4,078 matches
-
fi detectată, în enunțarea constantă și ostentativă a responsabilității morale și duhovnicești, o motivație persuasivă expresă, dar accentul răspicat pus pe propria persoană - "de gîtul mieu spînzură sufletele voastre" -, ca inovație discursivă glisează oarecum semnificația într-o zonă ce se depărtează vizibil de finalitatea presupusă a demersului. Deși aparține structural problematicii retorice, relația creatorului cu auditoriul său, cuantificată verbal, reține în mod legitim atenția cercetătorului literar, fie măcar din rațiuni pragmatice. Dincolo de toposul "captatio benevolentiae", maniera variată în care Antim se
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
petrecăreț și frecventator asiduu, cum reiese din film, al caselor de plăcere din Crucea de piatră. Fănuș l-a interpretat cu mult aplomb, potrivindu-i-se rolul ca o mănușă, cum au susținut unii comentatori malițioși. Dar să nu mă depărtez de momentul pe care începusem să-l evoc, al cunoștinței cu Fănuș Neagu făcută în primele mele zile de studenție. Venise de la Brăila nu știu dacă plin de bani, cum se aștepa prietenul său devenit și al meu, dar cu
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
în piese nescrise, se-nclină plini de respect în fața publicului absent aplaudând în picioare... Nu poți privi nici înapoi, nici înainte- captiv, șansa ta e înotul prin sinele-ți încă liber, grăbește-te, drumurile se bifurcă la nesfârșit, malurile se depărtează împinse de mareea amurgului... Printre lumini... Ții minte văile cu jderi prin care rătăceam mai ieri? Cărări înguste, grote, salturi, fugi... Și gleznele-ți ostatice-ntre rugi... Printre lumini, lumină tu fiind, brațe de rai simțeai cum te cuprind, O
Poeme by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/2471_a_3796]
-
publică". Tematizarea la care făcea Luhmann referire este descrisă, în zilele noastre, prin conceptul de ,,agenda-setting function", adică prin funcția de stabilire a ordinii de zi pe care o îndeplinesc mass-media. Realitatea efectelor mediatice este mult mai complicată, ea se depărtează mult de modelul discuțiilor directe, cum ar fi, de exemplu, dialogul dintre doi oameni, în care unul spune ceva și celălalt este confirmat în convingerile sale sau convertit. Acesta este un lucru dovedit de Walter Lippmann care ne arată cum
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
lui Djilas cu realitatea comunistă non-iugoslavă (cu precădere sovietică, dar și ucraineană, românească) se suprapune din punct de vedere temporal confruntării Iugoslaviei cu URSS. Astfel, între 1944 și 1948 sunt patru ani în care, pe de o parte, Djilas se depărtează nu doar de comunism, ci și de statul iugoslav acaparat de o "noua clasa", în detrimentul societății/poporului, iar, pe de altă parte, Iugoslavia se rupe de comuniunea cu URSS. Ambele procese sunt descrise în Convorbiri cu Stalin, având în vedere
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
doamnă, cultă, de o vitalitate invidiabilă, tânără sufletește și optimistă, în ciuda celor 90 de ani pe care i-a împlinit la 30 septembrie 2005. De o rar întâlnită luciditate, doamna Elena-Georgeta Roth, medic de asemenea, evoca trecutul apropiat sau mai depărtat cu o anume detașare ironică și caracteriza plastic oameni și evenimente. Surpriza a fost să descoperim că doamna doctor Roth a fost prima soție a poetului și prozatorului Grigore Băjenaru (13 februarie 1907-5 februarie 1980), ,Gabi", principalul personaj feminin din
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
înălța/ de la durere la cer/ prin iubire// mai putea și să moară, fragmentar l-ar fi înviat poate//cuvântul//rostit\ la facerea lumii// ieșit din frica, singuratic,în ploaie,// aseară,Iov mă chema// la o mărturisire istovitoare//cu lașitate, mă depărtam//pe-o navă utopică// din cuvinte plutitoare/ între marea judecata/ și poezie//’’ O poezie inspirată din Biblie. și alegerea nu e doar o carte simplă, ci un întreg logos, o filosofie despre credință, speranță mai ales, puterea de-a crede
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
text italienesc, se poate referi la München, nu numai la Principatul Monaco. Adaptarea împrumuturilor lexicale asculta în trecut, de fapt, de aceeași logică - a minimului efort pentru vorbitorul locului. Așa se explică în română impunerea destul de rapidă a multor forme depărtate de termenul-sursă - din puntul de vedere al scrierii (gem, antet, meci) sau al pronunției (iaht, buget) -; asemenea adaptări drastice se produc mult mai greu azi, la noile împrumuturi. Afirmarea formei locale reprezintă, tot mai mult, și un act polemic de
Torino și Turin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10848_a_12173]
-
se putea mișca mai ușor. O vedeam bine. Lumina stelelor și a lunii Îi estompa trăsăturile făcând-o și mai frumoasă. Am lăsat-o să meargă Înaintea mea cu câțiva pași. De parcă i-ar fi fost teamă să nu se depărteze prea mult, se opri. Am ajuns-o. Mă luă de braț, căutându-mi sprijinul. M-am bucurat. Ne-am continuat drumul În tăcere. După câtva timp am simțit că ostenesc. Ea nu spunea nimic. Avea o rezistență ieșită din comun
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
limba română și de limba franceză). Un prozator de subtilitatea lui Anton Holban nu putea să fie decât un profesor iconoclast. și amintirile despre el se țin lanț de la portretul fizic în momentul intrării la ore ,fără catalog, cu mâinile depărtate de corp, cu degetele întinse, cu părul zburlit, neglijat, spunând obișnuitul Ťbonjourť, câte o glumă sau câte un spirit de bun gust", până la obiceiul lui de a neglija orele de gramatică în favoarea celor de literatură și de a oferi o
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]
-
privind abajurul cu murdărie de muscă. Intimitatea, confesiunea au devenit cu neputință. N-am mai vorbit între patru ochi despre poezie, subiectul implică dragoste. De câte ori ne vedeam, se stabilea între noi un soi de complicitate malefică. În loc să ne apropie ne depărta. Ochiul meu, introdus prin crăpătura zidului, ochiul-martor al liturghiei perverse, era un organ vinovat, transmisese creierului o plăcere clandestină. Ne-am revăzut. Am început să merg regulat la cenaclul "neoficial", al cărei stâlp era Balduin, al Păunei Manoli.
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
făceam vacanțele în Delta Dunării. Plecăm pentru 2-3 săptămâni la Crișan, unde plăteam câte un pescar să ne ducă pe partenera mea și pe mine undeva pe lacul Lumină și să ne lase cu cort și barcă. Lacul era prea depărtat de brațul Sulina ca să fie nămolit primăvară, si de aceea rămânea limpede și ideal pentru scufundări și vânătoare sub apă. Pentru a ne feri de plaurii migratori, trebuia să căutăm urme de mistreți, garanție pentru a găsi pământ tare unde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Sare că arsă. „Cum, conașule, să n-ai cui?... Da mâna la babă să-ți ghicească! Trebuie să ai pe cineva...” Devenise agasanta, am repezi-t-o să plece. Probabil aveam o privire foarte năucita pentru că florăreasa renunța și se depărta. După numai câțiva pași se opri parcă amintindu-și ceva. Îmi strigă, pierzându-se în întuneric: „Ai s-o găsești curând și ea te caută! și dacă nu pe ea pe alta!” Dar de ce altă!? Eu de EA aveam nevoie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
astea nu sunt pentru copii“), care mă umilea și mă fascina în același timp, o fascinație negativă, dacă se poate spune așa, pentru că îmi stârneau curiozitatea nu ca să mă pot apropia de ele, ci ca să găsesc motivele pentru a mă depărta. Îmi stârneau repulsia mai ales femeile dispuse să exhibe - ele între ele - o vulgaritate de care nu se jenau, ci erau mândre și chiar o șarjau. În orice caz, nu aveam nici o îndoială că, atunci când eram îndepărtată, ceea ce nu trebuia
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
său se înșurubează în jurul unui adevăr. Că acest adevăr are la bază fetișizarea de care vorbeam mai devreme, aroganța solipsismului sau obsesia entropiei nu fac decât să determine complex noțiunea. Îngustată de numeroase lupte conceptuale, literatura lui Cărtărescu s-a depărtat tot mai mult în interpretări de ceea ce este ea ca intenționalitate: o istorie a ființei. Iertată fie-mi formularea, poate pretențioasă; însă, privită în întregul ei, literatura lui Cărtărescu stă sub semnul „dezvă luirii” și al anamnezei - exact definiția heideggeriană
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
creație. La câțiva ani de la declașarea "războiului rece", familia decide să emigreze în Australia: "Perspectiva unui nou război și, mai ales, dorința de a proteja viața lui Roland (copilul lor, n. I.R.), îi decise pe Serge și Liana să se depărteze cât mai mult de Europa", alegând Australia. Scris cu o mână sigură, microromanul lui Lucian Boz excelează prin conturarea atmosferei de epocă, fie ca e vorba de boema bucureșteană înterbelică, fie de Parisul ocupat vremelnic de naziști. 4. Relația cu
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
de Teocrit și o pagină din Gogol (Glasul luncilor), vîntul cîntă ca o liră din Ossian (Pe aripa zefirului), Tecuciul estompat în depărtare pare scos dintr-o gravură germană, iar centrul orașului este „unmic Trianon, un Trianon aproape asiatic" (Tecuciul depărtat). Cuplată cu aluzia culturală se prezintă la Petică obsesia onirică. In toate aceste poeme în proză se visează - se visează copilăria pierdută, un liman sudic unde clima mediteraneană să adăpostească luxul și fantezia. Acestea devin dominante, iar noua formă poematică
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
și materializarea lor reduc în cele din urmă discursul la problema inițierii. Deși căsătoriți, eroii Corinei Sabău nu au atins o revelație personală în afara lor. Teo are șansa paternității - o corporalizare cu efecte dezastruoase pentru cel ce dorește să se depărteze. În schimb, Mia trăiește eroic despărțirile de un confort sentimental. Bovarismul ei alunecă în scenarii sofisticate, pentru că Vlad îi oferă în căsnicie o normalitate. Corina Sabău scrie despre criza cuplului pentru care normalitatea nu e de ajuns. Tocmai de aceea
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
România nu a fost mai aproape de prăpastie. Era să ne prăbușim. Experimentele USL au adus România aproape de izolare, ne-au rupt de lume. Ponta și Antonescu și-au bătut joc de ani întregi de muncă ai acestui popor. USL a depărtat România de Schengen", a spus Blaga. Noi propunem normalitatea, care înseamnă democrație, stat de drept, domnia legii. Proiectul nostru e să ne unim forțele într-o alianță puternică, curată, care să îndrepte răul făcut României de guvernarea socialistă, care să
Blaga: Minciuna a ajuns politică de stat, dar premierul este primul mincinos () [Corola-journal/Journalistic/42057_a_43382]
-
p.354) Și, generalizând: „Fără să-și dea, desigur, seama, inaugura o manieră moldovenească de a povesti, bazată pe armonia frazei în sine, manieră ce avea să ajungă la apogeu în perioada interbelică, odată cu Mihail Sadoveanu; în sfârșit, provincialul Hogaș, depărtat de capitalele literare și-a făcut din izolare o virtute ontologică: fără vârstă certă, proza lui se află în afara timpului”. (p. 366) Dacă Hogaș a avut/are un loc important în manualele de literatură, despre Soveja (S.Mehedinți ) nu mai
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
câinilor. Acum două săptămâni, eram pe strada Biserica Amzei. Aceeași fază, câinele se cacă, cucoana dă să plece. Îi spun că a uitat să strângă. Discret și politicos. Începe să țipe la mine, să mă facă nesimțită etc etc. Se depărta și urla. Moment în care m-am enervat și eu și i-am zis, de data asta cât să audă toată stradă: “Doamnă, ați uitat căcatul! Ați uitat căcatul!”.
Venus cea fără cap by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18911_a_20236]
-
Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Eu ,păcătosul! Mi-e sufletul de gheață În trupu-mi de pământ, N-am reușit o viață Să apăr ce e sfânt! Porunca ta,Hristoase, De multe ori călcând M-am depărtat de Tine Iubitul meu Cuvânt! O haină,nu ți-am dat-o Când gol ,te-am întâlnit, Un blid ,măcar o pâine Când erai flămânzit, N-am înmulțit talanții Spre mântuirea mea, Iar cel de lângă mine, Iubirea-mi,n-o
EU,PĂCĂTOSUL! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373675_a_375004]
-
descoperi, va trebui să descopăr acolo, în toate câte îndeobște se trec cu vederea, esențialitatea acestei lumi. Cineva trecu pe lângă mine și mă salută. Răspunsei respectuos, fără să deslușesc, în lumina înaltelor felinare, cine era anume. Îl privii cum se depărta. Apoi o auzii pe Keti: „Ești cu adevărat judecător?” - „Da, Keti, de acum un an; erai lângă mine când am depus jurământul. Nu se poate să nu-ți aduci aminte. Degeaba zâmbești”. - „Nu zâmbesc că ești judecător, îmi spuse, mi-
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
a joacă. - „E bustul lui Cezar, explic. Tu nu știi cine a fost Cezar; a trăit cu două mii și ceva de ani în urmă”. - „De ce-l ții aici?” păru să mă întrebe acum când se trezi ca din somn și depărtându-se de piedestal se așeză pe labele dinapoi și începu să ne privească, alternativ; avea din nou urechile ridicate; se petrecea în el o nedumerire. Îl întrerupsei brusc, bătând din palme - știutul nostru consemn. - „E timpul de culcare, Rex!” El
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
prezenta la directorul uzinelor germane și negocia schimbul mașinilor vechi cu modele noi. Culmea, deși nici delegația nu se aștepta la cine știe ce succes, neamțul după mai multe runde de târguială ca la ușa cortului (o fi fost un neamț mai depărtat de trunchiul tradiției specifice!) primi cam o treime din rable pe care le schimbă cu mașini noi. De bucurie, delegația îi făcu cadou rablele rămase pe dinafară, că tot nu mai aveam noi ce face cu ele și oricum erau
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]