727 matches
-
e pipăită și futută Într-un lift de doi tipi care-l opresc Între etaje. Încerc să mă concentrez asupra filmului, dar e de calitate proastă și gemetele puțoiului ramolit Îmi abate atenția de la el. Însă apoi Începe o secvență dementă cu o petrecere la birou, unde toată lumea se fute ca sonații. Mă gândesc la pizda În care o să-mi dau drumul la petrecerea noastră de Crăciun: puicuța aia nouă și bisericoasă mai Întâi, apoi mai e și Fulton și, binențeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
asta ușchită se repede să se lipească de mine. — Gâții măsii! Pula aia subțire și roz Îmi sfâșâie și Împroașcă pantalonii. — Pantalonii mei noi n pula mea! — Scuze Bruce, ridică din umeri Hector și-l Înhață de zgardă pe animalul dement care chelălăie. Claire Începe să râdă, un hihăit strident ca de cal. Câinele ăla e un poponar de rahat, Înjur eu, arătând spre ticălos. Hector are tupeul de rahat să pară indignat. — Câinele ăla a prăsit mai mulți cățeluși campioni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
patrie), bărbierul Aaron Kosminsky, un evreu polonez care locuia în zonă, și James Maybrick, negustor de bumbac din Liverpool, ba chiar și pictorul de succes William Sockert (v. Pictura). Este foarte probabil ca criminalul să fi avut 1-2 complici, la fel de demenți ca și el. Crimele au rămas pînă în ziua de azi nerezolvate. În schimb, amintirea criminalului (criminalilor) de tristă amintire este întreținută de o serie de cîntece intitulate "Jack the Ripper" (printre care și unul compus de Bob Dylan), de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
bezmetici, printr-o plagă, Îndurerați, bolnavi, lipsiți de vlagă, Trăind confuz, stupid, în contratimp. Ne sinucidem prin cuvinte mari, Și așteptăm minuni contradictorii, Ne înfrățim, zâmbind, cu detractorii, Din plopii fără soț ne facem pari. Suntem asediați de-un trai dement, Reduta noastră a ajuns ruină, Noi punem la revere câte-o vină Și smulgem, din iluzii, agrement. Lovim în toți, lovim în noi, intens, Ce pătimaș rostim înjurătura, Ne doare viața. Nu ne doare gura Atunci când facem glume fără sens
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
dejecțiile 26 creierului. Sânt camere de ascultare și bordeluri subterane și odăi în care n-a intrat nimeni. Iar eu, singur în tot orașul de la suprafață, sânt unicul stăpân și unicul dușman. Lulu intrase pe poartă împreună cu insul cel mai dement pe care l-am cunoscut vreodată, Bazil, cu ochi capii, cu un rânjet umed, un tip smucit și scandalagiu, a cărui întreagă viață nu era făcută din altceva decât din cântece cu porcării, bancuri "fizice" pe seama infirmilor și lăudăroșenie erotică
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-mi sfâșie corpul, iar fața contractată, cu ochii tulburi și buza de sus zgârcită, arăta chinul dulce care precede orgasmul. Tot florarul de curbe al corpului ei, plin și zvelt în același timp, se-ntindea către mine într-o singură, dementă mișcare. Devastată de pasiune, dintr-o clipă într-alta părea că-și va desprinde picioarele de soclu și se va arunca asupra mea. în spatele ei, conacul părea că se umflă și pâlpâie, ca o meduză veninoasă. Iar sexul nimfei, protejat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
două inele de metal. Pe toate ușile atârnau asemenea lacăte brune-gălbui, până în capătul înfundat în umbră, invizibil, al culoarului. Când l-am atins cu vârful degetului, lacătul și-a retras carnea lent, prin mișcări ciudate de acomodare. O ură intensă, dementă mi-a suit în creier. 154 Sufocat de valurile de furie și scârbă, am apucat lacătul și l-am smuls din vergele. Sângele cafeniu a țâșnit în toate părțile, stropind ușa până jos și udîndu-mi mâinile. Am simțit satisfacția vinovată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fața constelată a universului și-și înalță vârfurile spre ceruri de negândit. Cei care fuseseră acolo erau stigmatizați pentru totdeauna. Nefericirea avea să fie mereu briliantul dintre sprâncenele lor. Singuri și ignorați, aveau să cartografieze harta împărăției în 168 imense, demente, ilizibile Cărți cu foițe de aur. Hoitul lor plin de viermi avea să fie găsit prăbușit peste manuscrisele halucinante, în mansarde dărăpănate, unde nimeni n-ar fi bănuit că poate trăi un om... Poate că asta gândeam și atunci, în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fie acum amestecat cu turbioane de aer și-ncărcat de insule de cheag. Vârstat de filoane de limfă, salivă, fiere și spermă. Sistemul meu arterial e acum pleznit ca vechile conducte de gaze, și totuși trebuie să-mi stăpânesc bătăile demente ale inimii, dilatarea și contractarea creierului pompând adrenalină, și să rămân până la capăt lucid. Drama trebuie privită în față, măcar o clipă. Apoi hemoragia-mi poate năvăli în subteranele minții, se poate revărsa din gingiile și nările mele peste foile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai avea iz de Carmol. Isobel se mișca lent, În sus și-n jos, Împungând carnea umflată cu un deget acoperit de două mănuși, făcând observații detaliate și metodice pe dictafonul ei. Iubițelul - Brian - mergea după ea ca un cățeluș dement. Labagiu cu păr umflat. Inspectorul Insch se evidenția din nou prin absență, folosindu-se de conștiința Încărcată a lui Logan ca să nu vină, dar procurorul și legistul de rezervă se aflau acolo. Stăteau cât de departe puteau de cadavrul putrezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un lup Îl sfâșie pe celălalt, Într-o pornire atavică de exterminare. Nu știu de ce acest spectacol, În loc să mă Îngrețoșeze sau să mă Înmoaie, cum mi se Întâmplă Întotdeauna când văd o picătură de sânge uman, Îmi dădea o stare dementă de exultație; mă uitam Încordat cum o fiară o doboară pe cealaltă, voiam să văd cele mai mici amănunte ale luptei, strigam isteric „Hai, Leul!“ și tropăiam pe loc, apucat de o febrilitate bolnăvicioasă, neînțeleasă, astfel că mama mea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fac tot ce pot pentru clientul meu - dar dacă ăsta e cel mai bun lucru pentru familie e altă problemă. Eu doar... Oh, Charlie, chiar trebuie să discutăm asta acum? Iartă-mă, iubitule, dar am avut și eu o zi dementă și sunt al naibii de epuizată. Nu vrei să luăm cina și să ne uităm repede la niște porcării la televizor, și să vorbim despre asta mâine? Avem amândoi de lucru, în definitiv, și ne-ar face bine să luăm o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
evidență părțile componente, statice și În mișcare ale unei locomotive ce străbate solitară imensa, nemărginita, necuprinsa câmpie Înfășurată În aburi și fum. Alergătura stihinică a monstrului de oțel pe șine e Însoțită de un strigăt turbat. La orizont, cu privirea dementă, turma cu ochii injectați de ură ca un taur furios, așteaptă cu lăcomie Înfruntarea cu fierul care vine. Impactul o spulberă Într-o fracțiune de secundă, Împrăștiind sub roți, printre grelele spițe, peste biele și motor bucăți de carne, piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o sâmbătă, și că Isus vindecase, într-o sâmbătă, pe un om cu mâna uscată, și despre care a treia Evanghelie (Lc., 6, 11) spune că erau plini de demență sau de prostie - anoias -, și nu de nebunie. Proști sau demenți fariseii liturgici, și habotnici, nu nebuni. Chiar dacă fariseu a început prin a fi Pavel din Tars, descoperitorul mistic al lui Isus și căruia pretorul Festus i-a zis cu glas mare (Fp., 26, 24): „Pavele, ești nebun! Învățătura ta cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Înflorește mai mult. Nu mă Întrerupe, Efraim. Dă-mi voie să-ți povestesc ceva nostim. În timpul revoluției lui Lenin, la noi În Harkov, un anarhist a mâzgălit pe zidul bisericii: DUMNEZEU A MURIT - SEMNAT FRIEDRICH NIETZSCHE. Se referea la filosoful dement. Ei, În noaptea următoare a venit unul și mai isteț și a scris: FRIEDRICH NIETZSCHE A MURIT - SEMNAT DUMNEZEU. Stai o clipă, că n-am terminat. Dă-mi voie să-ți explic unde e poanta, dar Între timp pune ceainicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pleacă țeasta cheală mult deasupra ghidonului ca să dispară cât mai repede, împreună cu zgomotul de sticle ciocnite care îi ajunsese până peste cap. Chiar în același timp, un trup masiv prins între osiile unui car își mână calul, într-un salt dement, peste tufișul de tuia, încât osiile se făcură surcele, carul căzu pe-o parte și animalul, cu ochii ieșiți din orbite și cu nările căscate, galopa prin grădină. Strigând și înjurând, bărbații de la garaj năvăliră la fața locului; căruțașul, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Lucrurile se petreceau la fel ca în unele cărți pe care le citisem, dar refularea numelor, chiar și în cazul celor mai răi dintre cei care ne frecau, avea loc cu bună știință. Cu acest prilej trebuiau învățate câteva trucuri demente și adaptarea mută. O dată, simulând hepatita - am înghițit ulei încins din conserve de sardele - și apoi cu ajutorul furunculozei atât de răspândite în unitate, am reușit să scap de instrucție, dar baraca pentru bolnavi era în permanență supraaglomerată și nu oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Îi făcu vânt, răsucind-o În altă direcție. Asta n-ajută la nimic, Norman. Se afla În afara astronavei, lângă sas. Explozibilele TEVAC, șiruri de puncte roșii, strălucitoare, se Întindeau neregulat, ca pe o pistă de decolare proiectată de un inginer dement. Norman! De ce nu-mi răspunzi, Norman? Beth era instabilă, nehotărâtă. Se simțea asta În vocea ei. Trebuia să Încerce, pe cât posibil, s-o deposedeze de arma pe care o deținea, să deconecteze explozibilele. „Să le deconectăm“, Își zise el. „Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de fapt, spera să-i vadă pentru ultima oară pa Harry și Beth. Voia să-l vadă pe Harry inert, În stare de inconștiență. Voia să o vadă pe Beth stând la fereastră și agitându-și pumnii cu o furie dementă. Îi trebuia o confirmare că avea toate motivele să-i părăsească. Dar, spre dezamăgirea lui, nu văzu decât lumina galbenă care se stingea treptat În interiorul habitatului. — Norman. — Da, Beth. Acum se simțea În largul său răspunzându-i lui Beth. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
huietul general nimic din durerile celorlalți. Paleative: se adăpostește în locașul său celular și rumegă ziare, jocuri, prietenii. Și după el rămîne ceva, ca un restaurant după petrecere. Tînărul V. își poartă cu mîndrie conștiența revelată. Notează totul pentru o dementă și nefuncțională bibliotecă a universului. Încă nu știe că o operă publicată e ca un copil care te-a părăsit, pe care-l folosește și strivește lumea și care-ți trimite, din cînd în cînd, cîte o carte poștală, și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Doctorul stîrnind mirarea celor din jur: „-E diavolul lui. Îl scutură din cînd în cînd.” Trupul depășește criza și becurile își reiau pulsațiile ritmice. V. tînăr trece dintr-o lume moartă în alta în care toți sînt bolnavi de o dementă amăgire. Cred că sînt unici și iremediabil desăvîrșiți. La fel și V. O lume de Robinsoni ignorîndu-se reciproc. Fără sens. Fără civilizație sau istorie. O generație de moarte spontanee. O, tinere V., ieși cît mai repede din camera ta de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o suferință crescîndă. Un copil care îmbătrînește brusc și fața i se schimonosește într-un urlet pe care nu-l poate elibera în mijlocul unei mări de trupuri ce se zbat; strîngînd pămîntul în pumni. Acesta este scopul. Și pasărea asta dementă care se rotește deasupra capului meu țipă. Durerea pe care sunetul acesta mi-o provoacă intră prin urechi și mi se înfige adînc în inimă, sfredelitoare. „-Ce să-ți spun”-îi răspund Doctorului. „-Tu nu vezi? Privești în jur și-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
rău. Iar răul este pretutindeni, doar viața pare a fi un accident. Te bucuri și bucuria fuge. Și ești mirat că tot ce a ținut pînă acum omului capul sus, pe tine te afundă în beznă. Ți se pretind sacrificii demente ce nu ajută nimănui. Iar nefăcîndu-le, ești sancționat. Ai încălcat porunca zero. Cea care le ține pe toate. Pedeapsa e unică indiferent cît de mare ți-e refuzul. Punîndu-ți cămașa pe dos ți se ia, nu capul, ci dreptul de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pentru că nu mai eram nici mare din cauza copilului, și nici grasă ca un balon. Și nici nu arătam ca o evadată de la o clinică de psihiatrie, cu părul nepieptănat, cu cămașa mea de noapte cât casa și cu un aer dement. Nu mai eram decât eu, așa cum îmi aminteam de mine. M-am dat cu o tonă de parfum de-al lui Helen, Obsession, cu toate că-l detestam, și după ce m-am asigurat că nu mai aveam ce să-i iau, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care ține la respect deținuții mai turbulenți, de nas, un cleștișor de stomatolog amator, firesc În mîna unui director, și faptul că nimeni nu scapă de acidul sulfuric al filmului toți sînt prezentați ca-n priza directă a realității, fie demenți, fie idioți trimite direct la portocala mecanică, nici acolo nu scăpa cineva, nici acolo nu există o cît de mică șansă de normalitate, Domnul Iepure sare iar pe ecran, sincer să fiu n-am găsit ce semnificație are rozătorul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]