1,654 matches
-
cu mari voluptăți de vin roșu asociat diversităților culinare. Ca și amorul mesele îmbelșugate constituie pentru ei un ritual, un prilej de trăire intensă. Romancierul este de altfel, observăm, un expert în evocarea prânzurilor bogate, a ospețelor rafinate care fac deliciul eroilor săi și, prin extindere, putem să credem că și al său: „Patronul restaurantului ne pusese cu siguranță gând rău. Nici nu ne încălzisem bine de la vin, că fetele lui au început să aducă platouri spre masă - de fapt niște
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
un antiburghez, care ura Revoluția din 1789 și considera, ca și Joseph de Maistre, cel elogiat de Cioran, că, o dată cu Vechiul Regim, a dispărut și măreția Franței. Un al treilea este Villiers de l’Isle-Adam (1838-1889), tradus în românește cu delicii stilistice, la răscrucea anilor 1960-1970, de Alexandru George, autor de povestiri pe jumătate fantastice, detractor, și el, al lui Flaubert și al naturaliștilor. În fine, un prilej de redescoperire îl oferă cei 150 de ani de la nașterea lui Blaise Cendrars
Toți scriitorii au dreptul la posteritate () [Corola-journal/Journalistic/3473_a_4798]
-
materie de „așezare existențială”. Secvențele pe care i le dedică se numără printre cele mai emoționante rânduri care pot fi scrise despre cineva care îți este simultan partener și model. N-am să insist asupra acestor fragmente, deși ele fac deliciul lecturii. Îi las cititorului surpriza de a parcurge paginile antologice despre copilul care deschide ochii asupra unei realități coșmarești - în care promiscuitatea și sărăcia păreau a fi anticamera firească a infracționalității. Fără să detaliez, am să spun doar că mărturisirile
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
e tentantă. Arghezi ar fi meritat notorietatea nicaraguanului, dar nu o are. Cu tot decalajul, de peste o generație, dintre cei doi, Arghezi a fost, la noi, tot un părinte al modernismului, cel care a sintetizat postromantismul și postsimbolismul, uneori cu delicii parnasiene, într-o viziune absolut originală, și care a influențat mai multe generații, deși a rămas inimitabil. Paul Celan se apucase la un moment dat să-l traducă în germană, alte traduceri sporadice s-au semnalat pe la mijlocul veacului trecut, culminînd
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
cu deosebire prin precizia culturală ieșită din comun. Știe greacă veche, știe latină (superlativul e subînțeles), ceea ce face ca articolele de aici să depășească de la bun început perimetrul îngust și uneori uscat al lingvisticii. Nu legitățile de transformare fonetică fac deliciul acestei cărți. Miezul ei e altundeva: în excelenta orientare conceptuală. Pentru el, evoluția sensurilor are o dimensiune narativă. Conține, în ea însăși, povești (sau chiar, în unele cazuri, adevărate romane condensate). De aceea, relația lui Andrei Cornea cu limbajul, cu
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
impecabilă, încheiată la toți nasturii, dar nespus de sumbră, culminând cu sinuciderea unei fetițe cam sărace cu duhul, descrisă pe zeci de pagini, în timp ce toate celelalte personaje petrec până-n zori la crâșmă, într-o nepăsare absolută. Probabil unul dintre puținele delicii ale acestui roman extrem de apăsător este traducerea semnată de Anamaria Pop, o traducătoare migăloasă până la obsesie, care are capacitatea de a reda până și cele mai fine nuanțe și digresiuni din textul original. Primul roman publicat în limba română al
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
Mihai Zamfir) între Céline și Radu Aldulescu. În capitolul rezervat acestuia din urmă, Mihai Zamfir încheie pledoaria cu un portret demn de o istorie a literaturii: „Prin anii ’60, un formidabil violoncelist român, pe numele lui tot Radu Aldulescu, făcea deliciile melomanilor. Alături de Vladimir Orlov și de Alfons Capitanovici, a fost, în România, unul dintre marii violonceliști ai secolului. Rămas în străinătate pe la finele anilor ’70, el a dispărut, ca mulți alții, din orizontul nostru. Avea un aer extrem de british, adevărat
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
plecați, de parcă purtătorul lor ar fi tras la edec. Colțurile gurii tot trăgeau să-i acopere dinții uscați de bătaia vântului, încât aveai impresia că se opintesc în zăbală. Ai fi câștigat bani buni cu el la bâlci, arătând, spre deliciul asistenței, un om care nechează dar, dacă l-ai fi auzit din spatele unui perete, ai fi făcut cruci peste cruci, jurând că e un cal care vorbește. Avea mâini atât de lungi încât nu știai dacă e un armăsar săltând
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
vor părea veritabile aforisme) din acest Jurnal cu fața ascunsă. Ele nu sunt de luat în serios, căci nici în fața morții autorul nu-și abandonează hedonismul. Proverbele pe care și le notează la răstimpuri sunt din categoria celor care făceau deliciul lui Iordache Golescu („se sperie calul de bășina lui” și altele asemenea). Nimic gnomic cu adevărat. Filozofia vinului e cultivată chiar și de-a lungul întinsei perioade de abstinență, fiindcă rezidă mai ales în tacla și convivialitate. E de reținut
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
lucru în romanul Parcurs, de data asta, însă, prin apel la regulile jocului de golf. Din nou înarmată până în dinți cu lecturi ajutătoare (romanele ei au bibliografie, note de subsol, agendă de atelier, glosar), M.G. scrie arborând, consecvent și cu delicii, mici ticuri de profesoară cu vocație: ton răspicat, al autorității, atenție implicată, dar și oarecum distantă și circumspectă, evaluare ficționantă a tot ce aude și înregistrează. O aventură personală (descoperirea jocului de golf și aprofundarea lui) îi sugerează o posibilă
Parcursuri și relaționări by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3655_a_4980]
-
ca-ntr-un ierbar, istoria literară, noi am fost un grup mult mai puțin serios decât se crede. Eram un grup de oameni extrem de veseli, turbulenți, gălăgioși, ne plimbam pe străzile Sibiului întotdeauna într-o mică "turmă", care făcea uneori deliciul celorlalți trecători, și ne pretam la diverse farse. Nu e mai puțin adevărat că alături de această vioiciune, de această stare mereu zglobie a noastră, ne trezeam, într-adevăr, aproape scufundați în preocupări extrem de serioase. Am învățat încă de pe la vârsta de
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
latinesc al originalului, altminteri stufoșenia omiletică este exasperantă. În secolul al XII-lea, moravurile făceau ca plăcerea provocată de cazuistica iubirii să concure voluptatea dată de practicarea ei. La medievali, pasiunea de a discuta amorul este scop în sine, un deliciu speculativ de a cărui savoare un ins trăitor cu ochii în monitorul calculatorului nu mai are habar. E o fatalitate a textelor antice de a-și pierde tiparul prielnic receptării lor. Tocmai de aceea Despre iubire de Andreas Capellanus e
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
că am venit acasă bolnavă, cu corpul prins de dureri rele, cu fălcile încleștate. Și lipsesc manuscrise! De ce le-au luat? Ce-or să facă cu ele străinii, nepricepuții? Era, știu bine, un capitol dintr-un roman în franțuzește, un deliciu. Romanul s-ar fi chemat Souvenirs d’un nourrisson. Și începea: Je me souviens... Ți-l imaginezi? Azi am fost la cimitir, întâia oară de atunci. I-am dus și din partea matale garoafe (nu terminasem încă banii de flori). Mormântul
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
E Orwell pus în versuri: „Apoi deodat-un vuiet s-a stîrnit/ Ca din adîncul iadului pornit./ Și-n timp ce cugetam la soarta rea/ Ce m-aruncase-n acest nou supliciu,/ Mulțimea care-n preajmă-mi se smerea/ Gusta aceste muzici cu deliciu“. Apărute în 1967, dar scrise, probabil, în deceniile anterioare, asemenea versuri au reprezentat unicul protest rostit în România cu voce tare de un mare poet și făcut apoi public. Atunci cînd situația din propria sa țară devenise insuportabilă, Philippide s-
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
ca și Zoe Cămărășescu, care beneficiază și ea de un portret emblematic, cuceritor) e în același timp une femme d’esprit caustică, acidă, capabilă să sintetizeze necruțător, în câteva sintagme memorabile câte o figură familiară în epocă; să amintim, spre deliciul cititorului, doar microportretul autorului lui Swann: „După cină, conversație cu Marcel Proust, un omuleț mai degrabă oribil, dar ale cărui cărți sunt extraordinar de en vogue“. Într-un text deja cunoscut de cititori, apărut ca prefață la volumul Amintiri (Editura
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
cele două ipostaze. Undeva, într-o notă de subsol, artistul fotograf, pornit pe urmele predecesorilor săi, notează, neutru, ca într-un jurnal de zi, călătoria prin ținuturile transilvane, pe drumurile care duc la prima cronică fotografică. Desigur că amănuntele fac deliciul ce se constituie în puncte de legătură între autorul de demult al fotografiei, fie el Orban Balazs, ori Veress Ferenc, și acel moment, aproape palpabil în care el însuși caută să reintegreze ipostaza de demult în prezent. Rareori se întâmplă
Timp fotografiat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/2943_a_4268]
-
Virginia Woolf și scriitorii nordici pe care "tradiționalul" Sadoveanu îi descoperise și pe care îi recomanda cu insistență copiilor săi. Pe rafturile bibliotecilor de la Copou se găsea și un volum de Paul Valéry și, mai nou, clanul Sadovenilor citea cu delicii, la recomandarea aceluiași părinte, romanul polițist The Murder of Roger Ackroyd de Agatha Christie. Care îi vor fi fost modelele din lumea picturii nu știm. Știm doar că în universul domestic al livrescului Sadoveanu, pictura își găsea cu greu locul
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
joi că el nu s-a schimbat, că „un partid este doar un vehicul" și că nu se va mai implica în politica domestică decât „atunci și acolo unde pot suscita consens". El spune că nu mai vrea să facă „deliciile presei de scandal politic". "În 2009 am decis să fac politică angajată. Am intrat într-un partid și am participat la bătălia politică înarmat cu mai multe crezuri. Le apărasem și în anii în care am fost un "spectator angajat
Cristian Preda nu mai vrea să se implice în politică by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29498_a_30823]
-
conștient că am fost obiectul interesului public în România nu ca deputat european, ci atunci când am pierdut bătălii interne susținând opțiuni ultra-minoritare, atunci când am fost umilit și izolat, când am fost lăsat singur. Mă voi strădui să nu mai fac deliciile presei de scandal politic. Voi căuta, în schimb, să explic Europa, s-o fac mai prezentă în lumea românească. În politica domestică mă voi implica doar atunci și acolo unde pot suscita consens. Pentru că de consens e nevoie, de pildă
Cristian Preda nu mai vrea să se implice în politică by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29498_a_30823]
-
mai mult viața cu destinele țării, care nu o dată se înțelege că au stat în el, tendință care se accentuează după 1848, scrierea lui Lăcusteanu e un document de epocă neegalat, în genul lui. Greu de citit, fără nimic din deliciile stilului care-i displăceau atât lui Camil Petrescu (Lăcusteanu însuși nu-i prețuia pe scriitori), memoriile sunt pline de picanterii, de anecdote, de veșnice balansuri între turci și ruși, de piruete diplomatice destul de triste, dar și doldora de învățăminte. În caz că
Limba reacțiunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2878_a_4203]
-
nimic formal, iar autorii au oferit cărți după fiecare lansare din calendarul manifestării. 1. CINE N-AR DORI SĂ VADĂ CASCADA NIAGARA? Ziua de miercuri din programul săptămânii culturale de la Câmpul Românesc a Început cu o excursie la Cascada Niagara, deliciul turistic și mândria Întregului continent american. Așadar, a cincea cascadă a lumii ca mărime, dar prima ca debit de apă. Nimic din ceea ce Înseamnă ofertă comercială nu a rămas În zona orășelului nevalorificat, de la locuri de distracție, un jurasic parc
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
contează e retorica, nu realitatea din care s-a inspirat retorica. Asta nu înseamnă că relatarea nu e „obiectivă“, căci autorul redă întocmai amănuntele cazului, atîta doar că o face sub imperiul unui temperament mucalit. Ororile înfățișate sunt respingătoare, dar deliciul dat de zugrăvirea lor te scutește de remușcarea de a te delecta cu spectacolul unor monștri. Culmea, niște monștri pe care îi privești cu simpatie, hohotind la vederea exceselor la care se dedau. La Pavlovici găsim, într-o formă limpede
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
fi făcută sub acest pretext. Nu se putea vorbi despre „schimbul de generații” prin pensionarea și sacrificarea unora, nici despre o nouă emisiune, care ar fi de fapt cea veche, dar mai „vie”, mai „dinamică”, mai „interactivă”... Să cităm, cu delicii, din comunicatul inept produs în iulie de Radio România Cultural (și asumat de cine?), în care vechiul este foarte bun, dar are nevoie de nou, ca să fie un vechi nou: „Postul Radio România Cultural confirmă astfel evoluția sa din ultimii
Rușinea de la Radio România Cultural by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3224_a_4549]
-
îl ruga pe editor să nu continue publicarea romanului „ În căutarea timpului pierdut”, pentru a salva onoarea familiei. Cu vremea, fizic vorbind, doamna Mante-Proust devenise Proust în persoană. Avea marca lui, pe care o oferea - majestuos - admirației fidelilor, inspirând cu delicii tămâia pe care o ardeau în fața ei devotații cultului proustian. Nu știu dacă citise de la un capăt la altul „În căutarea timpului pierdut” sau, dacă o făcuse, părea a nu fi înțeles nimic, apărând memoria unchiului ei contra insinuărilor rău
Ghislain de Diesbach – Un debut la Paris. Amintiri 1957-1966 by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3231_a_4556]
-
oferi amorul lesbian plus figuri transfigurate de extaz și priviri încețoșate amoros care ling tandru partenera. Relația se răcește discret la un moment dat, diferența socială și de cultură o descalifică pe liceeană devenită educatoare la o grădiniță. Emma gustă deliciile unei prospețimi fără Eurile contrafăctului livresc, dar în curând le simte lipsa. Nevoia unei partenere care să îmbine tandrețea, frumusețea cu un plus intelectual menit sublimării erotismului o canalizează către o altă alegere. Neglijată, naiva Adèle o trădează din gelozie
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]