7,752 matches
-
Familie Orice familie are particularitățile și intimitățile ei care nu trebuie să devină publice (apropo de spălarea rufelor murdare). Nu e bine nici ca familia să fie asemenea unei cetăți medievale cu ferestrele și ușile oblonite și cu porțile ferecate. Depărtare Departe de familii nu sunt numai persoanele aflate la mari distanțe geografice ci și cele care s-au îndepărtat sufletește de ele. Dragoste Dragostea ardentă și devotată este arma cu care unul dintre partenerii cuplului îl domină pe celălalt și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
dezinteresat acordat la timp, dărnicie se cheamă. Fotbal Fotbalul solicită picioarele, capul, inteligența, dăruirea și un strop de talent. Tare În perioadele istorice tulburi proliferează și înfloresc tarele economice, sociale și morale. Poveri Pentru românii aflați la mii de kilometri depărtare de cei dragi, îngrijorările și dorul de ei le înnegurează sufletele și le împovărează viața. Cucoane La casele mari și menajerele își dau aere de cucoane. Logodnă Nașterea nu este numai momentul intrării ființei umane în viață, ea este și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
analizei de mai sus, și care, desigur, a generat-o, apare abia o pagină și ceva mai încolo, venit mai mult ca o confirmare a unor teorii mai largi. Procedând astfel, cartea câștigă înălțime critică și rafinament, dar pierde prin depărtarea de text. Mai convingător și mai apropiat de cititor pare Angelo Michievici în capitolele în care nu opera este vizată, ci biografia. Capitolul V, Caragiale și Caragiale (trimitere la cartea lui Florin Manolescu despre Caragiale-tatăl ) este scris cu o evidentă
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
criticului, dar și de o bine antrenată etică publicistică a termenului-limită. Când ajungi să prezinți o carte pe zi, când reușești să scrii cel puțin o cronică pe săptămână, însăși alcătuirea unor asemenea tomuri se-riale devine - prin extensie și de la depărtare - o întreprindere ceva mai sistematică și - implicit - mai credibilă. Într-un asemenea monolit de consecvență (chiar filigranat în zeci de modéle și de artificii stilistico-morfologice) nu se poate pătrunde hotărât decât făcând uz tot de o atare cerbicie a argumentului
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
de mituire de martor, instanța va încheia proces-verbal și va trimite pe martor în fața autorităților penale. Articolul 200 (1) Martorul poate cere să i se plătească cheltuielile de drum și să fie despăgubit după starea sau îndeletnicirea să și potrivit cu depărtarea domiciliului și timpul pierdut. ... (2) Încheierea instanței este executorie.*) ... ----------- *) Alin. (2) al art. 200 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 62 din Ordonanță de urgență nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 31 ianuarie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106056_a_107385]
-
Executorul judecătoresc va lua cu sine și agenți polițienești după trebuința. Art. 577. Executorul judecătoresc va soma pe parte a ieși de îndată din imobil și, nevoind, va încheia proces-verbal de împotrivirea să, procedind în urmă cu ajutorul forței publice la depărtarea lui din imobil și va declara pus în posesia bunului pe cel în drept. Dacă partea lipsește de acasă sau nu voiește a deschide ușile, executorul judecătoresc se va însoți în toate cazurile, de un comisar de poliție ori un
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 31 ianuarie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106056_a_107385]
-
înțeles-o bine, așa încât am recitit-o. Va să zică decomunizarea, atât de dificilă, atât de dureros defectuoasă, la care suntem martori de aproape două decenii, să nu fie decât un echivalent al... comunismului? Asta vede și crede autorul Întoarcerii huliganului, din depărtările în care domiciliază, când vine vorba de vitregita noastră parte de lume? Pentru a realiza enormitatea aserțiunii d-sale, să facem următorul exercițiu. Să presupunem că se află în chestiune nu comunismul, ci nazismul și că romancierul s-ar fi
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
coloanele revistei profesorul Mihai Zamfir, ambasador în această țară. Chestiunea este departe de a fi necunoscută - dar, din fericire, și neepuizată - și intelectuali români de anvergură, precum N. Iorga, Mircea Eliade și mulți alții, s-au interesat de interferențele luso-române. Depărtarea geografică învăluie însă acest bastion extrem-occidental al romanității într-o aură de necunoscut și chiar de mister. Legături portughezo-române s-au manifestat în trecut și pe linia francmasoneriei și documente aflate la Paris, în arhiva Marelui Orient al Franței, mi-
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
acestora. Voicu Enăchescu ar fi putut să fie un iscusit om politic. A devenit însă un destoinic dirijor de cor. Unul dintre acei extrem de puțini șefi de ansamblu vocal în stare să-ți lungească urechile după eufonii dospite undeva în depărtare. Într-un fel tot politică face, îmbrățișând și servind o anume ideologie. Într-alt fel are chiar veleități de traseist, fluctuând între programe și proiecte doctrinare în funcție de particularitățile stilistice ale partiturilor pe care le abordează. Nimic ostentativ, de paradă în
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
Între al doilea și Maiorescu, pricini mult mai înalte, în care se face risipă de vorbe mari. Comparîndu-le, însă, flerul, din lista de speranțe a lui Dragomirescu nu rămîne, după mai bine de trei sferturi de veac, aproape nimic... Din depărtarea unei chilii, părintele Galaction cheamă, din nou, libertățile și prieteniile literaturii: "și apoi cred că trebue să ne lăpădăm odată de toate robiile literare. E vremea să nu mai slujim deloc drept cutie de rezonanță și să cântăm de acum
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
va juca niciodată rolul titular, e pregătit. În preajma lui rămîn, accesorii discrete, dar lovind cu toată puterea ordinii sociale, umbrela și pălăria stăpînului. Sigur, dacă te depărtezi trei pași de statuie vezi ce va să zică lumea lui Caragiale privită de la (mică) depărtare. O scenă idilică, de vreme veche, în care rînduiala e un passe-partout asortat la orice, în care idealul nu e să-ți schimbi locul pe scară, ci să tragi de pe urma lui maximum de foloase. Instalația" (sic!) cu cățel și obiecte
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
un braț solid, puternic - și am încercat să-mi imaginez cui îi aparținea, unui fermier, unui pietrar, unui tâmplar, unui zidar. Când am ajuns la casa ei, m-am ascuns sub una din ferestrele din spate, un tren hurducăia în depărtare, oameni veneau, oameni plecau, soldați, copii, fereastra vibra ca un timpan, am așteptat toată ziua, să fi plecat într-o excursie sau să facă vreun comision, se ascundea, oare, de mine? Când am ajuns acasă, tata mi-a spus că
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
să-mi spui mie, zise Roche. Fata se întoarse spre Charlot: — Nici măcar nu ne trecea prin gând că pe-aici locuiește așa un om de vază, ce zici? Roche atinse căluțul cu biciul și căruța o luă din loc; de la depărtare, se văzu brațul retezat al lui Roche, ca un ciomag de lemn, ascuns în mâneca întoarsă și cusută deasupra cotului. — Acum ți-ai mai făcut un dușman, o dojeni Charlot blând. Nu-i un om rău, zise fata privind atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Doar n-o fi aceeași pricină la care mă gândesc eu, Pâcule. Ba bine că nu. Eu parcă și văd găleata cu ulcelele lângă ea, ca în toate toamnele la vremea asta... Cum să vezi, Pâcule, găleata și ulcelele de la depărtarea asta? Le văd, Dumitre. Le văd cu ochii minții. Ce spui, Pâcule? De când te dă pe tine mintea afară din casă? De când mă știu - a bravat Pâcu, râzând încetișor. Dacă vezi găleata și ulcelele, poate îți dai seama și ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gospodar care să nu oprească pentru a se hodini și încerca tăria rachiului chicurat din caneaua balercii cocoțată lângă hornoaică, la loc îndemânatic pentru crâșmar. Cel mai apropiat sat sau târgul se găseau la nu mai puțin de o poștă depărtare...Dacă luai în seamă doar apa rece scoasă cu ciutura din fântâna adâncă cu colac de piatră și era deajuns pentru un om ostenit și însetat. Vitele se adăpau din ulucul aflat în afara curții, alimentat de un izvor cu vână
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
va mai întoarce, s-au trezit cu el în pragul casei...Acum, însă, nu mai era nenea Jănel cel plecat de acasă. Arăta ca un lunatic...Nu se uita la nimeni. Umbla numai cu ochii în zare. Privea undeva în depărtare, fără țintă. Parcă ar fi căutat sau ar fi așteptat pe cineva tot timpul. Nu vorbea mai cu nimeni. Dacă intra în bodega satului, lua un țoi de rachiu și se aciua la o masă lăturalnică. Lua câte o înghițitură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nouă prin cap, dar tu ne-ai luat-o înainte - l-a lăudat Pâcu. Am fost mai iute de gură, moș Pâcule, nu că am gândit mai repede - a întâmpinat Hliboceanu lauda lui Pâcu... Puncte luminoase tremurânde au apărut în depărtare prin ninsoarea neînduplecată. Se văd luminile de la Crâșma din drum. Nu mai avem mult de mers - a dat zvon de bucurie Mitruță. Ce ne-am face noi dacă nu ai fi tu cu vederea așa ageră? l-a lăudat Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
plimbarea ta calci pe coada tigrului qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, dar tigrul nu te mușcă, miaună doar ca o pisică și fuge, tigrul qilin te ascultă și te păzește, el dispare ca o pisică în depărtările grădinii tale, nu te întrista, se va întoarce curând, și nu va rămâne bosumflat. nouă în al doilea loc: mergi la lacul tău secret kanas, supranumit paleta lui dumnezeu, dumnezeul adevărat, care a încărcat cu cuvinte și culori minunăția ta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de la petuniile magice, ale căror clopote dansează în adierea khamsinului, vântul cald care durează cincizeci de zile. șase în al cincilea loc: privești la armonia grădinii suspendate a dragostei tale, te așezi pe prispă și admiri, din apropiere și până în depărtare, ornamentele suflețelului tău, tăietura de aur a construcției așteptării tale, ecuatorul creației tale, cu jumătate zi, jumătate noapte, jumătate dulce, jumătate sărat, jumă tate foc, jumătate munte. nouă deasupra: acum îi ierți pe toți conducătorii oștirilor dușmane ție, plângi pentru
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cel mai rapid către grădina suspendată a prințesei vieții tale. nouă în al doilea loc: spre seară alarma ta de precauție începe să bipăie, un mic semnal luminos se aprinde la intervale egale la subsuoara ta dreaptă, privești atent în depărtare și zărești manevrele militare decis ale lui geng, mai întâi sfărâmarea, cu un cocoloș mare de plastilină amestecată cu praf de pușcă, a poalelor muntelui-sacru-al-rugilor-celor-care călătoresc, apoi incendierea câmpurilor de papură albă cu dragoni automați, manevrați eficient, în fine, otrăvirea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
putea suferi! Cu osebire acuma, când oștenii mei cată a primi numaidecât tain sporit, să-și poată umfla cum se cuvine foalele ca să sufle-n surle cu putere când îl vor vedea venind pe Măria Sa; să se audă la mari depărtări trâmbițarea dată de dânșii. CEAUN: Cum zici dumneata. Acuma să trecem dincolo de ușă să-ți faci intrarea cum se cuvine. Și-ți doresc izbândă mai mare ca a mea, fârtate. Iară dacă ți-o prisosi din cele primite, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PAFNUTIE: Da-ncotro, Sisoe? (Sisoe face un gest nedefinit și se depărtează grăbit. Cei doi continuă să-și vadă de treabă. După câteva clipe se simte, mai mult decât se aude, un zumzet confuz. Rumoarea crește ușor, se adaugă, în depărtare, clopote, cântări bisericești, voci speriate. Habacuc și Pafnutie se ridică nedumeriți. Cei trei cuvioși ai lui Pafnutie se lasă la pământ, înghesuindu-se ca oile. Intră în fugă, panicat, Sfântul Farnachie. Aură modestă. Caută cu ochii în toate părțile.) HABACUC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
expiră detașarea aceasta nenorocită. Dar care anume ar fi soluția? Să predați ore de chimie sau științele naturii. Prefer științele naturii. Și Simona începu să suporte cu stoicism această mutare, care putea însemna atât o schimbare de decor, cât și depărtarea de ochii vicleniți ai unor colegi și colege. Trebuia să facă însă o navetă plină de dificultăți, cu un mijloc de transport care nu ajungea până în sat, să parcurcă trei kilometri bogați pe un drum care, o dată cu dezlănțuirea ploilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la ea. * Din întregul ei comportament se vedea că Simona ieșise din timp. Trecuse dincolo de granițele normalului, făcând primii ei pași spre o lume fără nume și margini, aceea a tăcerii... Prezența ei în fiecare zi la scara blocului, privind depărtările cu ochii stinși de lacrimi, în așteptarea copilului care nu mai venea de la grădiniță, era un semn evident Se întreba mereu: ,,De ce întârzie oare?" Intra apoi în casă, pregătea masa, punea două tacâmuri și nu se atingea de mâncare. Răducu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un blazon ce putea rivaliza cu o adevărată stațiune climaterică. În primul rând, acest sat impresiona prin pădurile imense ce-l înconjurau și care începeau din spatele caselor, din creasta grădinilor și livezilor, și urcau pe dealuri până se pierdeau dincolo de depărtări, unde se uneau cu nesfârșiții codri din munții cei mari. Apoi râul Tazlău, care tăia satul în două, o apă ,,limpede și frumos curgătoare ca Ozana lui Nică a Petrei." De o parte și de alta râul era străjuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]