1,698 matches
-
cineva ori nu doarme ori a adormit cu lumina aprinsă. Dacă nu doarme, ce face la ora asta? Scrie? Își bate nevasta? Are părul creț? Cu gene ostenite? Întrebările acestea bâzâie în fiecare noapte în capul lui Arion călare de delfin, înfățișat în basorelief pe zidul muzeului Aman. Noaptea, pentru că atunci prind viață statuile și chiar semistatuile, cum e cazul lui. Poate că nu e chiar viață, ci semiviață. Pe de altă parte, dacă ar fi o statuie bosse ronde poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
parte, dacă ar fi o statuie bosse ronde poate că ar prinde viață în întregime? S-ar putea mișca, ar putea-o lua frumușel la pas pe străzile orașului, să-și cunoască și el mediul ceva mai bine? Și cu delfinul ce s-ar întâmpla, în cazul acela? Mai bine așa, cu semiviață, din semiprofil. Și-apoi mâine dimineață o să poată închide ochii din nou, se va odihni în adâncul pietrei. Numai dacă n-ar trebui să mă uit la nenorocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se va odihni în adâncul pietrei. Numai dacă n-ar trebui să mă uit la nenorocitul ăla de creier tras în țeapă, cum o ia razna în fiecare noapte prin Piața Palatului, oftează Arion. Am auzit că-l mută, spune delfinul. ─ Bine-ar fi să-l trimită la țară, spune Arion. La Măgura, la tabăra de sculptură? ─ Mai știi? ─ Păcat de dealurile-alea, parcă văd creierașul nostru hălăduind noapte de noapte prin păduri, dând nas în nas cu lupul, cu ursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
La Măgura, la tabăra de sculptură? ─ Mai știi? ─ Păcat de dealurile-alea, parcă văd creierașul nostru hălăduind noapte de noapte prin păduri, dând nas în nas cu lupul, cu ursul... ─ Nas în nas? La care izbucnesc amândoi, și Arion și delfinul, în râsul exaltant, cu sonorități de cristal, al pietrelor. Și mai ales al pietrelor pe care omul le-a atins cu mâna. Râd și stâncile brute, dar pe un ton mai grav. La fereastra luminată a mansardei se arată cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îl scoate chiar bine, telescopic. Se uită în dreapta, se uită în stânga, în jos, în sus. Așa cum poate fi observat din stradă, seamănă cu extremitatea sensibilă a unei vietăți care poate fi presupusă a se întinde pe mari dimensiuni. Arion și delfinul se opresc din râs. Noaptea, pătratul iluminat și capul acela care vine dintr-un alt plan și se rotește și caută, caută ceva, au ceva tragic, îngrijorător. Îmi aduce aminte de o poezie, zice delfinul. De unde știi tu atâtea poezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe mari dimensiuni. Arion și delfinul se opresc din râs. Noaptea, pătratul iluminat și capul acela care vine dintr-un alt plan și se rotește și caută, caută ceva, au ceva tragic, îngrijorător. Îmi aduce aminte de o poezie, zice delfinul. De unde știi tu atâtea poezii? se miră Arion. Din mare. ─ Ce poezie? ─ O poezie care se cheamă Melcul din lună. Începe așa: „Cel mai trist lucru din lună e melcul fără cochilie Îl depistezi după bocet, un bocet sfâșietor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
O poezie care se cheamă Melcul din lună. Începe așa: „Cel mai trist lucru din lună e melcul fără cochilie Îl depistezi după bocet, un bocet sfâșietor și teribil” Nu începe bine, zice Arion. Se termină și mai prost, zice delfinul. Acuma spune, dacă tot ai început, zice Arion. ─ Toată poezia? ─ Zi doar sfârșitul. Ultimele câte versuri? Păi câte are în total? Delfinul începe să socotească în gând. ─ ...șaișpe, opșpe. Optsprezece. Din care ai zis deja două. Mai zi șase, poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ascundă Astfel bocindu-se și periscopându-se Se târăște pe coasta întunecată a lunii. A cercetat fiece deget din ea. Și cred Că argintiul ei e argintul salivei de melc.” Mi se face pielea de găină, zice Arion. Și mie, zice delfinul. La care încep din nou să râdă amândoi, fiindcă pietrele nu au simțul tragicului la fel de dezvoltat ca, în ordine crescătoare, arborii, melcii, femeile, bărbații. De ce bărbații mai mult decât femeile? Au un cromozom altfel decât tot restul. Și chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cargobot care Încercase să-și descarce cargoul Într-un port african, Însă i se refuzase permisiunea de acostare. Așa că nava navigase În Mediterana preț de ceea ce păruse săptămâni la rând, presa fiind la fel de interesată de el cum fusese de acei delfini bruni Înnebuniți care Încercau să Înoate În susul Tibrului odată la doi ani. În cele din urmă, Karen B acostase la Genova și acesta fusese sfârșitul poveștii. La fel de eficient cum se pierduse În apele Mediteranei, Karen B se scufundase În paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Dabija 180 Împotrivindu-se presiunii Învăluitoare a lichidul amniotic, eram conținută și invulnerabilă. În momentul În care am simțit o bătaie pe umăr, bula s-a spart. Père Joseph Îmi zâmbea dezve- lindu-și toți dinții mici și albi, ca de delfin. — Pe mine mă așteptați ? m-a Întrebat el. Eram derutată, nu Înțelegeam nimic, apoi, Într-o clipită, amintindu-mi unde mă aflam și pentru ce, vechea durere a reînceput să ticăie dureros, ca și cum ar fi revenit curentul la pickup și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
extinzându-se, împotrivindu-se presiunii învăluitoare a lichidul amniotic, eram conținută și invulnerabilă. În momentul în care am simțit o bătaie pe umăr, bula s-a spart. Père Joseph îmi zâmbea dezvelindu-și toți dinții mici și albi, ca de delfin. — Pe mine mă așteptați ? m-a întrebat el. Eram derutată, nu înțelegeam nimic, apoi, într-o clipită, amintindu-mi unde mă aflam și pentru ce, vechea durere a reînceput să ticăie dureros, ca și cum ar fi revenit curentul la pickup și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu credea povestea cu Înghețul pentru că, după cum bine se vedea, lumea avea să fie luată de ape, tot cădeau din cer puhoaie, ghețurile de la poli, dimpotrivă, se topeau; pînă avea să fie Înecată și ultima furnică. Ar fi rămas peștii, delfinii, balenele, viermii de mare; stridiile, scăpate de pofta gurmanzilor; cum se mai Întorcea roata lumii, scoicile și scrumbiile ar fi ajuns să se hrănească ele cu stîrvuri de oameni; nici păsări nu ar mai fi existat. PÎnă atunci, lumea, nici
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de la un capăt la altul al piscinei, mama m-a filmat cu religiozitate, iar apoi, acasă, imaginile au fost vizionate timp de luni și luni, de mai toți cei care ne călcau pragul. „să vi-l arăt pe micuțul meu delfin” spunea ea și dădea imediat drumul la televizor întrucît camera video era deja conectată și gata de start. Cum casa noastră s-a umplut treptat de fotografiile mele, am înțeles foarte repede și acest lucru : că orice făceam avea un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
digere. în fața pubelelor goale domnul Busbib se simți parcă și mai umilit, și mai descurajat. Problemele lumii continuau să-i defileze în creier, așezîndu-se parcă la coadă pentru a fi transferate pe listă. Problema minelor anti-personal. Problema soldaților copii. Dispariția delfinului de apă dulce. Urbanizarea excesivă a țărmurilor. Distrugerea stratului de ozon din cauza proliferării curselor aeriene. excesul de violență la cinema și în jocurile electronice. Dispariția limbilor regionale. Concurența acerbă dintre chinezi și americani pentru a-și impune propriul model de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și „Orion”, dar unii răspund greșit „Stea” sau „Calea Lactee”, pentru că prima este o componentă a constelației, iar cealaltă o galaxie. Faptul că topul memoriei (semantice) datează din copilăria noastră explică acest gen de erori; astfel, unii clasează încă balena și delfinul în categoria peștilor, deși acestea sunt mamifere. Concluzie Există un alt clasament, aparent mai dezordonat, mai puțin logic, dar mai subtil, deoarece corespunde cuvintelor care se asociază în limbaj (cum ar fi masă și a mânca) sau care se opu
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
cele mai înalte fac deseori parte din armonice. Concluzie Față de prietenii noștri, animalele, performanțele noastre sunt excelente, dar suntem depășiți de unele dintre ele; de exemplu, liliecii, în funcție de specie, aud până la 50 și chiar 100 kHz (100 000 Hz), iar delfinul percepe sunete până la 150 kHz (dacă ar aprecia opera, ar considera că sopranele au o voce foarte gravă...). Pentru mai multe detalii Matras, J.-J., Le Son, PUF, Paris, 1961. Stevens, S.S.; Warshofsky, F., Le Son et l’Audition, Time-Life
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
mai vizibilă dintre ele fiind și cea mai puțin necesară!... Într-adevăr, urechea externă (pavilionul) determină undele sonore să conveargă la nivelul timpanului, ca o pâlnie; de altfel, vulpea deșertului (ce are dimensiuni mici) sau liliecii au urechi uriașe. Însă delfinul nu are deloc urechi (acest fapt i-ar încetini înaintarea în apă), acest fapt dovedind că pavilionul nu este atât de necesar pentru auz. Canalul urechii se termină cu timpanul, o membrană care vibrează în funcție de presiunea moleculelor de aer, exact
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
și o altă imagine a mării În Florile Bosforului, Conrad și alte poeme, dedusă dintr-o intuiție mai precisă a materialității, fluidității ei. Imaginea nu este desprinsă cu totul de modelele literare, Însă senzația freamătului acvatic, jocul acela superb al delfinilor care „treheră” valurile, pulberea argintoasă a peștilor, toate acestea vin dintr-o imaginație mai vie și mai personală. Marea este, dealtfel, obiectul cel mai puțin convențional din poezia lui Bolintineanu. Să urmărim cîteva din atributele lui. Întîia Însușire este transparența
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ce schimbă-ale lor forme bizare, strălucite! Ce ne amintă Încă p-al vieții autor, Făcînd ca să se uite durerea ce dărîmă!” și efectul ei este desfătarea care șterge contururile aspre ale lumii. Desfătător, cu efecte purificatoare este și tabloul cu delfinii care Însoțesc, Într-un joc nebunesc, pe Îndrăgostiții fugari: „Iar delfinii sprinteni trec ușori prin valuri urmărind caiacul și al lor amor”. Imagine superbă ce ne face să uităm stîngăciile versului, răsturnările acelea de topică atît de ridiculizate de comentatori
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al vieții autor, Făcînd ca să se uite durerea ce dărîmă!” și efectul ei este desfătarea care șterge contururile aspre ale lumii. Desfătător, cu efecte purificatoare este și tabloul cu delfinii care Însoțesc, Într-un joc nebunesc, pe Îndrăgostiții fugari: „Iar delfinii sprinteni trec ușori prin valuri urmărind caiacul și al lor amor”. Imagine superbă ce ne face să uităm stîngăciile versului, răsturnările acelea de topică atît de ridiculizate de comentatori. Marea este un element euforizant. Înspumată sau lină, ea Îmbată simțurile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
azurul mării luna naște plină, Ochiul vede dulce discul aurit Și prin albe valuri pare și dispare Ca surîs ferice p-un chip suferind; Ochiul se Îmbată: vă uitați pe mare, Valul alb de spumă trece clocotind... Ce, treherat de delfini cu aripe lucioase, Revarsă ici și colo torente de fosfor”... ................................................................... Într-un poem marea este cristalină, În altul geme cu turbare și se despică În fața corăbiei fragile. Însă, indiferent de stare, calitatea ei fundamentală (lucirea) rămîne neschimbată. Privind-o, ochiul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ea un paradis al voluptăților molatice, al spețelor vegetale suave, al reliefurilor armonioase. Un mic univers, strîns În jurul unui lac enorm, un univers de parfumuri, culori, unde totul invită la lux și voluptate: aer parfumat, ceață azurată, valuri transparente, acrobația delfinilor, pasiuni fatale, desfătări dulci, dulci... Figura dominantă În poezia simțualistă a lui Bolintineanu este, putem zice, seducția. Seducția, repet, prin lingușire, prin acumulare de bunuri strălucitoare, prin cultul suprafețelor. Instrumentul ei predilect este privirea. Privirea dintîi, matinală, inocentă și privirea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acum un vînător de melodii divine: „Cercînd a le prinde Din veselul lor zbor.” Marea este În poezia lui Alecsandri și o cale de acces spre un univers exotic. Poezia se deschide, atunci, spre Bosforul În care se leagănă molatic delfinii, spre Veneția cu decorurile fastuoase și senzuale. Poezia Îmbrățișează și legendele iberice, un Pastel chinezesc și un poem În stil parnasian (Mandarinul) evocă eleganța și smalțurile Extremului Orient. Proza (Călătorie În Africa) relatează despre o lume total inedită pentru cititorul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
construiască un templu. El îi explicase că nimic nu-l împiedica să execute acest proiect, că puțin îi pasă de lume, toată greutatea era de a găsi un bun sculptor care să-i facă statuia plastică precum a Venerei cu delfin din Muzeul Național din Roma. G. Călinescu - Dar ar fi un scandal, hohoti amuzată madam Valsamaky-Farfara, care însă era receptivă la ideile cele mai înaintate. - Nu cred, continuase Ioanide într-un stil pe jumătate himeric, pe jumătate pozitiv, că va
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Nu este cazul să vă scandalizați prea ușor, pentru că toți folosim frecvent un criteriu asemănător. Tehnologia militară, de exemplu, este minunată. Sunt pasionat de aviație și Îmi este imposibil să nu admir perfecțiunea unui avion de vânătoare, saltul său de delfin metalic străpungând aerul pur. Dar cursa Înarmărilor are loc Într-un context irațional. Această frumusețe servește doar pentru a ucide. În timpul Războiului Rece, În arsenalele nucleare existau destule bombe pentru a distruge planeta de o sută de ori. Adică 99
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]