1,794 matches
-
rădăcina Printre raze de lumină Cad copacii supărați: Au fost smulși de înfloriți Și acum nu-i mai simțiți! Cad copacii după floare Cu un gest de regasire ... Cad copacii prin natura Fredonând o partitură! Cad copacii în genunchi Și deplâng secole lungi ... Cad cu toții într-un cor Al vieții unit popor! Cad copacii și te strigă: Strigate de neuitat, Strigate de diamant, Strigate de mari călugări, Strigate din crăpături ... Însăși sufletul femeii Ce din rădăcini te are Stă și plânge
CAD COPACII de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349804_a_351133]
-
oh! "Dumnezeu, Dumnezeu!" Rugăciunea... Dacă n-ar fi avut forță, mângâiere, împăcare, bucurie, iubire, pace și putere aceste simple cuvinte atunci nici EL n-ar fi existat și nici noi, de altfel... Ateii uită acest simplu raționament... însă, nu-i deplâng pe aceștia, căci ei cu siguranta își confecționează alt demon căruia i se închină : banului, avuția, puterea (nu cea deplină ce vine din împăcare) și altele ce devin o sumă de frământări și de pierderi energetice și de tot felul
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344557_a_345886]
-
glorie se concentrează într-un puseu de modestie, poetul considerându-se doar „râu șoptit, la poale de colnic” Presărate din loc în loc se găsesc și scurte meditații filozofice, atitudini etico-moralizatoare, iar mai rar, lirică social-cetățenească. Astfel în Zbor frânt se deplâng eșecurile, neșansele în lupta pentru afirmare, suferința sufletească iscată de iminenta despărțire de viață. (Plecăm) Fragilitatea, relativitatea, nesiguranța, tentațiile, ispitele ce apar la tot pasul sunt efecte ale principiului dominoului, după care funcționează legile moralei. (Domino) Poetul ar dori ca
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
grație îndemnului patern, care are caracter de povață („Amintiri”) Tristețea cauzată de erodarea și îmbătrânirea tradițiilor se întrevede în cuprinsul poeziei („La țară, undeva”):” Boii demult au murit, / acum, doar la muzeu / mai există, / fierul de plug, ruginit!”) Octavian Goga deplângea și el, cândva, dispariția celor dragi și părăginirea casei părintești: „Cucuta crește prin ogradă,/ Și polomida-i leagă snopii, / Ce s-a ales din casa asta, / Vecine Neculai al popii?”/ Universul rustic a rămas pentru poet un „paradis pierdut”după cum John
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
voia lor. Ofițerii au intrat în curte pentru a negocia cu familia căpitanului; trebuie să fie înmormântat cu onoruri militare căzut fiind la datorie față de patrie. Maiorul Poliștiuc este purtătorul de cuvânt al armatei. Este vizibil iritat. În cugetul său deplânge mai mult soarta tânărului prins decât tragedia familiei îndurerate. Căpitanul Lehnea greșise nepermis de mult și plătise cu viața. Plata nu este îndeajuns. Pentru greșelile lui va plăti în continuare Comănescu, cel împins să comită crima. Îl cunoaște prea bine
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
și, de ce nu, al regretelor. Călătoria pe spirala nemărginită a timpului devine convergentă dragostei, ce produce o stare tranzitorie de fericire, pentru ca apoi să arunce spiritul în marea învolburată a disperării, a regretelor, a neîmpărtășirii, a dezamăgirii. Fără a-și deplânge soarta, dar încercând să-și cuantifice eșecul, se încearcă să se ajungă la cauze pentru a putea determina efectele. Apar, în poemele Constanței Popescu, suite obsesive de cuvinte, ce pot fi privite ca veritabile incantații, candele aprinse în dorul luminii
„CAPCANA CUVINTELOR” (VERSURI) DE CONSTANŢA POPESCU (RĂZVAD, JUD. DÂMBOVIŢA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365056_a_366385]
-
emblematică... Simona IOANOVICI: Așa este, a fost un mare iubitor al limbii române, șlefuind fiecare cuvânt și fiecare frază, din care cauză, cu doar câteva excepții, toate articolele și cărțile sale sunt în română deși nu puțini specialiști străini au deplâns acest lucru. Exigent stilist, nu permitea nici o modificare în textele date publicării, evident nici intervenții în ortografie. Mare observator al oamenilor, urmărea cu multă atenție graiul lor, specificul lui, deosebirea sau asemănarea acestuia în diversele zone ale țării. Doritor să
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
cât de modeste urme de existență fizică a românilor... necum o existență spirituală creatoare de înalte valori de cultură” (p.119) (subl.SI). Recunoscând că nu cunoaște limba maghiară pentru că nu s-a ocupat în mod special de istoria Transilvaniei, deplânge că „mulțimea” lucrărilor în maghiară „este mai mult citată decât citită” la noi din necunoașterea limbii maghiare! Lipsa de interes pentru susținerea cauzei românești în Transilvania din partea specialiștilor români este cu amărăciune exprimată și de marele patriot David Prodan, academician
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (2) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366392_a_367721]
-
noi, dar și ceilalți. Străinii își permit să emită istorii ale poporului român (cum e cazul rușilor, maghiarilor, bulgarilor, chiar și polonezilor), scrise din punctul lor de vedere. Atunci noi de ce n-am face istoria lor?!” (subl.SI), (p.3) Deplânge și aici aceeași mentalitate de recul în fața luptei pentru adevăr, pentru susținerea istoriei noastre corecte și nu falsificate după placul străinilor. Emilia ȚUȚUIANU: Din câte știți care au fost personalitățile pe care le admira profesorul Ullea? Simona IOANOVICI: Bizantiniștii V.N.
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (2) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366392_a_367721]
-
leit, în toate. Abia acum înțeleg de ce te-ai purtat așa cu mine. - Bănuiam că o să se întâmple odată și odată. Te simți lezată? - Nicidecum. Nici nu poți măcar bănui ce fericire mi-a oferit tatăl meu fizic. Bietul Ionel. Deplâng munca lui în noaptea nunții. Nu va fi ușor să deschidem calea pruncilor pe care-i va aduce barza. După trei săptămâni mare nuntă mare la care a participat tot satul. Iar noaptea nunții a fost cum a visat-o
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
ei de seară, Prin noaptea ce așteaptă, Luceferi să apară. Din ceruri se prelinge Ca ceața peste mări, Sclipiri aprinse-n vise, Cu foc de lumânări. Din candelabrul serii Se scurg pe caldarâm, Lumini și umbre pale, Pe ultimul tărâm. Deplângem fără vină Căderea-n noaptea firii, Fără a ști vreodată, Că umbra e-a luminii. Din ziua muribundă Lumina stă să curgă, Prin geana ei plăpândă, Un suflet să o plângă. Și-n drumul spre abisuri Prin bezna ispășirii, Ridică
ULTIMA GEANĂ DE LUMINĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366264_a_367593]
-
petrecut, și-am râs, și-am plâns împreună - cu confrații noștri care publică în frumoasă limbă română publicații din Chișinău și Cernăuți. Am schimbat idei cu veselie, în virtutea convingerilor noastre că omul vesel este și fecund și creator; și am deplâns starea de agresiune asupra culturii noastre care produce o situație paradoxală. Deoarece, cu toate că este vorba de o cultură unică și unitară, agresiunea împotriva ei se manifestă din două motive, vine din două direcții și are, implicit, două categorii de dușmani
AGRESIUNEA ASUPRA CULTURII ROMÂNE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352005_a_353334]
-
Dar oare cine moare astăzi? Noi care ți-am grăbit sfârșitul otrăvindu-te din prea mult dor de casă sau poate tu măreț și visător Alexandru? Cine știe? Cine oare, poate să răspundă? Doar zei dețin cheia viitorului! Iar noi deplângem morții... Știa toate acestea pentru că el întocmise planul și îi implicase și pe restul astfel ca niciunul niciodată să nu se trădeze. Adună ură într-un lanț și trage. În cele din urmă zala cea subțire se va frânge... Prefăcându
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
te retragi nepăsător” (CU VOI... (1965:131), singurătatea fiind consfințită în meditație, iar nepăsarea să fie față de pângăritori și de profani, tocmai pentru că poetul cunoștea faptul că de aceștia are cine să se preocupe, judecându-i la ceasul devenirii. El deplânge literatul care cade, sfârșindu-se: „În cerc barbar și fără sentiment”, acel „cerc strâmt” al nevoiașilor robi ai nevoilor lumești. Cea de a doua poezie a volumului, „Liceu”, prezintă prima treaptă a copilului-om spre drumul anevoios al dorinței de
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
un creștin nu poate fi niciodată așa. Nu vă lăsați niciodată pradă descurajării. Bucuria noastră nu este una născută din posesia multor bunuri, ci din faptul că L-am întâlnit pe Iisus", a afirmat Suveranul Pontif, surâzător că întotdeauna. A deplâns râul din lume la prima slujba de "întronare"(după unii sau de „introducere în întronare” după alții, evenimente petrecute la o saptămână distanță - cea de recunoaștere și de sfantire a pontificatului sau pe data de 19 martie, iar de "introducere
UN PAPA FERICIT! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350568_a_351897]
-
colinele înverzite ale sufletului. Frunze ruginii se desprind din copacii abătuți, care rămân goi și părăsiți. Florile își pierd din culoare, frunzele mor și se lasă purtate de vântul neliniștit spre alte zări, lăsând în urmă copacii triști care își deplâng soarta crudă. E un tablou care îți lasă în suflet multă durere. Parcă, copacii în sinea lor își spun : “Asta e ... așa trebuie să fie! Nu putem schimba nimic din ce se întâmplă. Ne simțim neputincioși în fața naturii dezlănțuite”. Privesc
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
mai iubit de evreii din întreaga lume. Este la intersecția a două mari culturi și credințe: cea evreiască și cea musulmană. Zidul reprezintă ce a mai rămas din templul lui Solomon. Tradiția este ca evreii să vină aici și să deplângă starea Ierusalimului și dărâmarea Templului Sfânt. Pe tot parcursul zilelor de pelerinaj am beneficiat de explicațiile furnizate de George și Gabriela, doi ghizi care au trăit cândva în România. Întâlnirea a fost benefică de ambele părți, bucurându-ne deopotrivă, ei
PELERINI ROMÂNI PE PĂMÂNTUL FĂGĂDUINŢEI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351346_a_352675]
-
pe cititori, dați-i cu capul de pereți, să alerge să cumpere ziarul nostru și numai pe al nostru! A născut undeva o fată de doisprezece ani? Ăsta da, este un subiect inedit. Și veți vedea că nimeni nu va deplânge morala, unde am ajuns cu educația tinerelor fete, a tinerei generații în special, încotro mergem și ce este de făcut pentru îndreptare. Crește numărul tinerilor care se droghează sau a celor bolnavi de sida? Tratamentele de dezalcoolizare ajung să nu
VREMURI GRELE de ION UNTARU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351333_a_352662]
-
al “ rațiunii inimii “( existențialism), “ vestitor al eșecului “( personalism) și “ aventurier în luptă cu Hipnos și Morfeu, zeii adormirii simțurilor “, (n.n. ). Mulți din comentatori îi atribuia lui Pascal gestul funest al lui Macbeth de a ucide somnul. Pe motiv că acesta deplângea ursita jalnică a omului de ași petrece jumătate din viață dormind, fără a fi convins dacă cealaltă jumătate nu este un somn, cum susține Leon Brunschvicg în “Blaise Pascal, oeuvres, tome I-XIV, Paris 1904-1914 “, și mai ales existențialiștii, care
HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351471_a_352800]
-
găsi în sine ceea ce nu exista ori nu observase până atunci: semnele teribile ale trecerii. Motivul nu este nou. S-ar putea cita șiruri lungi de autori aflați pe arpegiile acestei teme, ce definește esența destinului uman, autori care au deplâns firea vremelnică a ființei trăitoare, au meditat la deșertăciunea lumii, și-au pus întrebări, s-au răzvrătit. Ion Cocora a asimilat intelectual și, totodată, a experimentat estetic această dezbatere. Textele noului său volum arată însă o schimbare de unghi. Autorul
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
Chirico, ș.a.„ Prima aventură cerească a domnului Antipyrine” este și prima creație dadaistă , scrisă cu intenție programatică Devine cunoscut în Franța și în lume, ăîn timpul celui de al doilea război mondial participă la Rezistență.Moare la 24 decembrie 1963, deplâns de numeroși aderenți și prieteni, Paul Eluard scrie un epitaf. De moștenirea sa în România s-a ocupat Sașa Pană.. Boris Marian Referință Bibliografică: Societatea Tristan Tzara din Moinești / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 335, Anul I
SOCIETATEA TRISTAN TZARA DIN MOINEŞTI de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350836_a_352165]
-
Nichita Stănescu... care considera ochiul ca pe o pecete a sufletului, ochiul fiind obsesiv prezent ca starea de grație a percepției vieții ! Dar, cu toate că scriitorul își asumă trăirea sufletească în versuri pline de grație, cu sensibilitate, el nu și-o deplînge, ci o metamorfosează în iubirea aia absolută, de care sîntem cu toții însetați. Poetul este un visător absolut: “Iubește-mă laconic în cuvinte” (“Iubire indecisă”) Nu este ăsta adevărul vieții ? Tăcerile ne adîncesc în pierderea de sine, avem nevoie de mîngîieri
AUREL AVRAM STANESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351576_a_352905]
-
mai elementare drepturi ale omului, țncadrând că genocid și crime împotriva umanității represiunile împotriva comunităților evreiești și de etnie romă ca victime ale acestui regim. În aceste condiții, este de neînțeles pentru noi dublă măsură adoptată de reprezentanții INSHREW, care deplâng anumite victime ale regimului antonescian, dar în același timp găsesc justificări sentințelor politice dictate împotriva altor victime, aliniindu-se necondiționat tezelor susținute de de autoritățile represive ale unui regim de tip fascist, obedient Germaniei hitleriste, pe care altminteri îl detesta
SOLIDARITATE CU VALERIU GAFENCU de FUNDAŢIA „ION GAVRILĂ OGORANU” în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351600_a_352929]
-
zdrobit-a Mersu-i drept de semizeu La cutremurul cel mare Care a răpus titani Azi țărână în uitare, Necuvintelor orfani... Unul, doar, a fost Nichita Cel la mijloc de șir lung De poeți ce își recită-a Doinei jale și deplâng Părăsirea de-oseminte În exodul tristei vieți A atâtor necuvinte Prin străini, fără poeți... Unul, doar, este Nichita, Cel ce-i viu nemaifiind Și-i cu noi deși fugit-a Să rămână rătăcind, Necuvintelor să deie Dulce limbă românească, Și
NICHITA, DOAR UNUL... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351116_a_352445]
-
când boierii, mulți dintre ei, (dacă nu majoritatea , precum Dinicu Golescu, Iancu Văcărescu, Alecsandri, Kogălniceanu ș. a. ) manifestă comportament democratic. Dinicu Golescu a înființat o școală la Golești unde aveau acces copii din toate categoriile sociale și tot este cel care deplânge starea de rămânere în urmă de factură feudală a românilor în cartea „Însemnare a călătoriei mele..” Boierii noștri din această epocă sunt patrioți și promotori al culturii (Asachi, Eliade, Bălcescu) Tot așa, în descursul istoriei noastre, în etapa interbelică, democrația
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]