3,818 matches
-
concentrarea latinității în Iliria. Pentru atenuarea contradicției dintre proporțiile spațiului latinizat inițial și zona restrânsă în care latina vulgară a trecut la româna comună autorul introduce „păstrarea unui element latin, fără îndoială destul de important, în Dacia și Moesia” (p. 189). Denaturarea istoriei prin anularea substratului și restrângerea spațiului de constituire a romanității orientale numai din latină a atras după sine șirul de falsuri menite să dea impresia unui întreg pe care să se poată baza cultura și educația: după ce se nasc
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
am gândit că mi-ar fi permis să schimb ceva din comportamentele lor. Singura libertate pe care mi-am permis-o, a fost să mai îmblânzesc ferocitatea lui Pyrrhus." Această fidelitate față de izvoare merge totuși mână în mână cu multe denaturări, cu condiția ca verosimilul să fie salvat și ca eroul piesei să fie conform cu imaginea pe care și-o fac spectatorii asupra epocii. În A Doua Prefață la Andromaca, din 1676, Racine va recunoaște că s-a îndepărtat foarte mult
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
receptorul avizat, mai exact, între convențiile recognoscibile de gen, conținut sau stil și maniera deformată în care acestea sunt prezentate. Importantă este și valența satirică a parodiei. Întrucât presupune un proces biunivoc, de analiză și de critică implicită prin deformare, denaturare, inversiune, coroborare, colaborare etc. grefate fie asupra unui text literar, fie asupra unui stil social de comportament, parodia se intersectează în privința finalității critice cu satira. Fie că exploatează prestigiul meritat al unei opere, fie că, dimpotrivă, subminează un succes nemeritat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Lache, etc. sunt personaje tipizate și schematizate caricatural, reduse la simple măști sau fantoșe, dar devin simboluri ale condiției umane asemenea personajelor lui Jarry, Beckett sau Ionesco, pentru că ilustrează atitudini umane fundamentale într-o lume degradată, chiar absurdă. Protestând împotriva denaturării Scrisorii pierdute, jucată fără voia sa la 20 aprilie 1895, Caragiale însuși impunea această perspectivă anistorică asupra personajelor sale: "Artiștii, cum aflu ulterior, și-au permis cu autorizarea Direcției și în contra oricărei tradițiuni, să-și facă măști după chipurile unor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
decât merçi și bonjur. Noi zicem literatură ei zic literatiur. Noi zicem universitate, ei zic universite. Zicem librărie, ei zic librării. Toată limba franceză de după război e copiată după noi, însă puțin schimonosită, ca să nu se cunoască și pițigăiat, prin denaturarea consoanelor pure. Au renunțat la î și ă. [...] toate instituțiile noastre sunt maimuțărite la Paris, până și Academia. Mai mult, literatura franceză actuală este furată întreagă, și poezia și proza. Nu o dată am recunoscut articolele mele în presa pariziană.66
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sunt, în concluzie, aspecte care argumentează considerarea lor drept prefigurări ale antieroilor farsei tragice moderne. 5.5. Dezarticularea limbajului Ceea ce micșorează în mod esențial distanța dintre opera caragialiană și literatura absurdului este dezagregarea cuvântului, proces aflat în directă legătură cu denaturarea personajului. Circularitatea intrigii are consecințe în planul dialogului care conține elemente de repetabilitate, "piruete verbale"30 ce anulează funcția de comunicare a limbajului. În comedii, în dansul ticurilor verbale sunt antrenate aproape toate personajele: Titircă Inimă-Rea dă aceleași dispoziții lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în legătură cu "onoarea sa de familist", Cetățeanul se întrebă refrenic "Eu cu cine votez?", Dandanache reia mecanic povestea cu becherul, Catindatul revine contrapunctic adresându-se lui Iordache cu același: "Știi s-o scoți? Scoate-o!" etc. Se remarcă două aspecte ale denaturării limbajului caragialian, aspecte unificate în cazul unor personaje. Primul vizează fantezia verbală cu atributul inutilității, vizibilă în arhitectura haotică a discursurilor, iar cel de-al doilea se referă la desfrânarea lingvistică în concordanță cu degradarea biologică și psihologică a personajelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurdului, întrucât fantazarea bazată pe suita de căutate inadvertențe și inversiuni năucește și, în definitiv, salvează. Interesant este că și personajul arghezian pare perfect conștient de aceste virtuți izbăvitoare ale absurdului comic și recurge la vertijul de nonsensuri tot pentru denaturarea biografiei: PREȘEDINTELE: Să o luăm sistematic: Tatăl dumitale avea mustăți? ACUZATUL: Era cu cinci ani mai tânăr ca mine. PRESEDINTELE: Dar doamna mama dumitale? ACUZATUL: Când m-am născut trecea examenul de clasa a doua primară. PREȘEDINTELE: Nu e de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe acoperișuri... De ce? Pentru ce? PROFESORUL: Pentru societate... LOCATARUL și PRIETENUL (luminați deodată): Ei, bată-vă să vă bată! (Râd relaxați).89 Aceste proceduri controlate prin care se asigura uniformizarea opiniilor și "reeducarea în masă" sunt responsabile și de tragica denaturare a limbajului. Expresie concretă a absurdului ființei umane dezumanizate la Caragiale și la Eugen Ionescu, noncomunicarea are în piesa lui Sorescu alte cauze și alte funcții. Chiar dacă remanența ecourilor caragialiene persistă prin replici care traversează instantaneu distanțele prin aluzii intertextuale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Farfuridi, la Iordache și Girimea, deci la acele cupluri care, dezbinate, "scoase din țâțâni", ar putea reacționa în aceeași manieră bufon răzbunătoare sau autodistructivă ca orgolioasele personaje ale lui Urmuz. Relațiile de subordonare dintre personajele caragialiene implică aceeași potențialitate a denaturării în conflicte deschise cu însemnate pierderi de ambele părți, întrucât subordonatul deține secrete ale superiorului pe care-l poate aduce, întocmai cum procedează Turnavitu cu Ismail, "într-o stare de decrepitudine"52, echivalentă ostracizării din politică sau din afaceri. În
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nivelul operelor lui Caragiale și a lui Eugen Ionescu. Astfel, dacă la Urmuz, absurdul pare căutat cu orice preț, stârnit prin devierile bruște de la logic la ilogic, de la real la ireal etc., provocat prin transgresarea limitelor pe care până și denaturările caricaturale, grotești și parodice le presupun, la Caragiale absurdul este, în primul rând, cel pe care, descoperindu-l cu stupoare în realitate, îl transpune transfigurat artistic și îl evidențiază prin contrastul clar dintre ordinea internă a operei și dezordinea surprinsă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
monstru; nici tăierea limbei din jurisdicțiunea voastră. Vouă, ceaiul și opiul să vi se dea... și'ncolo, pace! O, de trei ori fericiți muritori!!!150 În același sens, Caragiale reușește să profetizeze apocalipsa limbajului, prin evidențierea stadiului agravant de sclerozare, denaturare și absurdizare a acestuia. Surprins în practica discursului la personaje pe cât de infatuate, pe atât de agramate, limbajul este sufocat de șuvoaie nestăpânite de incoerențe, inadvertențe, paralogisme, poncife, sintagme prefabricate inserate mecanic, etc. toate generatoare de eșec nu doar al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
55-56. 141 Raportul dintre parodie, burlesc și absurd este, în general și la Urmuz, în special, unul de includere sau de subordonare: parodia presupune, în linii mari, imitația unui text literar individual, cu intenție umoristică sau critică, de regulă prin denaturarea sau îngroșarea trăsăturilor caracteristice ale originalului, în timp ce burlescul are o sferă mai mare de referențialitate și o mai mare libertate de construcție, delectarea putând fi generată și în afara confruntării directe cu modelul, ci numai prin absurditatea lumii nou create. Se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
critică la această critică a operei lui Eliade, argumentând că acuzele proferate de către autorul francez denotă mai degrabă inabilitatea acestuia de a cuprinde întregul câmp disciplinar al operei eliadești decât incongruențe în cadrul ei, susținerea lor indicând o simplificare și o denaturare intenționată ori inconștientă a operei savantului român. Dacă majoritatea criticilor bănuiau o "agendă secretă" politică a lui Eliade, care să-i fi contaminat opera academică, autoarea îl citează pe Douglas Allen, unul din apărătorii moderați ai acestuia, care subliniază faptul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
comentariile includ aceleași descrieri și ierarhizări care "elimină plăcerea imediată a lecturii", aplicarea legilor criticii literare însemnând atât acceptare (în continuare condescendentă, ca pentru cel mult un mijloc de a atrage masele spre forme înalte de artă), dar totodată și denaturare.553 Dacă este să fie o artă, continuă același lucid Maigret, atunci banda desenată trebuie să scape de definițiile utilitariste, iar dacă rămâne doar artizanat, atunci îi este necesar să renunțe la convenții. "Infantilizarea" permanentă cu care se confruntă banda
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
frig. Încă nu se hotărâse În privința proprietarului de la garajul Broadstane. Furnizase un alibi fals: denaturase mersul justiției. Nu că ar mai fi contat acum că avea copilul. Cu sau fără alibi, Darren fusese prins cu mâța-n sac. Și totuși, denaturarea cursului justiției era un delict grav... Își vârî mâinile adânc În buzunare și porni pe stradă. Case tăcute, draperii trase, câte-un colț de perdea ridicat atunci când vreun vecin curios Încerca să-și dea seama ce caută poliția la familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dată. Norocosul, îmi ziceam adesea, norocosul de Werner Pfeffer undeva în Anglia, tatăl lui a avut inspirația să îl trimită cu transportul pentru copii, exact în ultimul moment. O priveam pe Charlotte, în timp ce ascultam mărturia lui Meyer Levin. Vorbea despre denaturare. A folosit termenul înșelăciune. Vorbea despre lipsă de respect. Bărbia lăsată de vârstă a lui Charlotte se mișca în sus și în jos în semn de aprobare. Când am ajuns în sala de tribunal, lunea următoare, stătea în același loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și două forme, una militară și cealaltă clericală". (A. Rosmini, Cele cinci plăgi, p. 70) Prin această schemă interpretativă, centrată pe constatarea progresivei asimilări a puterii ecleziastice în cea politică și a pro-ducerii unor plăgi provocate de o astfel de denaturare, Rosmini tra-sează etapele unei istorii a creștinismului care prinde elan în era feudală, parcurge era reformei gregoriene a luptei pentru învestituri, a absolutismului, a Reformei și Contrareformei, și culminează într-o interpretare eminamente religioasă a revoluțiilor contemporane: "Poate acea neliniște
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Președinția Consiliului C.E. și Comisia C.E., pe de altă parte; - folosirea deplină a canalelor diplomatice. În ceea ce privește alinierea legislativă, prevederile tratatului se referă la: - reguli privind concurența. Între părțile semnatare se aplică reguli referitoare la acorduri între întreprinzători în vederea limitării sau denaturării competiției, la abuzul bazat pe poziția dominantă și la ajutorul public, similare cu regulile prevăzute în Tratatul de la Roma. - proprietatea intelectuală, industrială, comercială. În decurs de 5 ani de la intrarea în vigoare a Acordului Interimar trebuie introdusă o legislație care
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
că unii din termenii tratatului nu erau, în totalitate, în concordanță cu interesele Prusiei, regele acesteia, Friedrich Wilhelm al III-lea, a operat o serie de modificări în exemplarul prusian al actului care au fost considerate de Napoleon că o denaturare a literei și spiritului acestuia, refuzând, la rândul său, să pună în aplicare angajamentul de a evacua teritoriile germane, potrivit prevederilor tratatului. La deteriorarea rapidă a relațiilor francoprusiene a contribuit și decepția cercurilor conducătoare prusiene provocată de opoziția lui Napoleon
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
În viziune nietzscheană, locul omului este luat de supraom. Omul devenise un concept învechit și retorica umanismului trebuia înlăturată. De aici demitologizarea omului și impulsul antiumanist al scriitorilor și artiștilor începând cu primele decenii ale secolului XX. Scrierile lor reprezintă denaturarea și adeseori eliminarea imaginii omului, fragmentându-i reprezentarea firească, dislocându-i sintaxa. După Richard Millet, asistăm la o aplatizare, mediocrizare a spiritului, la o devalorizare generală a valorilor, trăim într-o lume care și-a pierdut sensul de a avea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
libertate, dreptate, democrație, comunist, parvenit. Care este înțelesul exact al acestor cuvinte, când o situație sau o persoană intră sub incidența lor sunt decizii care depind de cel care inițiază acțiunea de comunicare. Dacă interesul acestuia este să obțină prin denaturare adeziune la o idee, atunci va asocia ideea cu note pozitive, iar pe cele negative le va transfera în partea adversarilor ideii. Adeziunea se poate produce inconștient, prin simpla asociere a unor imagini determinate de cuvânt unor realități. În acest
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
109. Putem stabili pentru un anumit concept anumite note care nu se află în mod firesc în cadrul conceptului ca în cazul exemplului: "Libertatea înseamnă muncă, disciplină, seriozitate în tot ceea ce facem!"110. Această extindere poate fi expresia unei intenții de denaturare a sensului. În acest caz, conceptul de libertate s-a extins, cuprinzând note specifice ca muncă, disciplină, seriozitate, deși este greu de susținut un raport de identitate aici. Relaționarea cuvintelor se referă la folosirea improprie a antonimiei, sinonimiei, hiponimiei sau
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
concepte poate fi transformat în scopul realizării unei acțiuni de influența ilegitimă. Aceste posibilități de influențare evidențiază proprietatea cuvintelor de a se pune în slujba intereselor emitentului. III.2.2. Manipularea la nivelul actelor de limbaj La nivel de enunț, denaturarea poate interveni în relația acestuia cu realitatea. Pot fi formulate enunțuri care să nu reprezinte o stare de fapt adevărată și care să aibă efecte asupra concepțiilor sau comportamentelor receptorilor. O situație interesantă se poate identifica la nivelul actelor de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
imperativelor argumentabilității și acceptabilității. Aceste caracteristici îi asigură o largă credibilitate în rândul publicului. Însă tocmai această calitate prezumată, dublată de puterea de impact, determină posibilități de manipulare a receptorilor. Așadar, manipulările specifice discursului jurnalistic apar sub forma generală a denaturării realității în ansamblu, dar care se realizează prin tehnici corespunzătoare încălcării caracteristicilor identificate pentru obiectivitate. IV.1.1. Prezentarea unor evenimente care nu s-au petrecut în realitate Prezentarea unor evenimente care nu s-au petrecut în realitate poate lua
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]