte. Țăranii săraci devin tot mai mult o forță
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de om liber, mândru și așteptat; ci bruta lașă, care, eliberată de orice morală, se selecționează rapid și se unește cu alte brute împotriva oricăror veleități de libertate și mândrie omorând orice scânteiere a spiritului și aruncând omul în perversiunea delațiunii, a corupției și fanatismului. Spinoza, în singurătatea sa unde șlefuia lentile ca să-și câștige existența, a fost mult mai liniștit decât Nietzsche și mai profund, fiindcă a fost mai adânc lovit: renunțând la religia sa ca să poată trăi cu fata
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întrebare. Cum ați răspunde? Evident că n-a dat nimeni nici un răspuns. Pe mine m-a surprins această întrebare pentru că răspunsul era evident. Ar trebui să știi ce ai de făcut. Aș putea să înțeleg că, după ani de comunism, delațiunea e încă blamată. Dar să nu uităm că era o altă paradigmă: atunci erai turnat pentru convingerile tale ori pentru faptul că voiai să pleci în străinătate. Or, acum e vorba de a denunța o faptă de corupție. Poate că
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
două lumânări. M-am uitat apoi cum scădeau ceara și viața. 4 februarie Sânt bolnav și ușor îngrozit. Gripă cu complicații de respirație. Augusta e foarte enervată de boala mea. Pare din ce în ce mai sâcâită. 5 februarie Citesc o carte despre rolul delațiunilor în timpul Inchiziției și mă gândesc că uneori victimele n-au fost mult mai onorabile decât călăii lor. Doar că n-au avut anvergura de a deveni călăi. 7 februarie "Atîta timp cât vom putea aștepta ziua de mîine" (Apostolul Pavel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vieții. Cu reducțiile inevitabile, Filigran se integrează tematic și tipologic seriei romanelor focalizate pe “obsedantul deceniu”: activiști obtuzi, inculți, abuzivi, în antiteză cu alți activiști omenoși și cinstiți, copii exmatriculați din școli și facultăți pe motive de “origine socială nesănătoasă”, delațiuni ordinare urmate inevitabil de arestări și detenție etc. Dacă ar fi să definim una din temele-vector ale romanului am spune că Filigran se focalizează în bună măsură pe conjurația mediocrității împotriva valorii. Din acest punct de vedere - păstrând proporțiile - se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
scrisoare-protest pe adresa rectorului Universității din Iași și a decanului de la filologie deplângând soarta instituției care își permitea să se dispenseze de capacitatea și valoarea "unui" Luca Pițu...! Faptul că acum "descrie" mediul de mușuroi bâzâitor și iute turnător de delațiuni al universității și al intelectualității pe lângă care a trecut, să fie un semn al revanșei? Sau e doar acea nevoie de igienă fără de care nu putem face pasul următor, în mlaștină aplici măsurile de protecție antimlaștină, totul e să o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]