9,342 matches
-
și l-a numit pe Dongfang Shuo garda sa personală. În afară de povestirea despre cum a obținut o leafă mai mare din partea împăratului, mai sunt și alte întâmplări legate de înțeleptul Dongfang. De exemplu, într-o vară, la o întâlnire a demnitarilor, slugile au adus la masă o capră friptă ca dar din partea împăratului. De regulă, dregătorii aveau voie să mănânce abia după citirea poruncii împăratului. Fără s-o mai aștepte, Dongfang Shuo a scos sabia, a tăiat o bucată de carne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
facă un schimb de ostatici. Regele din Wei l-a trimis pe unul din fiii lui în capitala statului Zhao, Handan, ca ostatic. Pentru securitatea acestuia, suveranul a hotărât ca dregătorul Pang Cong să-l însoțească. Acesta era un remarcabil demnitar din Wei. La curtea regală, unii demnitari birocrați erau în conflict cu el. De aceea, se temea că, după plecarea sa în Zhao, aceștia vor încerca să-l vorbească de rău. Înainte de plecare, s-a adresat regelui: "Maiestatea Ta, dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Wei l-a trimis pe unul din fiii lui în capitala statului Zhao, Handan, ca ostatic. Pentru securitatea acestuia, suveranul a hotărât ca dregătorul Pang Cong să-l însoțească. Acesta era un remarcabil demnitar din Wei. La curtea regală, unii demnitari birocrați erau în conflict cu el. De aceea, se temea că, după plecarea sa în Zhao, aceștia vor încerca să-l vorbească de rău. Înainte de plecare, s-a adresat regelui: "Maiestatea Ta, dacă cineva vă spune că pe stradă este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dat din cap: Am înțeles ce vrei să spui. Pleacă liniștit!" Așa cum a prevăzut Pang, la puțin timp după plecarea lui, mulți l-au vorbit de rău în fața regelui. La început, acesta a pledat pentru el, arătând că este un demnitar competent și fidel curții regale. Dar auzind vorbindu-se mereu numai de rău despre Pang, regele a crezut până la urmă. Mai târziu, când Pang Cong s-a întors din Zhao, regele nu i-a îngăduit să se prezinte la curte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În scurt timp, aceasta a fost cucerită, iar împăratul ucis. Xu Deyan a fost nevoit să plece în exil. Împăratul statului Sui i-a răsplătit pe cei care au contribuit la victorie. Prințesa Lechang fusese capturată și oferită în dar demnitarului Yang Su. Xu Deyan a aflat mai târziu că soția sa se află în capitala statului Sui, Daxing. A ajuns acolo după ce a parcurs un drum lung. În fiecare noapte, fiindu-i dor de soție, scotea jumătatea de oglindă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
persoa nelor talentate pentru posturile de conducere ale statului, a fost instaurat sistemul imperial de examene. Acesta a fost perfecționat treptat, iar până în dinastia Tang (618 e.n.-907 e.n.), cărturarii de rând se puteau înscrie la examene pentru a ajunge demnitari. În dinastia Tang, însă, sistemul a fost împărțit în trei trepte ierarhice: Xiucai (învățați), Juren (savanți) și Jinshi (savanți superiori). Cărturarii de rând avansau stadiu după stadiu și, la final, împăratul prezida personal examenul pentru Jinshi (savanți superiori) și îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
orașului Chang'an. Aici exista un lac mare cu digul în zig-zag. De jur-împrejurul acestuia creștea o verdeață luxuriantă și se găseau unele monumente istorice cunoscute precum Templul Ci'en, Pagoda Cocorului Mare și Pagoda Cocorului Mic. Aici veneau des împărați, demnitari, cărturari și savanți, ca să bea și să scrie versuri. La banchetul organizat de împărat, titularii Jinshi lăsau paharele pline să plutească pe lac. Când paharul ajungea în fața vreunui Jinshi, acesta avea obligația să-l ia și să-l golească, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sacrificiu nu s-a mai practicat niciodată. Dotat cu inteligență și simț al responsabilității, Ximen Bao a condus apoi cu multă înțelepciune ținutul Yedi. Tian Ji la cursele de cai Celebrul strateg Sun Bin, autorul cărții Arta Războiului, a fost demnitar în statul Wei. Prigonit însă de colegul său, Pang Juan, a plecat în statul Qi, unde a fost recomandat marelui general Tian Ji. Acesta îl respecta foarte mult și l-a găzduit cu mare cinste. Pe vremea aceea, cursele de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de cai erau un sport distractiv mult îndrăgit de nobilime. Și se juca pe mize mari. Generalul Tian Ji era mai mereu tare mâhnit pentru că, aproape de fiecare dată, caii lui erau învinși la curse de caii regelui sau ai altor demnitari. Aflându-i pricina supărării, Sun Bin a cerut îngăduința de a se duce pe hipodrom să vadă ce se întâmplă. Acolo, strategul a aflat că toți caii participanți la cursă erau împărțiți, după viteza de alergare, în trei categorii superioară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
l-a trimis pe Pang Juan să atace, în fruntea unei armate de 100 de mii de soldați, capitala statului Zhao, Handan. Zhao a fost nevoit să ceară ajutor de la Qi. În curtea imperială din Qi se purtau discuții controversate. Demnitarul Zou Ji era de părere că implicarea în război va consuma puterea statului, iar demnitarul Duan Ganlun susținea că dacă Wei va înfrânge statul Zhao, va deveni și mai puternic și va fi o amenințare pentru Qi. Deci, este necesar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mii de soldați, capitala statului Zhao, Handan. Zhao a fost nevoit să ceară ajutor de la Qi. În curtea imperială din Qi se purtau discuții controversate. Demnitarul Zou Ji era de părere că implicarea în război va consuma puterea statului, iar demnitarul Duan Ganlun susținea că dacă Wei va înfrânge statul Zhao, va deveni și mai puternic și va fi o amenințare pentru Qi. Deci, este necesar ca Zhao să fie ajutat. Împăratul Qi, Wei Wang a fost de acord cu părerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
simplu, a decis să-i ceară regelui permisiunea de a participa la război. Un prieten al lui i-a spus: "De treburile statului se ocupă cei de sus. De ce vrei să te amesteci?" Cao Gui i-a răspuns: "Nu întotdeauna demnitarii au soluțiile cele mai bune. Țara este în primejdie, cum putem rămâne indiferenți?" Cao Gui a venit la palat și a cerut să fie primit de rege. Când a ajuns în fața regelui Zhuang, el i-a cerut permisiunea de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
feudal unificat din istoria Chinei. Sub dominația cruntă a suveranului, populația o ducea din ce în ce mai rău. De aceea, au izbucnit mai multe răscoale populare, una dintre acestea fiind condusă de generalul Xiang Yu din Chu și alta de Liu Bang, un demnitar din Qin. Xiang Yu era un luptător neînfricat și un eminent conducător militar, însă extrem de îngâmfat, pe când Liu Bang era un demnitar șarlatan și perfid, dar priceput în a-și alege colaboratorii. În războiul pentru răsturnarea puterii imperiului Qin, cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
populare, una dintre acestea fiind condusă de generalul Xiang Yu din Chu și alta de Liu Bang, un demnitar din Qin. Xiang Yu era un luptător neînfricat și un eminent conducător militar, însă extrem de îngâmfat, pe când Liu Bang era un demnitar șarlatan și perfid, dar priceput în a-și alege colaboratorii. În războiul pentru răsturnarea puterii imperiului Qin, cei doi s-au aliat sprijinindu-se unul pe celălalt. Puterea armatelor conduse de ei creștea mereu, devenind cele mai puternice. Xiang Yu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
i-a propus generalului său, Xiang Zhuang, să execute un dans cu sabia, ca să mai învioreze atmosfera la ospăț, cu intenția ascunsă ca dansatorul să-l omoare pe Liu Bang. Unchiul generalului Xiang Yu, Xiang Bo, care ținea mult la demnitarul Liu, a descoperit complotul și s-a ridicat să danseze și el alături de Xiang Zhuang, pentru a-l apăra pe cel aflat în primejdie. Zhang Liang, dându-și seama de situația critică, a ieșit și l-a chemat pe generalul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Subiectele operei Di sunt exclusiv bătălii celebre sau imaginare. În aceste piese, măștile au un rol esențial, acestea sunt realizate cu trăsături voit exagerate pentru a exprima în mod sugestiv particularitățile fiecărui personaj. Există măști pentru cinci tipuri de personaje: demnitari, militari, soldați tineri și bătrâni și femei. Toate măștile au apărători pentru urechi, care se pot mișca. Măștile pentru bărbați sunt împodobite cu imagini reprezentând perechi de dragoni. În funcție de poziția socială a personajelor, numărul acestora variază de la patru-cinci până la nouă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mare producător de penibil. Potrivit CNSAS, ar însemna să fiu coleg atestat întru nesecurism cu niște indivizi de care probabil că și Securității îi era greață. Nu altfel stau lucrurile cu legea declarării averilor. Ca și în cazul cu Securitatea, demnitarul face o declarație pe proprie răspundere. Ea urmează a fi comparată cu încă o declarație, făcută la sfârșit de mandat. Dacă se constată diferențe vădite (?!Ă și există dovezi certe (?!Ă că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mandat. Dacă se constată diferențe vădite (?!Ă și există dovezi certe (?!Ă că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite pe căi licite, averea respectivului este supusă controlului. De asemenea, orice cetățean poate să facă o sesizare în legătură cu un demnitar și că a fost turnător la Securitate, și că trebuie băgat „la ilicit”. Din aplicarea legii care a născut CNSAS a rezultat că fie aproape toți n-am colaborat cu Securitatea, fie aproape toți am colaborat și mai colaborăm încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să am? Bun prilej de vorbe. Practic, această lege nu va funcționa: cine e nebun să pună ce-a agonisit prin șpagă într-o declarație de avere la sfârșit de mandat? Cel mult, diverși adversari politici și concurenți ai unor demnitari vor face sesizări la comisie ca să-i facă viața amară dușmanului - nimeni nu va fi însă într-adevăr judecat și condamnat pentru îmbogățire fără just temei. Toată opintirea normalistă a aleșilor a fost spulberată de un cetățean care spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Toată opintirea normalistă a aleșilor a fost spulberată de un cetățean care spunea că rândurile de burți și pliurile gușii sunt cea mai clară declarație de avere... De fapt, legea are o doză apreciabilă de ilogic din start. Dacă un demnitar aflat în funcție fură, așteptăm până la terminarea mandatului, până se șterg urmele și mor păgubașii, ca să ne spună el că a furat și să-l controlăm?! În timpul exercitării mandatului, dacă organele de control ale statului, în primul rând cele fiscale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
euro în cont”, e suficient ca, așa cum orice ins care ia credit din bancă e obligat să declare ce va face cu el, cel care depune sume mari să declare proveniența banilor. Nu publicul și nici șefii politici ai unui demnitar trebuie să aibă acces la aceste declarații, ci organele de anchetă, care mai trebuie să și vrea și să fie și lăsate să-și facă datoria. Pe urmă, demnitarii pot să toace banul public și fără să facă ceva ilegal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
declare proveniența banilor. Nu publicul și nici șefii politici ai unui demnitar trebuie să aibă acces la aceste declarații, ci organele de anchetă, care mai trebuie să și vrea și să fie și lăsate să-și facă datoria. Pe urmă, demnitarii pot să toace banul public și fără să facă ceva ilegal. Ce lege, ce Parchet Anticorupție îi poate opri să-și voteze prime, pensii de lux, limuzine, excursii politice cu ghiotura în țările calde? Cine îi poate împiedica să abuzeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Azur, delicatețea de a-i lua amantei un inel cu diamant, mulțumirea sufletească de a descinde dintr-un jeep, eliberarea spirituală pe care o încearcă într-o vilă cu 18 camere? Nu vreo lege a declarării averilor îi face pe demnitarii din țările scandinave să vină la serviciu cu bicicleta și punga cu sandviș... Sindromul Huta Certezetc "Sindromul Huta Certeze" 1. Denumire dată în Imperiul Roman unor reședințe rurale de pe domeniile latifundiarilor. 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mai mic decît cele pentru aparatele „Leica“. Ați citit, desigur, despre interpelările din parlament În legătură cu niște documente care au dispărut timp de-o oră. După aceea, presa a amuțit: nu folosește la nimic să zdruncini Încrederea publică Într-un Înalt demnitar, iar noi nu cîștigăm nimic cînd publicul și presa se amestecă Într-o anchetă pe care nu pot decît s-o Încurce. Vă vorbesc despre toate astea pentru că... pentru că În caz de indiscreție vă pot băga pe amîndoi la răcoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că se comportase «ca un senior medieval ... care i-a chemat pe săraci de ziua lui ca să le arunce niște firimituri», dar dacă nu era orb, Iliescu ar fi trebuit să știe că asemenea averi erau adunate și de alți demnitari PSD-iști în toată țara. În loc să comparăm România cu Polonia și Cehia, ar fi mai utilă comparația cu alte țări foste comuniste [...] ne gândim imediat la Angola, ca și la unele state foste comuniste din Asia. Relatările din Luanda, cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]