5,238 matches
-
pedepsei, rămâne de stabilit tipul și gradul pedepsei. Pedeapsa este stabilită în funcție de faptă, nu de scopurile pe care și le propune legislatorul. Pentru stabilirea tipului și gradului pedepsei, Kant impune ca linie directoare principiul egalității, imaginând posibilitatea unei echivalențe între delict și pedeapsă. Cei mai mulți critici au interpretat acest principiu al egalității cu lex talionis: "De ce gen și grad este pedeapsa luată drept principiu și etalon al justiției publice? Niciun altul decât principiul egalității în situația în care balanța indică justiția, fără
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
lezare întâmplată poate să-și pună infinitatea ei și a cărei dreptate este deci întâmplătoare, așa cum și pentru celălalt nu este decât ca particulară"103. În metoda dialectică hegeliană, voința generală sau ordinea juridică este "teza", negația ei prin săvârșirea delictului este "antiteza", iar negația negației este "sinteza" care se înfăptuiește prin intermediul pedepsei 104. Conform acestei construcții, Hegel consideră pedeapsa ca o reacție: "violența este suprimată prin violență; ea nu este doar condiționată juridic, ci și necesar anume ca o a
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
a construcției duce la constatarea că, de fapt, se urmărește demonstrarea faptului că pedeapsa este instrumentul prin care se poate menține "pacea socială"106. În cadrul teoriei hegeliene, pedeapsa este analizată din perspectiva a două idei esențiale: pedeapsa ca anulare a delictului și dreptul delincventului la pedeapsă. Hegel consideră pedeapsa o negație a negației: "dreptul prin negarea acestei negații a sa, se restabilește"107. Delictul reprezintă o negație a drepturilor, privit din exterior, în mod obiectiv, fără a face referire la intențiile
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
106. În cadrul teoriei hegeliene, pedeapsa este analizată din perspectiva a două idei esențiale: pedeapsa ca anulare a delictului și dreptul delincventului la pedeapsă. Hegel consideră pedeapsa o negație a negației: "dreptul prin negarea acestei negații a sa, se restabilește"107. Delictul reprezintă o negație a drepturilor, privit din exterior, în mod obiectiv, fără a face referire la intențiile delincventului. Dacă delictul ar rămâne nepedepsit, atunci ar exista un motiv să se creadă că victima nu a avut acel drept 108. Delictul
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
delincventului la pedeapsă. Hegel consideră pedeapsa o negație a negației: "dreptul prin negarea acestei negații a sa, se restabilește"107. Delictul reprezintă o negație a drepturilor, privit din exterior, în mod obiectiv, fără a face referire la intențiile delincventului. Dacă delictul ar rămâne nepedepsit, atunci ar exista un motiv să se creadă că victima nu a avut acel drept 108. Delictul, privit ca existență în fapt, reprezintă un rău sau o pagubă care se produce proprietății sau averii. Delictul privit ca
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Delictul reprezintă o negație a drepturilor, privit din exterior, în mod obiectiv, fără a face referire la intențiile delincventului. Dacă delictul ar rămâne nepedepsit, atunci ar exista un motiv să se creadă că victima nu a avut acel drept 108. Delictul, privit ca existență în fapt, reprezintă un rău sau o pagubă care se produce proprietății sau averii. Delictul privit ca "voință ființând-în-sine este pentru voința particulară a celui lezat și a celorlalți numai ca ceva negativ. Lezarea acesteia ca voință
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
delincventului. Dacă delictul ar rămâne nepedepsit, atunci ar exista un motiv să se creadă că victima nu a avut acel drept 108. Delictul, privit ca existență în fapt, reprezintă un rău sau o pagubă care se produce proprietății sau averii. Delictul privit ca "voință ființând-în-sine este pentru voința particulară a celui lezat și a celorlalți numai ca ceva negativ. Lezarea acesteia ca voință existând-în-fapt este deci suprimarea crimei, care altfel ar rămâne valabilă și este restabilirea dreptului"109. Doctrinei "anulării", i
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
rămâne valabilă și este restabilirea dreptului"109. Doctrinei "anulării", i s-a obiectat că, deși este ambalată cu grijă într-o frazeologie obscură, este un principiu utilitarist, fiindcă susține că funcția pedepsei este de a aduce lucrurile în starea de dinaintea delictului 110. Prin urmare, pedeapsa este justificată prin consecințele sale, adică prin înlăturarea efectelor negative pe care delictul le-a avut pentru victimă și pentru societate în general. Dar Hegel, ca și Kant, neagă pedepsei orice fel de justificare consecințialistă susținând
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cu grijă într-o frazeologie obscură, este un principiu utilitarist, fiindcă susține că funcția pedepsei este de a aduce lucrurile în starea de dinaintea delictului 110. Prin urmare, pedeapsa este justificată prin consecințele sale, adică prin înlăturarea efectelor negative pe care delictul le-a avut pentru victimă și pentru societate în general. Dar Hegel, ca și Kant, neagă pedepsei orice fel de justificare consecințialistă susținând că perspectiva utilitaristă presupune adoptarea unei atitudini imorale cu privire la pedeapsă, atât față de delincvent, cât și față de potențialii
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
asemenea, că el cântărește, corect sau incorect, consecințele comportamentului său. Iar acest lucru nu se aplică și în cazul alegerii de a încălca sau nu încălca legea 142? Teoriile referitoare la reeducare consideră că pedeapsa trebuie orientată spre prevenirea viitoarelor delicte, încercând să se evite, prin intermediul acesteia, ca cel care a încălcat legea penală să recidiveze. Aceste teorii au cunoscut o puternică ascensiune în a doua parte a secolului al XIX-lea, deși la bază dezvoltă o veche idee represivă, care
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sociologică propune deplasarea accentului pus în dreptul penal de la faptă la autorul acesteia. Reeducarea, intimidarea și neutralitatea sunt consecințe esențiale și posibile ale pedepsei, ce trebuie diferențiate în funcție de trei tipuri de delincvenți: "adaptabili", "inadaptabili" și "ocazionali". Pedeapsa nu este îndreptată împotriva delictului, ci a delincventului, iar prin aplicarea ei se urmărește corectarea, în cazul delincventului care este capabil să se corecteze și necesită acest lucru, intimidarea, în cazul delincvenților care nu necesită corecție, sau anihilarea, în cazul celor care n-au capacitate
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ocazionali, este alcătuită din cei pentru care fapta a avut un caracter episodic, accidental, iar pericolul de recidivă este foarte mic. În aceste cazuri, pedeapsa are rolul de a restabili autoritatea legii ce a fost încălcată 147. Teoriile reeducării privesc delictul ca patologie, iar pedeapsa ca o terapie ce vizează tratarea delincventului. La fixarea felului și întinderii pedepsei se ține seama mai mult de tipul de infractor, de periculozitatea și antecedentele lui, decât de tipul de delict comis 148. 3.5
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
147. Teoriile reeducării privesc delictul ca patologie, iar pedeapsa ca o terapie ce vizează tratarea delincventului. La fixarea felului și întinderii pedepsei se ține seama mai mult de tipul de infractor, de periculozitatea și antecedentele lui, decât de tipul de delict comis 148. 3.5.3. O posibilă conciliere între teoriile retributiviste și utilitariste "Cea mai izbitoare trăsătură a discursului moral contemporan este că, în mare parte, e folosit pentru a exprima dezacorduri; iar cea mai izbitoare trăsătură a disputelor prin
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
descurajant al pedepsei s-a demonstrat empiric că decizia finală de a comite sau nu o infracțiune este influențată de mai mulți factori, nu doar de gradul de severitate al pedepsei. Dacă s-ar stabili pedepse mult mai aspre pentru delictele comise din culpă și, concomitent, s-ar reduce foarte mult pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile de omucidere, nu s-ar produce modificări în cifrele privind criminalitatea, în sensul că ar fi mai puține victime în accidente de circulație și mai multe
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
a pedepsei, liberarea condiționată), fără de existența cărora astăzi ar fi de neconceput un sistem coerent de aplicare a pedepsei, își datorează existența teoriilor reeducării. Teoreticienii secolului trecut au considerat că pedeapsa nu mai poate fi justificată doar ca retribuție pentru delictul comis ori doar ca mijloc de prevenire pentru viitoarele delicte sau de îndreptare pentru infractori și au încercat o conciliere între cele două doctrine, cea retributivistă și cea utilitaristă, dând naștere unor teoriile mixte, care consideră pedeapsa o răsplată proporțională
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de neconceput un sistem coerent de aplicare a pedepsei, își datorează existența teoriilor reeducării. Teoreticienii secolului trecut au considerat că pedeapsa nu mai poate fi justificată doar ca retribuție pentru delictul comis ori doar ca mijloc de prevenire pentru viitoarele delicte sau de îndreptare pentru infractori și au încercat o conciliere între cele două doctrine, cea retributivistă și cea utilitaristă, dând naștere unor teoriile mixte, care consideră pedeapsa o răsplată proporțională cu vinovăția făptuitorului, dar care trebuie orientată spre realizarea finalităților
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
la întrebarea "când putem pedepsi (din punct de vedere logic)?, iar utilitarismul "când am putea sau ar trebui să pedepsim (din punct de vedere moral)173? Quinton ia în considerare faptul că pedeapsa este întotdeauna pentru ceva, pentru săvârșirea unui delict. Dacă un om spune altuia " Te voi pedepsi" și este întrebat " De ce?", el nu poate răspunde "Pentru nimic" sau "Pentru ceva ce n-ai făcut". Chiar dacă el nu înțelege sensul cuvântului "pedeapsă", a spune "Eu te voi pedepsi pentru ceva
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
învinuiesc pentru un eveniment de care tu nu ești responsabil", " Pedeapsa implică vina" la fel ca în cazul "ar trebui implică poți"174. În continuare, însă, Quinton face o trecere nelegitimă de la "E necesar ca pedeapsa să fie pentru un delict" la "E necesar ca pedeapsa să fie pentru o persoană care a comis delictul"175. Teza lui Quinton conține o greșeală evidentă, indicată de Kurt Baier în articolul său Is Punishment Retributive 176. Quinton se bazează pe o comparație între
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
fel ca în cazul "ar trebui implică poți"174. În continuare, însă, Quinton face o trecere nelegitimă de la "E necesar ca pedeapsa să fie pentru un delict" la "E necesar ca pedeapsa să fie pentru o persoană care a comis delictul"175. Teza lui Quinton conține o greșeală evidentă, indicată de Kurt Baier în articolul său Is Punishment Retributive 176. Quinton se bazează pe o comparație între "a pedepsi" și "acea clasă familiară de verbe a căror utilizare la timpul prezent
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
să avem conștiința faptului că se încalcă un principiu important. Partea slabă a teoriei lui Hart, evidențiată de criticii săi, este că, dacă acordăm preeminență principiilor utilitariste în fața celor retributiviste, ne putem afla în situația de a evita pedepsirea unor delicte foarte serioase în timp ce altele mai puțin grave continuă să fie încriminate, dacă s-ar dovedi că acest lucru ar avea drept consecință o drastică reducere a criminalități. În consecință, putem susține că teoriile mixte, așa cum au fost ele elaborate, nu
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
pedepsit. Pedeapsa este o instituție complexă, necesară pentru menținerea conviețuirii în societate, iar pedepsirea este numele unei metode sau a unui sistem de pricinuire a unei suferințe tuturor celor și doar acelora care au fost găsiți vinovați de săvârșirea unui delict. Deși noțiunile de pedeapsă și vinovăție sunt strâns legate, ele nu pot fi confundate. Vinovăția a fost considerată de adepții teoriilor retributiviste fundamentul pedepsei. Pentru filosofii utilitariști, însă, pedeapsa poate fi justificată doar dacă răul care este prevenit este mai
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
109, 114, 116, 119, 121, 125, 127, 134, 170; morală, 101, 139; obligativitatea, 124; semnificație, 94; structura, 101, 102 O obligație: legală, 51; legitimă, 48; morală, 29, 86, 134, 177, 202 ordine normativă, 54, 187 P pedeapsa: ca anulare a delictului, 200; caracterul expresiv al, 207; funcția expresivă, 188; gravitate, 204, 206, 217; individualizare, 212; justificare morală a, 211; la Beccaria, 210; la Bentham, 210; la Feinberg, 207; la Hart, 175; la Hobbes, 210; la Locke, 210; la Nietzsche, 172; necesitate
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
în asasinat, Jacopo a fost din nou condamnat la exil pe viață, de data aceasta în Candia (Cretă), pentru că aproape imediat să fie din nou rechemat și rejudecat pentru “corespondență trădătoare” împotriva Republicii Veneția și găsit vinovat și de acest delict. Într-o impresionantă pledoarie, rămasă în memoria istoricilor, poeților și barzilor, Jacopo și-a luat un emoționant și lacrimogen adio de la mama sa, tatăl său, soția și copiii săi și a plecat în cel de al treilea exil. A fost
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lucru a făcut ca victimele odioaselor crime să fie descoperite destul de târziu. Din declarațiile martorilor, a reieșit că asasinul nu s-a ferit să lase la locul faptelor urme absolut incriminatorii, chiar și o carte de vizită! Cu acest corp delict găsit atât de repede, procurorul Doctor Ralf Lalalzor a putut întocmi pe loc procesul verbal, după care le-a ordonat jandarmilor să-l aresteze pe suspect. Numai că nimeni din sat nu-l cunoștea personal pe numitul Rudolf Zak, criminal
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
gândit vreodată la acest lucru?" Vă veți întreba, poate, de ce a pierdut maestrul Ludovic L. toate procesele mandanților săi, dacă n-a făcut niciodată secret acest crez. Răspunsul ni-l dă tot dânsul: "Vinovatul trebuie împiedicat să comită și alte delicte, chiar dacă este limpede că vinovatul nu este mai vinovat decât noi toți ceilalți". Așadar, înainte de a trece la cazurile propriu-zise, vom prezenta, în spiritul maximei noastre imparțialități, tot în introducere, de asemenea opt procese exemplificatoare pentru cariera avocatului Ludovic L.
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]