1,309 matches
-
vedice sau în poemul lui Etana, are până la urmă privilegiul de a vedea un OZN (Dacă totuși noaptea). În Oglinzi paralele un pictor își schimbă identitatea, luând actele unui mort. După ce își suportă noua identitate timp de un an, se demască. Povestirea, care urmărise până aici analiza creatorului ce are îndoieli asupra propriei opere, își schimbă brusc cursul, iar personajul descoperă, cu ajutorul unui prieten biochimist, posibilitatea unor biomutări în timp. Triunghiul echilateral a orbit și Enoh pleacă în cer sunt prozele
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
că marii Părinți ai Bisericii și-au întețit asprimea vorbind mai ales celor „dinăuntru”. Surparea credinței începe cu lepădarea vigilenței autocritice. „Paznici de far”, teologii care au știut să cuprindă într-o privire istoria și eshatonul n-au ezitat să demaște și cele mai aparent inofensive alianțe dintre potestas și ecclesia. Fraza lor nu era dreasă cu miere. Trezviei duhovnicești a Părinților nu i-a scăpat nici o demnitate lumească. Va mai găsi oare printre noi măcar un dram de simpatie îndrăzneala
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a nunnery!... To a nunnery - go! William Shakespeare, Hamlet, actul III, scena 1 Tabloul confuzieitc "Tabloul confuziei" Ne-am obișnuit cu amestecul de indiferență, clemență pasivă și libertinaj drapat al tranziției. Avem, prin urmare, o stranie moștenire. România n-a demascat marii torționari, iar edilii Bucureștiului n-au construit un muzeu al victimelor Securității - precum Stasimuseum din Berlin -, deși am înregistrat cele mai multe în toată Europa de Est. În schimb, Silviu Brucan a fost, până la moarte, starul nenumăratelor emisiuni de analiză politică televizată. Vechiul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
păcătuit împotriva aproapelui. Frica instalată de tancurile sovietice m-au făcut să uit glasul Celui care a spus: „Nu te teme” (Luca 5, 11). Ca toți oamenii aflați „supt vremi”, am crezut și eu în veșnicia comunismului. Nu i-am demascat minciuna în miezul său putred și bolnav. Nu i-am condamnat erezia și nici inumana plăsmuire a „omului nou”. Ca ales al Domnului, n-am știut să predic prin vorbe și fapte speranța și curajul. În felul acesta, am semănat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Patapievici, este conferită de o forță vectorială care reunește mai multe argumente epistemologice într-un persuasiv concert retoric. Ieșind de sub pana unui modern dezamăgit, critica omului recent ia curând forma unei neașteptate confesiuni. Dacă, de pildă, un teolog mărturisit va demasca patologiile modernității, lumea va refuză să-i asculte diagnosticul pentru că terapia este refuzată din start 1. Când însă un student al cursurilor de modernitate se mărturisește înșelat în cele mai profunde așteptări, atunci întrebările - mai mult decât simpla curiozitate - nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
singura care ne poate conferi - sub specie aeternitatis - un nume pe măsura vocației noastre verticale. Ea ne eliberează definitiv de sub tirania determinărilor biologice, psihologice, istorice și sociale. Renașterea ne sustrage vidului interminabil al unei vieți întru moarte (Sein zum Tode), demascând neîmpăcata rușine a goliciunii bătrânului Adam. Descriind infernul catastrofei primordiale, somnolența muritorilor, pierderea amintirilor din petrecerea cu Domnul în paradis - centrul inimii noastre -, părintele Emilianos atinge dostoievskian cutele cele mai ascunse ale sufletului nostru. Cuvintele sale au virtuțile transparenței, iluminând
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ne comportăm ca atare. Darurile ascezeitc "Darurile ascezei" Asceza anulează tocmai acest triumf al exteriorității și al fugii de adevăr. Nerușinarea mondenității suferă acuzația crucii. Mărturisirea rușinată a păcatului și amintirea morții curmă lanțul trofic al iluziei. Minciuna patimilor este demascată. Futilitatea vechilor preocupări se spulberă în fața recunoașterii radicale a apartenenței noastre la planul veșnic de mântuire al lui Dumnezeu. Păcatul personal se dovedește a fi un penibil proiect demiurgic, lansat pe contraatac, împotriva poruncilor lui Dumnezeu. Practicile ascetice nu vor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deconstruită. Procedând astfel, postmoderniștii s-au izolat progresiv de ansamblul tradiției moderne, preferând exercițiului lor inițial de regândire critică a fundamentelor culturii occidentale - absolut salutar și de multă vreme necesar - baricadarea în interiorul unei fortărețe asediate, la porțile căreia veghează neadormit, demascându-i și stigmatizându-i pe cei ce nu gândesc absolut la fel ca ei. Pe plan discursiv, dinamica de care vorbesc se poate ușor evidenția: Foucault și Derrida au început prin a reciti critic tradiția (deja într-o manieră idiosincratică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ediției britanice apărute la Granta Books, Londra, în același an, sub titlul și mai jurnalistic Who Paid the Piper: The CIA and the Cultural Cold War). Pornind de la o „radere” a lui Saunders (care nu a făcut decât să-i „demaște” pe membrii Congresului ca agenți imperialiști, dând numeroase documente de arhivă, dar fiind incapabilă să judece ideile și personalitățile), inteligentul Jeffrey C. Isaac de la Indiana University, un om de stânga cu o extrem de precisă judecată morală, a dat un substanțial
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mult mai multe cuvinte și expresii tipice; se dezechilibrează și balanța morfologică: pe locul Întâi: determinanții duri, În special adjectivul (dar și adverbul); pe locul doi: substantivul și la urmă verbele. Acestea sunt În vizibilă inferioritate; Într-o parte: a demasca, a urî, a lupta, a Înfiera, a stârpi, a combate; În cealaltă parte: a urma, a cultiva, a preamări, a construi, a cimenta, a mobiliza, etc. Dintre substantivele vremii menționăm câteva: bandiții, sabotorii, chiaburii, dușman (de clasa), defetism, deviere, cosmopolitism
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
creației proprii. În ceea ce mă privește, plănuiesc pentru la toamnă o comedie inspirată din actualitate, pentru care am și Început să-mi alcătuiesc fișele necesare”. Alexandru ȘAHIGHIAN: „Am În proiect o piesă de teatru din lumea satelor În care să demasc dușmanii țărănimii muncitoare, chiaburii exploatatori ai acestei țărănimi. (Ă). Ce Înseamnă pentru scriitori și artiști Planul Economic? Înseamnă că avântul revoluționar al clasei muncitoare pentru realizarea Planului va fi nouă sursă de inspirație, dar și un stimulent pentru ca munca noastră
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Cicerone Theodorescu, Mihail Beniuc, Eugen Jebeleanu, au apărut nume noi de tineri poeți ca: Victor Tulbure, Dan Deșliu, Vladimir Colin, Nicolae Nasta, Nicolae Tăutu, Vornic Basarabeanu, Noe Smirnov, Mihail Gavril și alții. În poemele lor se cântă Republica Populară, sunt demascați dușmanii clasei muncitoare, se cântă munca constructivă, omul nou, evidențiați În producție, planul de Stat, trecutul de luptă al clasei muncitoare și al Partidului Comunist Român. Au apărut poeme Închinate Uniunii Sovietice, Armatei Sovietice și genialilor conducători ai oamenilor muncii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
formă de sentințe. Fiindcă textul nu aduce o idee mai mult. Într-o astfel de istorioară, Nae stă de veghe de Ion Paltin, aprigul Lespe posedă un tractor și nu vrea să-l dea satului. Ascunde pompa, dar Nae Îl demască. Cam aceeași treabă se petrece Într-o poveste de Tiberiu Vornic, Movila Neagră. (Ă). Cel puțin, d.Eugen Frunză, În Două vorbe și un singur tâlc, nu face altceva decât să redacteze Într-un grai mai sfătos și pe scurt
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ideologiei imperialiste. Tov. I. Vitner a insistat asupra diferitelor luări de poziție critice În presa noastră În special asupra studiului lui Sorin Toma Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei În care analizându-se În spirit marxist-leninist opera lui Tudor Arghezi se demască poziția reacționară a poeziei sale, trăgându-se concluzii valabile pentru decadența artei burgheze În general. (Ă). Dar printre cronicarii literari ai ziarelor și revistelor noastre, rămășițele vechilor concepții burgheze sunt Încă puternice. (Ă). Însăși raportul tov. Ion Vitner, alcătuit pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În O sută de kilometri apărută anterior, scriitorul trasează o temă mai puțin Întâlnită În literatura noastră actuală. Este vorba de agitația tineretului sătesc, dintr-un sat de pe malul Dunării, În preajma lucrărilor pentru unificarea organizațiilor de tineret din țară. Tinerii demască un fiu de chiabur, Ene, care se strecurase În rândul organizației locale de tineret pentru a o demobiliza, a-i submina activitatea depusă - În folos obștesc. Dar chiaburul este proprietarul unui barcaz, singurul din sat și singura modalitate de legătură
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
greu și de muncă multă, atâta timp cât el apreciază just importanța operei sale și Își dă seama de legătura care există Între munca și uriașul efort pe care Îl face Întreg poporul nostru muncitor. (Ă). Popularizarea crescândă a Negurei, cartea care demască fărădelegile fascismului și originea războaielor imperialiste, cartea care Înfățișează suferințele masselor În război și trezește ura Împotriva celor ce ațâță azi la un nou război - efectul ei mobilizator arată ce armă puternică este ea pentru poporul muncitor În lupta pentru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În Editura Cartea poporului, Vâltoarea, și Petre Vintilă În Președinta Cooperativei, apărută la Editura Tineretului, zugrăvesc chipurile a două țărănci muncitoare, asuprite pe vremuri de moșieri sau de uneltele lor, care ajung acum să conducă treburile cooperativelor din satul lor, demascând uneltirile hoțești ale chiaburilor. (Ă). Cu fața spre viitor: Tot astfel, cu ajutorul partidului, dobândește biruința Constantin I.Constantin, eroul lui I. Jipa din nuvela Un voinicel dă piept cu viața, care Înțelege În cele din urmă rosturile muncii de tractorist
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Jipa din nuvela Un voinicel dă piept cu viața, care Înțelege În cele din urmă rosturile muncii de tractorist, după ce mai Întâi voise să părăsească școala S.M.T.-ului, ca și studentul Andrei, eroul nuvelei Armă vicleană de Mircea Slavu, care demască fără cruțare elementele dușmănoase strecurate În sânul colegilor săi, ca și Zota Păcălitul din povestea cu același titlu a tov. Mihail Botez, muncitor lăcătuș la atelierele CFR-Buzău, care fiind membru Într-o gospodărie colectivă, dă pe față Încercările tâlhărești ale
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că manifestări cosmopolite, de genul celor criticate În Scânteia, și-a făcut loc și În Flacăra, În articolul despre poezie iscălit de George Dan. Ori, În afara comentariilor marginale ale lui N. Tertulian din discuția asupra poeziei, critica noastră nu a demascat caracterul profund reacționar, dușmănos față de clasa muncitoare și a realizărilor ei, pe care Îl conținea articolul lui George Dan. Faptul e cu atât mai grav, cu cât el venea după ce aceste probleme fuseseră clarificate, după ce partidul atrăsese atenția asupra lor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de teme, ocolind explicarea științifică a operei scriitorului, a evoluției sale ideologice, În directă dependență de raporturile de clasă din societatea În care a trăit. (Ă). Spiritul de partid al istoriei literare se manifestă și În hotărârea cu care sunt demascate și combătute aserțiunile și clișeele istoriei literare burgheze, așa cum de pildă face Petru Dumitriu În prefața la Opere alese de Ion Creangă, unde cu toate deficiențele studiului, care nu dă suficientă extindere cercetării operei, sunt răsturnate tezele burgheze ale așa-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ci și pe lingviști, deși În alt sens. Cu rare excepții, studiul limbii literare n-a fost abordat În direct de lingviștii români. (Ă). Caracterul idealist al concepției dezvoltate În lingvistica occidentală de elevii lui F. de Saussure a fost demascat de I.V. Stalin În genialele sale studii asupra marxismului În lingvistică. I.V. Stalin arătând că vocabularul reflectă direct activitatea productivă a omului și În general orice activitate umană, a dat studiilor despre limbă o bază marxistă, științifică. Numai pornind de pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
este așa cum apare În poezie. (Ă). Alexandru Andrițoiu știe că o construcție ca aceea a Canalului e pândită cu ură de nenumărați dușmani și o spune: «Dușmanul de aceea se tot zbate, Îi fierbe sângele și face spume». El nu demască Însă pe acești dușmani, nu ne arată concret cum acționează, sub ce chipuri se ascund, ce mijloace Întrebuințează pentru a prejudicia munca, pentru ca astfel ei să poată fi descoperiți și În alte sectoare ale vieții noastre publice și puși la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
noastră, chiaburul apare Încă de multe ori sub acest aspect naiv. Adesea, imaginea veridică a dușmanului de clasă este Înlocuită prin gratuite violențe de limbaj, prin epitete umflate și goale, ca „năpârcă”, „lepră”, „strigoi”, „chiaburoi”, „corb”, „lup” etc. În loc să le demaște acțiunile mârșave, hidoșenia morală a chiaburilor, mulți poeți se opresc, pueril, la nesemnificativele deformațiuni fizice. Astfel procedează, spre exemplu, Victor Tulbure, când, În poezia Aglaia (Viața românească, nr. 5, 1950) integrează un episod despre: «Chiaburul cu ochi de pâclă și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de elemente care până atunci se ținuseră la o parte, de „apolitici” atrași de ceea ce Înainte de Marea Revoluție se numea „independența” proletcultismului. Scriitorii, artiștii, muzicienii burghezi, care afișaseră Înainte de octombrie În mod zgomotos acea libertate absolută pe care Lenin a demascat-o, au invadat proletcultele, au pus mâna pe conducerea lor și au Început, cu același zgomot, să trâmbițeze „libertatea”, „independența” artei și culturii. (Ă). Tendința proletcultului spre „independență” Însemna altceva” Însemna dimpotrivă ruperea de proletariat, de popor, și atașament - de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și manifestări. (Ă). Din capul locului trebuie făcută constatarea că lupta literaturii noastre Împotriva proletcultismului este imens ajutată de faptul că marii Învățători ai lumii muncitoare V. I. Lenin și I.V. Stalin au combătut ei Înșiși aceste devieri, le-au demascat. (Ă). Vom Începe cu cele manifestate față de moștenirea culturală, În domeniul reconsiderării moștenirii culturale, Încă din 1946, partidul a dat indicații de o mare Însemnătate pentru istoria noastră literară. (Ă). În cuvântarea sa către intelectuali, Gh. Gheorghiu-Dej, secretar general al
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]